„Bună, sunt Ana și sunt dependentă”. Radiografia unui fenomen tabu în România

Femeile însărcinate consumatoare de droguri din București stau la mâna autorităților. Centrele de tratament sunt puține, medicamentele – scumpe, iar tentația, imensă. Atunci când încearcă să renunțe la heroină, se lovesc de prejudecățile celor din jur: doctori care le refuză, polițiști care le cară la secție și asistenți sociali ce pândesc orice pas greșit ca să le ia copiii. Pentru ele, fiecare convulsie a sevrajului face timpul să se scurgă invers, în defavoarea copilului încă nenăscut. Vânatul și vânătorul se unesc într-un singur corp atunci când nu știi care dorință e mai mare: să mai tragi o „linie” sau să te transformi din femeie în mamă. Oamenii le arată cu degetul când aduc pe lume bebeluși în sevraj, fără să știe că unele află că vor fi mame doar în sala de nașteri, unde ajung prea devreme și își privesc micuții de la distanță, mai mult morți decât vii.

Ana trece în fiecare săptămână prin fața Institutului de Boli Infecțioase Matei Balș. Ai putea crede că merge la facultate, la serviciu sau, pur și simplu, la o plimbare, dar, daca o urmărești cu privirea, observi că de fiecare dată pașii ei se opresc în același loc: pe strada Calistrat Grozovici, numărul 1. Dincolo de geamul de termopan toate secretele ei sunt închise etanș. Înăuntru, lumea o cunoaște. De când a aflat că e însărcinată n-a mai consumat heroină.

Ea este doar una dintre cele 35 de femei însărcinate care au trecut în opt ani pe la Centrul de Tratament Substitutiv Arena. Numărul nu pare impresionant, dar realitatea din teren contrazice statisticile rigide. Medic primar de boli infecțioase și coordonator al serviciului de tratament substitutiv furnizat de Arena, Adrian Abagiu afirmă că numărul gravidelor consumatoare de stupefiante este cu siguranță mult mai mare decât ceea ce se observă în structura unui centru.

Heroină de la mama

„La vârsta de 16 ani, mama mea vindea droguri. Unde stăteam, acolo, se vindeau droguri, deci era un cartier unde toată lumea vindea droguri, iar toți copiii de seama mea se drogau”, își amintește Ana, acum clientă a serviciilor de tratament cu metadonă. Prima dată a vazut heroină la mama ei. Apoi a ajuns să ascundă dozele prin casă ori prin buzunare pentru că poliția n-ar fi suspectat un copil. Într-o lume a tentațiilor în care toți cei din jur te împing spre viciu, e greu, însă, să fii suficient de puternic încât să reziști la ceea ce se numește „anturaj”.  Acesta este unul dintre mediile care încurajează cel mai puternic consumul. Ana a reușit, totuși, să lupte un timp împotriva curentului. După ce „a tras” prima oară, și-a dat seama că după efectul de high viața nu e nici mai ușoară, nici mai îmbelșugată, ci, pur și simplu, mai neclară și mai lipsită de control: „Am încercat, nu mi-a plăcut, în niciun caz nu mi-a plăcut – stări de vomă, amețeli – n-am mai încercat un timp”, adaugă ea.

În drumul de la experiment până la dependență, drogul nu-ți dă răgaz să te mai gândești o dată, cu atât mai mult atunci când ești tânăr, singur și nu mai ai lângă tine pe nimeni care să-ți întindă o mână. Așa s-a întâmplat și cu Ana. După ce mama ei a fost arestată și-a căutat din nou refugiu în heroină: „Am încercat direct la seringă. După un timp am început să am răuri, să nu mai pot scăpa de ele. Așa am ajuns să mă droghez șapte ani (…). Am văzut un om bolnav de cancer, i-am văzut toate durerile; pot să spun că așa mă simțeam și eu”.

Sevraj sau sarcină?

