Cei 15 clujeni curajoși care au decis să ia agricultura de la CAP. „Nu se mai poate! A fost o reticență, dar acum gata! Trebuie să ne treacă greața asta!”

Cei mai în vârstă își aduc aminte, cu siguranță, felul în care, după 1990, au fost rase de pe fața pământului clădirile administrative, grajdurile, magaziile, atelierele și acareturile vechilor CAP-urilor. Cu o furie demnă de cauze mult mai importante, țărani în putere, tineri șomeri, pensionari umiliți, romi și rome, au demolat „tot ce era de demolat” – piatră cu piatră, grindă cu grindă, o țiglă după alta, până la „rasul solului”.

Ani de zile au stat, apoi, blocurile de beton, dalele sparte, fermele de metal, în fața porților satelor românești, până le-a-nghițit pământul. Foștii ceapiști își luseră „patrimoniul” înapoi.

Extrem de puțini au fost aceia – cât să-i numeri pe degete – care au reușit să se audă peste corul demolatorilor, făcându-se înțeleși în privința utilității existenței asociațiilor de țărani agricultori. Desigur, pe alte principii sociale, eventual ale statului de drept, și în cu totul alte condiții economice.

Cei câțiva care au reușit atunci sunt astăzi „profesori”, membrii unor atare cooperative performând în domeniu de ani buni.   

Să vină americanii!

Și, cum expresia „Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă” este și astăzi valabilă, în primul rând pentru americani, Fundația Româno-Americană s-a adresat producătorilor agricoli autohtoni, prin Fundația Civitas pentru Societatea Civilă, propunându-le un „deal”.

Iată ce ne-a spus despre asta Sorin Simion Bob, primul membru fondator care a avut curajul să preia funcția de președinte al Cooperativei „Lunca Someșului Mic”: „Da. De fapt, ideea le-a venit unor americani, prin 2012 – care au vrut să demonstreze că și în România poate exista o asociere între agricultori. Fundația Româno-Americană ne-a contactat, prin Fundația Civitas, și ne-am adunat la un loc, majoritatea producătorilor din zona Apahida, Jucu și Bonțida, pentru a ni se prezenta un proiect. Acesta urma să fie aplicat în trei zone diferite din țară, prin înființarea a trei cooperative funcționale. Astăzi, noi suntem singurii care funcționăm” spune, cu o mândrie bine temperată, Sorin Bob.

Ei bine, după acea primă întâlnire, negocierile între fundație și producători au durat vreo opt luni, pentru a fi conscrată o formulă optimă de funcționare. „Iar dintre cei mulți și reticenți, au mai rămas 15 producători, membrii permanenți ai cooperativei de astăzi, cei care am avut curajul să dăm drumul la treabă”, povestește președintele.

Începuturi cooperatiste

În martie, 2013, cooperativa s-a constituit legal. Americanii le-au angajat oamenilor, pe banii lor, un manager de vânzări, urmând ca plata să se facă pe sistem „de la sută la sută, la zero la sută”, în decurs de trei ani. „Americanii ne-au mai ajutat și cu logistica, și cu altele, pentru că e greu să iei oamenii din câmp și să-i pui la un birou”, completează povestea Sorin Bob.

Încet-încet „oamenii s-au coagulat”, au început să miște, iar în vara lui 2013 au început să bată pe la ușile marilor retaileri. „Am fost primiți cu brațele deschise, spre surprinderea tuturor. La Carrefour, la Kaufland, la Profi, peste tot. Ba, chiar ne-au prins puțin descoperiți, întrebându-ne, la puțin timp după asta, de ce nu începem să livrăm. A fost începutul. Acum livrăm pentru zeci de magazine din Ardeal și Moldova, în primul rând pentru cele din lanțul Kaufland”.

O afacere profitabilă

Dacă, în 2013, cooperativa a livrat 340 de tone de legume – în special varză și conopidă, dar și morcovi, țelină, tomate -, plus suc de mere îmbuteliat la pet, în 2014 producția vândută a ajuns la mult peste 900 de tone, asociația intrând, deja, pe profit.

„În primul an, am investit, fiecare dintre membri, câte o mie de lei, ca să înscriem cooperativa, apoi pentru a putea plati chiria – sediul nostru se află în cadrul Centrului Agro Transilvania, din județul Cluj -, și pentru consumabile.

În 2014, investiția a crescut, ajungând la 800 de euro de membru, bani necesari pentru construcția „halei de frig”, în suprafață de 70 de metri pătrați.

