Adevăratul preț al dependenței de Facebook. Psihoterapeut: „E important să ne întrebăm sincer ce din viața reală ne sperie atât de tare încât să trăim în virtual”

Internetul conectează oamenii oriunde în lume prin intermediul rețelelor de socializare. Pagina de Facebook a devenit cartea de vizită a tot mai multor persoane. 8 milioane de români au în prezent un cont pe această rețea, numărul lor fiind mai mare cu 11,11% față de primele șase luni din 2014, potrivit datelor Facebrands.ro. Potrivit statisticii, persoanele cu vârste cuprinse între 25-34 de ani (29,9% din total) ocupă prima poziție la capitolul accesării cu frecvență ridicată a Facebook. Pe locurile următoare se situează persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani (24,7%) și cele între 35 și 44 de ani (19%).Studiile recente arată, însă, că rețeaua de socializare începe să fie folosită tot mai frecvent și de minori.

„Rețelele reprezintă o problemă în ele însele. Funcția pe care fiecare le-o dăm în viața noastră personală le transformă într-un instrument pozitiv sau negativ. Contează modul în care fiecare individ se raportează la experiența aceasta. Toate lucrurile au o influență asupra noastră în măsura în care noi le dam voie să o exercite”, spune psihoterapeutul Bogdana Bursuc.

Efectul pozitiv al rețelelor de socializare se reduce la utilizarea lor pentru promovarea unor produse, a unor idei sau a unui business și pentru faptul că ne oferă posibilitatea de a comunica rapid cu ceilalți. Această ultimă funcție este interpretată și utilizată greșit de cele mai multe persoane. Pe Facebook comunicăm rapid, cu un cost fizic și material redus, iar acest lucru ne face să abuzăm de această interacțiune indirectă cu cei din jur.

„Noi, ca specie, tindem să folosim ceea ce pe termen scurt dă un raport cost-eficiență foarte bun – să depunem minimum de efort, dar să avem maximum de rezultate. Din punctul de vedere al vieții sociale, raportul cost-eficiență este foarte bun pe termen scurt în cazul acestor rețele. Nu trebuie să ne deplasăm, nu trebuie să cheltuim bani ca să ne ducem la un suc cu cineva. Doar că, pe termen lung, realitatea este cu totul alta, rețeaua de socializare nu ne oferă o relație de calitate emoțională. Lipsa contactului uman direct conduce la o comunicare care nu este întotdeauna cea mai sinceră”, completează Bogdana Bursuc.

„Fețele” nu pot înlocui chipul unui prieten

Rapoartele psihologice arată că în viața unui om contează foarte mult suportul emoțional pe care cei din jur i-l oferă. Le spunem prietenilor pe Facebook ce problemă avem și ei ne scriu câteva cuvinte, însoțite de o „față” tristă. Emoticonul de pe chat nu înlocuiește, însă, perceperea directă a reacțiilor prietenului. Gestica și mimica celor cu care comunicăm ocupă un loc foarte important în dezvoltarea noastră ca persoane sociale. Feedback-ul direct, obținut prin interacțiunea față în față, se traduce și prin contactul fizic, prin atingere. Faptul că ne întâlnim cu cineva care ne pupă, ne bate pe umăr, contează foarte mult pentru latura noastră emoțională.

„Chiar dacă ne aflăm în relații la distanță, noi, ca specie, nu ne-am dezvoltat atât de mult încât să putem înlocui o relație reală cu una virtuală. Omul are nevoie de contact vizual și fizic. Atingerile, gestica, mimica sunt foarte importante pentru indivizi”, spune Bogdana Bursuc.

Iluzia unei relații autentice

O altă explicație pentru impactul atât de mare pe care îl au rețelele de socializare asupra oamenilor stă în faptul că ele satisfac într-o oarecare măsură nevoia de socializare a individului. Totuși, acestea pot deveni o capcană dacă ajung să înlocuiască relațiile autentice, față în față.

Psihoterapeutul Gyorgy Gaspar atrage atenția asupra iluziei pe care utilizatorii o trăiesc atunci când ajung să creadă că numărul mare de prieteni de pe Facebook este o realitate și în viața de zi cu zi. „Este la modă să spunem că avem 2000-3000 de prieteni pe rețelele sociale, oameni cu care comunicăm prin scris – însă majoritatea acestor relații sunt superficiale. Nimeni nu poate avea 2000 de relații de profunzime – noi, oamenii, avem nevoie de 4-5 relații autentice, bazate pe experiențe reale, frecvente, pentru a nu deveni roboți. De asemenea, cădem și în capcana lipsei de timp – nu am timp să mă văd cu tine, de aceea vorbim pe Facebook, însă pentru creierul și sufletul nostru nu este același lucru. Relațiile virtuale sunt doar un surogat pentru adevărata noastră nevoie de relaționare interpersonală – acolo unde putem să simțim, să trăim, să fim vulnerabili și să primim bunătate din partea celor din jur”, spune psihologul.

