A lăsat civilizația din Tokyo pentru frumusețea Maramureșului. Aventurile lui Tadao Shibata în România

Japonezul avea să descopere aici o altă lume, oarecum dezorganizată după Revoluție, dar cu o cultură impresionantă. Tradițiile specifice poporului român — de la tăiatul porcului la servitul pălincii, obiceiurile de Paște sau de Crăciun — l-au făcut să simtă o chemare pentru aceste locuri, scrie Agerpres.

Totul a început ca o aventură în aprilie 1990, când Tadao s-a hotărât să viziteze România și fostele țări comuniste, după ce văzuse la televizor Revoluția din 1989. S-a documentat despre România și a fost impresionat de un album realizat în Maramureș de către artistul fotograf Miya Kosei. Fără să știe un cuvânt în limba română, japonezul a pornit la drum și a vizitat Bucureștiul, Timișoara și zonele rurale din Brașov și Maramureș. El mărturisește că în Maramureș a descoperit o lume incredibilă, pe lângă peisaje și tradiție, a întâlnit oameni deosebiți. Văzut ca un străin altfel, toată lumea se oferea să-l servească atât cu mâncare, cât și cu băutură, mulți dintre localnici cerând în schimb să le trimită „o vedere”. Astfel, Tadao a adunat o agendă pline cu adrese ale celor care l-au primit în casa lor. Au fost și unii care au vrut să fie duși în Japonia.

„Am venit în România în aprilie 1990, am avut o curiozitate cum a fost Revoluția, nu numai în România, ci și în țările europene. Până atunci eu n-am știut prea multe despre țările comuniste, despre Rusia se știa în Japonia, dar despre România erau foarte puține informații. Am văzut Rusia, Germania, Franța, Italia, dar mi-a plăcut România. Eu am vrut să stau undeva în străinătate, nu neapărat în România, am vrut să văd cum trăiesc oamenii, ce cultură au. Mi-a plăcut aici, românii sunt foarte simpatici, toți au vrut să vorbească cu mine, să-i chem acasă. În altă țară nu a fost așa. La Sighet m-am întâlnit cu un băiat, m-am dus acasă la el, m-au servit, știa câteva cuvinte în engleză. Atunci am vrut să vizitez sate din Maramureș, dar era sâmbătă, nu erau autobuze”, a povestit Tadao.

Destinul său s-a schimbat în gara din Sighetu Marmației, unde a întâlnit-o pe Viorica. Ea era angajată la o firmă din Negrești Oaș și trebuia să facă o deplasare la București, dar pentru că trenul direct se anulase a fost nevoită să facă un ocol prin Sighet, unde l-a întâlnit pe Tadao. „Cei din Maramureș erau pregătiți să meargă la muncă, la defrișări, aveau secure la ei. Tadao nu înțelegea nimic, i-au oferit țuică, el căuta o persoană cu care să comunice, a venit la mine și m-a întrebat dacă știu engleză”, își amintește Viorica.

Întâmplător, cei doi au călătorit în același compartiment și, chiar dacă nu aveau prea multe în comun, au reușit să comunice folosindu-se de … semne. Așa a ajuns și Viorica să-și lase adresa în agenda plină a japonezului. La câteva luni de la plecarea lui Tadao, Viorica a primit o scrisoare: „Bună ziua, Viorica! M-am înscris la cursuri de limba română”. Astfel, sub îndrumarea marelui traducător Haruya Sumiya, Tadao i-a citit pe Eminescu, Eliade și Rebreanu. A urmat o perioadă cu decizii importante. În 1992, Tadao s-a înscris la o facultate în București, a făcut un an, s-a transferat la Cluj, iar în 1993 a plecat în Tokyo cu Viorica unde s-au și căsătorit, în ciuda faptului că părinții celor doi nu prea erau de acord. În Țara Soarelui Răsare este o onoare ca băieții să ducă mai departe numele familiei, iar în zona Oașului, într-o cultură ortodoxă, japonezul era văzut mai degrabă ca un ciudat. Viorica și Tadao au acum împreună doi copii — Ryu Mihai de 18 ani și Mayumi Irina de 10 ani.

Stabilirea orașului în care să trăiască nu a părut o decizie tocmai ușoară, dar până la urmă răspunsul a venit de la sine. După căsătorie, s-au stabilit „definitiv” în Tokyo de trei ori, dar de fiecare dată s-au întors în Satu Mare. Agitația marii metropole nu putea fi comparată cu liniștea și bunătatea oamenilor din Satu Mare. Vioricăi nu prea îi plăcea în metropola foarte agitată și adevărul e că nici Tadao nu are amintiri prea plăcute cu înghesuiala din orașul „plin de oameni care fac naveta”.

„În Satu Mare e interesant centrul orașului, mai e frumos Careiul, sunt clădiri vechi, orașe vechi, asta înseamnă că are istorie și se mai găsesc povești interesante. Sunt oameni buni, e mai bine decât în orașe mai mari”, spune japonezul.