Consumul de heroină sau tratamentul cu metadonă dereglează organismul, așa că toxicomanele ajung să rămână însărcinate din întâmplare. Multe femei nu mai au ciclu și apare ceea ce se numește „amenoree”, dar au ovulație, deci și toate șansele să rămână gravide. „Mai ales când sunt cu drogurile în cap, faptul că au oarece grețuri este pus pe seama sevrajului, și ele conștientizează că sunt însărcinate când mișcă fătul sau când a crescut burta”, spune medicul Adrian Abagiu.

Din cauza acestei disfuncții menstruale, femeile consumatoare de droguri sau cele aflate sub tratament substitutiv se transformă frecvent în „mame fără voie”, pentru că ajung să conștientizeze sarcina doar atunci când este prea târziu pentru un avort. Psihologul Cristina Fierbințeanu susține că vestea sarcinii vine, pentru femeile consumatoare de droguri, ca o undă de șoc ce declanșează mai multe tipuri de consecințe: „Sunt femei care au rămas însărcinate și și-au dat seama în luna a patra – a cincea, pentru că, de obicei, consumatoarele de droguri nu au o menstruație regulată și atunci ele descoperă cu surprindere că sunt însărcinate și nu mai pot face avort. Altele întâmpină cu bucurie acest eveniment, pentru că este un prilej pentru ele să-și schimbe viața”.

Indiferent de abordare, în cele câteva luni de sarcină „pe nevăzute” copilul devine deja dependent de un drog care l-a măcinat dinainte să se nască. Așa se face că o treime dintre toxicomane nu mai ajung să-și vadă bebebelușii, pentru că avortează sau propriul corp sufocă dezvoltarea fătului și acesta se naște mort. Pe Ana, destinul a ajutat-o să-și adune toate puterile, iar iubirea de mamă a învins heroina care-i curgea prin sânge. De când a aflat că e însărcinată, n-a mai luat droguri nici măcar o dată. Până atunci, însă, timp de patru luni de zile, „a tras” pentru doi: „Patru luni de zile. Patru luni în care eu nu am știut că sunt însărcinată pentru că de la droguri vomiți, nu îți vine menstruația, deci cât timp te droghezi apar astea. Iar eu nu am știut că sunt gravidă pentru că ceea ce mi se întâmpla era normal, pentru că în toți anii în care m-am drogat au fost aceleași simptome”. Pentru copilul ei a decis, totuși, să se lase, iar intrarea în programul de tratament substitutiv cu metadonă i-a salvat fetița de la suferințe grele. Nașterea a fost programată, iar bebelușul s-a născut prin cezariană tocmai pentru a fi protejat împotriva bolilor. Ana s-a temut ca micuța să nu ia hepatita C, pe care ea spune că „o are orice drogat”. Copilul s-a născut în sevraj.

Și pentru Valentina, o altă clientă a serviciilor de tratament substitutiv, începutul ca mămică a fost greu. „Trăgeam heroină de vreo șase ani, dar la începutul sarcinii am fost la cură cu metadonă. La patru luni am început să trag iar «marfă», că doctorii mi-au spus că de la metadonă pot să apară mai multe urmări rele pentru copil. Și am trecut înapoi la heroină și am dus sarcina așa încă două luni”. La 27 de săptămâni venea pe lume o fetiță cât o mână de om, dar cu o poftă de viață mai puternică decât drogul. „A stat în comă o jumătate de oră după naștere. Era și în sevraj, dar doctorii i-au dat fenobarbital și și-a revenit”.

Odată separat de mamă, organismul bebelușului are nevoie continuă de doza obișnuită și, atunci când nu o primește, apare sevrajul nou-născutului. Medicii ignoră, însă, plânsul excesiv, transpirația și frisoanele și nu puține sunt cazurile în care femeia se ferește să spună că e dependentă, de teamă să nu fie arătată cu degetul. De ea însăși nu se poate ascunde, și nici de micuțul care, din instinct, știe că mama ar fi trebuit să-l ocrotească și simte cumva că e prea târziu. Doctorii spun că un bebeluș născut în sevraj e mult mai neliniștit decât unul normal, nu îl calmează apropierea mamei, iar soluția cea mai la îndemână e tratamentul substitutiv.