Bogdana Bursuc vine în completare și vorbește despre cele mai frecvente tipuri de comportament care conduc o persoană către dezvoltarea unei adicții față de rețelele de socilizare. Persoanele cu un grad ridicat de anxietate socială, închise în ele însele, sunt cele mai vulnerabile în fața acestor rețele, pentru că în ele găsesc o cale de a comunica cu ceilalți, evitând contactul direct care le face să se simtă incomod. Același lucru se întâmplă și cu persoanele deprimate. Ele se adâncesc în problema lor utilizând aceste rețele, care nu le ajută cu nimic. „Semnalul de alarmă este că, de cele mai multe ori, acest gen de persoane nu apelează la serviciile de specialitate, fie pentru că nu își dau seama că au o problemă, fie pentru că și-au dezvoltat o gândire negativă și consideră că nimeni și nimic nu le poate ajuta în problema lor.”, afirmă Bogdana Bursuc.

Momentul zero

În prezent, adicția față de accesul la internet se dezvoltă încă din copilărie. Părinții le cumpără copiilor telefoane inteligente și tablete încă din primii ani de viață și consideră că acest lucru ajută la dezvoltarea intelectuală a celor mici. Gyorgy Gaspar, președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie (AMPP), contrazice acest raționament al părinților și consideră că aceste tehnologii au mai mult efecte negative asupra copiilor.

„Marea problemă cu aceste dispozitive este că acționează ca obstacole în calea conectării reale a copilului cu părinții, frații și semenii. Aici apare marele pericol, deoarece acești copii pot avea întârzieri în dezvoltarea limbajului; în dezvoltarea socială și emoțională ceea ce influențează negativ atât dezvoltarea creierului cât și relaționarea cu cei din jur. Deoarece utilizarea acestor dispozitive nu implică și comunicarea non-verbală, copiii lăsați în grija bonelor electronice (tablete și telefoane inteligente) au subdezvoltată inteligența emoțională și relațională – două componente esențiale pentru reușita în viață”, declară Gyorgy Gaspar.

Bogdana Bursuc susține și ea că jocurile pe calculator sunt cea mai frecventă adicție pe care o dezvoltă copiii. „La copii cel mai frecvent se dezvoltă adicția pentru jocurile pe calculator. Cele mai fecvente cazuri care îngrijorează părinții. Copilul stă toată ziua în casă la calculator, nu iese afară, nu face nicio poznă, nu se comportă ca un copil.” În cazul acesta, psihoterapeutul recomandă o terapie specifică pentru această categorie de vârstă – restructurarea gradată a programului, oferirea de către părinți a unor comportamente alternative, care să ofere o recompensă copilului, astfel încât să fie scos din această stare de izolare.

„Contează foarte mult interacțiunea dintre copil și părinte. Părintele trebuie să aibă grijă de programul copiilor, de sentimentele lor. Adicțiile depind foarte mult de relația dintre copil și părinte. Adicția pentru calculator este o modalitate de autoreglare emoțională. Copilul găsește pe internet ceea ce nu primește în viața reală. Are o suferință pe care nu știe cum să o gestioneze. E un fel de evitare emoțională”, completează Bogdana Bursuc.

Totuși, persoanele care dezvoltă dependența față de accesul la calculator, la internet sau la rețelele de socializare vin din toate categoriile de vârstă. Adicția pentru jocurile pe calculator conduce de multe ori la probleme în cuplu și chiar la divorț. Cazurile de parteneri care vin să trateze astfel de probleme la cabinetele psihologice sunt din ce în ce mai multe. „Nu știu să dau cifre, dar eu am avut foarte multe cazuri de soții care și-au adus soții la psiholog din cauza jocurilor pe calculator”, mărturisește Bogdana Bursuc.

Auto-controlul și folosirea moderată reprezintă soluția

Specialiștii în psihoterapie nu recomandă evitarea folosirii accesului la internet sau a utilizării rețelelor de socializare, ci, mai degrabă, atrag atenția asupra capacității noastre de auto-control și, implicit, de conștientizare a adevăratului rol pe care îl au aceste instrumente.

Bogdana Bursuc recomandă: „Rețelele de socializare ar trebui folosite ca un instrument suplimentar, care să nu înlocuiască niciodată interacțiunea directă cu ceilalți. E o alternativă ca să cunosc viața celuilalt sau ca celălalt să cunoască viața mea, dar niciodată nu trebuie să înlocuiască întâlnirile față în față. Dacă pe parcursul a două săptămâni folosesc doar metoda asta, e un semnal de alarmă.”

Gyorgy Gaspar își amintește de o discuție cu o pacientă care i-a cerut ajutorul într-o problemă legată de adicția față de rețelele de socializare: „Am fost întrebat de o mămică cum poate să-și limiteze accesul la rețelele de socializare – răspunsul meu a fost: prin auto-disciplină. Este important să avem un oarecare grad de empatie față de noi înșine și să ne întrebăm sincer ce din viața reală ne sperie atât de tare încât să trăim în virtual? Iar mai apoi să căutăm soluții reale la aceste problemă fără să aplicăm strategia struțului”, spune el.

Adulții ar trebui să își amintească de felul în care își petreceau timpul înainte de smartphone, internet și Facebook și să pună în balanță cele două variante. Părinții trebuie să privească atent comportamentul copiilor lor, să le stabilească un program de activitate adecvat vârstei lor, cât mai multe ieșiri în afara casei și cât mai multă afecțiune. Nicio tehnologie de ultimă generație nu poate satisface pe deplin nevoile de comunicare, de afecțiune sau de interacțiune ale omului.