Potrivit Agerpres, Tadao și-a deschis un studio foto la Satu Mare care a mers destul de bine. A absolvit în Japonia o școală de artă-film, lucrând și ca fotograf. El a învățat practic și tot ce ține de fotografie, de la primele aparate, developare în cameră obscură cu soluții, până la cele digitale. Sătmărenii mergeau din curiozitate să mai discute cu japonezul, să întrebe de viața din Tokyo, să le explice cum funcționează noile aparate foto cu film pentru publicul larg apărute pe piață la mijlocul anilor 1990. „Veneau oamenii curioși și ne întrebau cum e cu ikebana, cum e cu anumite sporturi, arte marțiale. Eu nu prea am talent de afaceri și câteodată mi-e milă de clienți. Tot veneau să le repar aparate foto și am făcut aproape gratis”, mărturisește japonezul.

De-a lungul timpului, Tadao a colaborat cu publicații din Japonia, a trimis fotografii din România cu scurte povești, acestea fiind foarte bine primite în civilizația total diferită. Despre România, japonezii știau foarte puține lucruri, cel mai des pomenite fiind numele Nadia Comăneci, Gică Hagi și Nicolae Ceaușescu. Printre altele, Tadao oferă și consultanță celorlalți puțini japonezi stabiliți în regiune, le spune cum se pot obține anumite acte. La început, funcționarii statului român nu știau cum se poate legaliza căsătoria lor și aici, polițiștii de la Rutieră au o problemă când îi cer permisul de conducere, deoarece este obținut în Japonia, la ieșirea din țară tot timpul este ținut 20-30 de minute pentru verificări.

Adaptarea la bucătăria românească nu a fost deloc grea pentru Tadao, însă, cu toate acestea, a avut unele surprize. I se părea ciudată ideea de a mânca slănină, grăsime pură de porc. „Nu am probleme cu mâncarea. Cel mai greu a fost cu slănina, acum merge. Fratele Vioricăi mi-a dat prima dată slănină cu roșii să mănânc, atunci am zis că e bună. Întâlnirea cu pălinca a fost bună. Când bei nu se simte tare, după aia, când am băut câteva pahare, mi-a venit un somn…”, povestește amuzat japonezul.

Și tăiatul porcului l-a marcat. Lui Tadao nu-i venea să creadă că oamenii mănâncă urechi sau șorici direct de pe porc, asta după ce a asistat la sacrificarea animalului. „N-am rezistat la tăiatul porcului, n-am vrut să văd, după aia mi-au dat ureche de porc să mănânc, atunci m-am gândit ce să fac, au zis că e foarte bună. N-am vrut să mănânc. Nu mănânc tot de la porc, de exemplu toba sau caltaboșul”, recunoaște Tadao.

În prezent își câștigă existența ca fotograf profesionist la nunți și alte evenimente. Paralel, își face planuri pentru realizarea unui film documentar despre marele fotograf al Țării Oașului, Ioniță G. Andron. „Mi se pare foarte interesant că un fotograf a realizat cât de important este să imortalizezi viața satului din anii 1920 până în 1989 și a surprins toate schimbările. Are peste 100.000 de clișee care încă nu sunt cunoscute”, declară Tadao.

El spune că România s-a schimbat mult, globalizarea se simte deja și aici. „România este o țară frumoasă, naturală, toate sunt bune. Ar merita să-și facă reclamă cu meșterii populari foarte buni, tradiționali, sculptori, ceramiști. România nu se promovează prea mult. Săpânța este destul de promovată acum, dar înainte nu era. Am fost acolo cu prieteni din Japonia și familia”, adaugă japonezul.

Tadao mărturisește că rudele sale se așteptau la lucruri mai rele în România, mai ales că auziseră despre străini care au fost jefuiți și bătuți, însă ei au plecat plăcut impresionați. Ce a făcut senzație însă au fost căruțele care circulau pe străzi. „Pentru ce ar merita să vină străinii? Pentru mâncare, este naturală, dar nu cea de la restaurant. Să-i caute pe cei care o fac naturală. Mai sunt restaurante care fac asta. Și să mai vadă peisaje, obiceiuri, sunt interesante. Acum și în Japonia este moda de a mânca natural, fără chimicale, fără supermarketuri”, afirmă acesta.

De-a lungul timpului au venit la el mai mulți japonezi, doi prieteni revin anual în perioada sărbătorilor. Caută să fotografieze cum se duc oamenii cu pasca la sfințit, la colindat, merg pe la stâne de oi, fotografiază prepararea cașului, tunsul oilor, cum se face vinul, pălinca, cum se pun murături, cum se face zacusca.

În privința viitorului României, el consideră că mai trebuie să treacă ceva timp până să ajungă Japonia și spune, mai în glumă, mai în serios, că ar trebui să fie salarii ca și acolo. „Economia merge, dar nu știu oamenii cum merg mai departe. S-au schimbat multe. Învățământul este important, dar aici mereu se schimbă politic inspectori, miniștri. Așa nu merge, educația trebuie continuată, vine alt ministru și schimbă. Sunt țări unde nu se fac schimbări 20 de ani, aici se schimbă la patru ani”, susține Tadao.