Ultimele la coadă pentru dreptul la sănătate

Atunci când ajungi la spital, dacă ai urme de înțepături pe mâini, jurământul lui Hipocrate nu prea se mai aplică. Doctorii își pun două perechi de mânuși când le consultă pe femeile dependente, chiar dacă n-au nicio boală contagioasă.

Ana își aduce aminte cu indignare modul în care a fost tratată de doctori de-a lungul timpului. Prea puțini sunt cei care au avut răbdare să o asculte și să-i ușureze durerile. Mulți întorc capul atunci când aud că o femeie consumă droguri. Dacă mai e și însărcinată, lucrurile se transformă aproape într-o răfuială personală. Femeia dezvăluie că îi e rușine să se deschidă în fața celor care se presupune că ar trebui să o ajute, mai ales pentru că într-o întreagă existență de consum reproșurile sunt mult mai greu de dus.

Problemele pe care le pune o graviditate marcată de consumul de droguri sunt multiple, iar medicii nu sunt întotdeauna pregătiți să facă față tuturor complicațiilor care pot apărea. „Cazurile pe care eu le-am întâlnit atât în activitățile de teren, cât și în centru, au fost de femei care erau dependente de heroină în momentul în care au născut, spitalele nu aveau medicație pentru sevrajul lor și pentru sevrajul bebelușului și atunci s-a închis ochii de către personalul medical, în unele situații, nu știu dacă este o regulă sau dacă este o excepție. De obicei, partenerul sau un prieten i-a adus doză femeii însărcinate ca să scape de sevraj, iar bebelușului probabil i s-au dat niște medicamente ca să-l liniștească”, își amintește Cristina Fierbințeanu.

Ana nu e singura care s-a lovit de indiferența medicilor. Valentina povestește întâi cu capul plecat modul în care era „repezită” de medici atunci când le spunea că „trage” heroină: „Cum vorbește lumea, că «uite-o pe drogata aia», și doctorii la fel. La început, din «drogată» nu mă scoteau. (…) După ce a dat mama 50 de milioane nu mai eram «drogată»”.

„Până la 80% dintre copiii născuți de femei dependente de heroină au sindrom de sevraj”

La Centrul de Tratament Substitutiv Arena au venit, în opt ani de când este deschisă unitatea, cel puțin 25-30 de femei gravide care au și născut fiind în tratament cu metadonă. Medicul Adrian Abagiu susține că cea mai mare problemă intervine în momentul în care viitoarele mame nu recunosc în fața ginecologului sau a pediatrului că iau droguri, de teama stigmatizării și refuzului: „Mai ales cele care se droghează, dar nu pe cale intravenoasă, ci fumează sau trag la foile heroina, ajung să nască fără să se știe că ele sunt consumatoare, iar acel sindrom de sevraj al nou-născutului, apare mai ales la mamele care sunt consumatoare de heroină, pentru că, practic, copilul a fost obișnuit cu drogul în burta mamei, iar când se taie cordonul ombilical i se taie aportul de drog. Se admite că 50 până la 80% dintre copiii născuți de femei dependente de heroină au sindrom de sevraj”.