Încasările din vânzarea mărfii s-au ridicat, anul trecut, la 116.000 de euro. Din acești bani, cooperativa reține, în funcție de calitatea membrului, fondator sau afiliat, un procent de cinci la sută, respectiv 11 la sută, pentru salarii, cheltuieli și impozite. Restul banilor se împart, în funcție de cantitatea de marfă livrată și vândută, membrilor cooperativei.

Astfel, am ajuns să lucrăm pe plus și la nivel de cooperativă, și la nivel individual” spune președintele Sorin Bob.

De ce în cooperativă

Care sunt avantajele care i-au făcut pe clujenii curajoși să devină membri ai acestei cooperative?

„Păi, sunt mai multe motive – spune Sorin Bob. În primul rând faptul că am asigurat o piață de desfacere civilizată. Oamenii se trezeau noaptea, mergeau la angro, stăteau acolo până dimineața și, pe urmă, plecau la muncă. Era criminal. Am reușit să despărțim apele: într-o parte, producția, în cealaltă, vânzarea.

Al doilea motiv e că am putut negocia cu firmele care ne dau imputuri – cele care produc semințe, îngrășăminte etc -, obținând prețuri cu 30-40 la sută mai mici; apoi am renegociat termenele de plată, amânându-le cu câteva luni, ceea ce nu am fi reușit fiecare în parte. Al treilea, că am putut vinde, împreună, cantități mari de produse. Acoperim, astfel, cererea săptămânală de marfă, fie vară, fie toamnă, fie început de iarnă”, explică Bob.

Maria Moldovan, unul dintre cei 15 fondatori, spune că elementul important care i-a dat curajul să intre în cooperativă a fost eliminarea intermediarilor. „Pentru că nu mai aveam timp să ne ocupăm și de producție și de „afaceri”, trebuia să vindem bișnițarilor, la un preț derizoriu; mai exact, la jumătate de preț. Posibilitatea îndepărtării lor ne-a dat curajul să lucrăm împreună: piață de desfacere asigurată, vânzări tot mai mari, și achiziționarea unui depozit frigorific, în caz că se ivește vreun blocaj la livrare, ne-a încântat, realmente”, spune Maria Moldovan.

Ce rămâne de făcut

Ce ar mai fi de făcut, ca lucrul bun să sporească, dincolo de munca managerului, Radu Bot, care fluidizează, la secundă, livrarea mărfii și încasarea banilor pentru cooperativă?  

De exemplu, Indriș Gavril, și el unul dintre cei 15 membri fondatori, consideră binevenită o cât mai rapidă tehnologizare a producției. „Să ne străduim să tehnologizăm, un pic, lucrurile – spune el. Momentan, lucrăm cam primitiv față de colegii noștri europeni, ceea ce înseamnă că vom avea mari probleme în a ține prețurile jos. Eu cred că am avea mare nevoie de ceva bani din fonduri europene, lucru care nu pare prea ușor de realizat”.

Colegul Radu Telecan susține și el „cauza” accesării fondurilor europene. „Este absolut necesar să realizăm acest lucru. Eu am fost în Europa și am văzut ce se poate face cu astfel de fonduri. Accesarea lor ar putea fi un start-up, pentru o producție de calitate. Nu mai puțin, pentru a face să crească numărul de retaileri cu care lucrăm. Cu o tehnologie superioară poți face, evident, marfă mai bună și mai multă. Apoi, îmi doresc să crească și numărul membrilor cooperativei. Și asta ne-ar ajuta foarte mult”, consideră Radu Telecan.

O „recompensă”

Și, pentru că lucrurile au mers nesperat de bine, datorită curajului celor 15 „de a-și crea un nou drum, bazându-se pe propriile forțe”, Ambasada SUA la București a premiat, prin programul său, „Antreprenorul lunii”, Cooperativa „Lunca Someșului Mic” cu distincția „Antreprenorul lunii martie”.

„Această cooperativă a demonstrat că întregul reprezintă mai mult decât suma părților sale componente. Adunând producția realizată de fiecare, membrii coperativei au reușit să atingă limita minimă de achiziție impusă de marile lanțuri de supermarketuri din România. Dacă ar fi acționat ca producători individuali, acești fermieri nu ar fi reușit să obțină acces pe o piață atât de largă și stabilă”, se arată într-un comunicat al ambasadei.