Oricum ar fi, sănătatea copilului este legată, inevitabil, de cea a mamei. Astfel, efectele drogurilor asupra fătului pot apărea chiar din perioada intrauterină și se pot propaga până la câțiva ani după naștere. Consecințele asociate cel mai des consumului de stupefiante în timpul sarcinii se referă la avort sau naștere prematură, dezvoltare intrauterină insuficientă, sarcină toxică, moarte intrauterină, deficite comportamentale și sindrom de abstinență neonatală, echivalentul sevrajului. Acesta din urmă se produce atunci când nou-născutul este separat de sursa de drog, adică mama purtătoare dependentă de opiacee, stimulante sau aflată în tratament substitutiv cu metadonă. Dincolo de aceste efecte, există bolile. Infecțiile care pentru dependenți sunt o normalitate sunt contagioase și se transmit, implicit, și bebelușului, mai ales dacă vorbim despre naștere naturală. În acest fel, hepatita B, hepatita C sau virusul HIV amenință sănătatea nou-născutului și îi pun grav în pericol dezvoltarea ulterioară.

Din perspectiva tratamentului substitutiv, însă, lucrurile stau puțin diferit. Deși înlocuirea heroinei cu metadonă poate fi privită, la nivel superficial, drept înlocuirea unei dependențe cu o altă dependență, realitatea demonstrează că în privința sarcinii administrarea substanței înlocuitoare nu determină modificări în starea de sănătate a fătului și nu produce în niciun caz o rată mai mare a malformațiilor. Dimpotrivă, substitutele permit chiar și alăptarea, dar doar până la vârsta de șase luni, atunci când cantitatea mare de lapte ingerat – și, în același timp, de drog – ar fi mult prea mare pentru copil.

Dumnezeu le iartă, omul le condamnă

În 18 ani de când a renunțat la serviciul religios într-o parohie normală pentru a se dedica toxicomanilor de la Centrul de Evaluare și Tratament a Toxicodependențelor pentru Tineri „Sfântul Stelian”, părintele Tudor Gheorghe a realizat în fiecare zi că „Dumnezeu te duce acolo unde este nevoie de tine”. Preotul susține că gravidele toxicomane care ajung la „Sfântul Stelian” reușesc să nu mai consume în perioada sarcinii și nasc bebeluși sănătoși. Părintele compară abstinența cu nașterea și spune că „o mamă care naște natural este ca și cum și-ar scoate pe viu trei dinți, iar sevrajul unui toxicoman este echivalentul a trei nașteri”. Pe scurt, în momentul sevrajului se duce lupta dintre bine și rău. Dacă este asistat, el poate să vindece. Dacă nu, poate duce la tragedii.

Uneori, când reușesc să ajungă la sufletul unei mame care, cu bebelușul în brațe, nu știe încotro să se îndrepte, angajații de la centru devin sfătuitorii sau protectorii micuților: „Eu am câțiva copii botezați, vreo trei, foarte multe asistente medicale au botezat copiii pacientelor, devine o legătură sufletească, de rudenie spirituală”, își amintește Tudor Gheorghe. Mai mult decât atât, asistenții sociali, medicii și tot personalul încearcă să le ajute cât mai mult pe mamele toxicomane și le consiliază pentru ca ele să beneficieze de ajutor social, să își găsească locuri de muncă și să ducă o viață decentă.

Ignoranța și stigmatizarea le anulează social pe femeile consumatoare de droguri, pentru care, însă, toate acestea nu dor nici măcar cât un minut de sevraj. Cu poliția și autoritățile mereu pe urme, toxicomanele merg în fiecare zi cu buletinul în mână la unul dintre cele câteva centre de tratament. Avalanșa de stări, de „răuri”, amalgamul de dorință și vinovăție sunt prea greu de suportat de unul singur, iar „boala rea” a drogurilor este un stigmat care le va urmări, probabil, mult timp, într-o societate în care pentru asistență și reintegrare socială consumatorii bat, de cele mai multe ori, la uși închise. Între două pastile, mamele se gândesc tot la bebelușii lor. Rolurile se schimbă pentru că, în aceste cazuri, micuții își salvează părinții, nu invers, cum ar fi normal. Mai departe, femeile se roagă să-și vadă copiii „oameni mari”, fără urme de înțepături pe brațe.

Imagine : Cristian Tomoială

Montaj: Andrei Boruzescu