Cum să-ți faci arborele genealogic de la Mihai Viteazul încoace

Acum 80 de ani, un țăran din Ardeal și-a luat sapa-n spinare, i-a spus nevestii că se duce până la câmp și a fugit în America. Nu s-a mai întors niciodată. Toată viața ei, nevasta a crezut că pe bărbat l-au mâncat lighioanele. Acum, cei trei fii ai dispărutului, unul chiar octogenar, au fost înștiințați că vor primi o avere frumușică de la tata.

„Păi de unde, că tata a murit pe câmp”, au zis. „Ba nu, a trăit în America, n-a făcut copii acolo și moștenitorii lui sunt în România”, le-au răspuns cei de la o firmă specializată în refacerea arborelui genealogic. Ce se întâmplase? După ce a murit fugarul în America, în urmă cu mult timp, autoritățile de acolo s-au chinuit să-i găsească familia din țară, dar degeaba. De-abia acum au reușit, contactând o firmă din Gheorgheni (Mureș), specializată în reconstituirea arborelui genealogic.

Dar acesta a fost cam cel mai simplu caz pe care l-au avut, altă dată au găsit toți strămoșii unui moștenitor începând cu anul 1.700! Asta e o treabă migăloasă, căci se umblă numai prin arhive, prin cele mai vechi documente ale primăriilor, pe la cadastre, prin registrele de stare civilă, ori pe la Evidența populației.

Până să apuci să lipești verii de unchi și rămurelele de neamuri înrudite, pentru ca apoi să desenezi un arbore întreg din ele, durează o jumătate de an și mai bine. Dar merită, dovadă că firma din Gheorgheni trăiește excelent și pe perioada crizei. Are numai cinci angajați, dar sute de clienți. Onorariile le ia sub formă de comision de la fiecare caz în parte. Unuia care moștenește câteva mii de euro îi ia mai puțin, altuia care primește sute de mii de euro, mai mult. În Ungaria, unde se află firma-mamă, moștenesc unii milioane de euro.

„În Ungaria, firma există de 20 de ani, aici numai din 2003. Treaba noastră e să demonstrăm că moștenitorul are legături de rudenie cu defunctul și astfel ne ducem înapoi în timp. Într-o situație am reușit să contactăm urmași din Franța sau SUA care nici măcar nu știau unii de alții, oameni simpli. Așa au aflat și istoria familiei. Într-un alt caz am dat peste o încrengătură atât de vastă, încât am găsit 46 de moștenitori dintr-odată”, ne povestește Ildico Chiș, reprezentanta firmei.

După moarte, uncheșul Artenie din SUA a fericit un neam întreg în România

Tot prin Ildico a aflat și suceveanul Constantin Baranai că are de luat 4.000 de dolari moștenire de la un „uncheș” plecat în America prin 1910. El parcă își amintea așa, ca prin vis, că o rudă îndepărtată a emigrat pe la 16 ani, dar atât. Și numai din poveștile bătrânilor, el nici nu se născuse pe vremea uncheșului. „M-am trezit într-o zi cu un telefon de la doamna Ildico, întrebându-mă dacă am avut o bunică, ea la rândul ei ar fi avut un frate… am și uitat cum a zis că îl cheamă. Eu m-am mirat, că bunica e moartă de 12 ani. Când mi-a zis și de moștenire, am zis că face mișto de mine. După un an de umblat și căutat documente și tot felul de hârtii, am luat și banii, împreună cu alte rude, tot moștenitoare, toți împrăștiați prin țară”, ne povestește moștenitorul Baranai. Sunt vreo zece moștenitori, cu totul. Cealaltă jumătate de moștenire s-a dus în lumea largă, pe la urmașii nevestei uncheșului. Ea a fost finlandeză. Dar neamul Baranailor e așa de încâlcit, încât nici suceveanul n-a înțeles totul. „Nu! Uncheșul din America nici n-are legături de sânge cu noi, e abia fratele soacră-mii. Artenie îl chema. În tinerețe am găsit o poză în casă și soacra mi-a zis: ăsta e Artenie al nostru, plecat să nu se mai întoarcă”, spune mătușa Steluța, mama moștenitorului Constantin.

Înapoi în timp până la 1.600, pe urma unui argat îmbogățit de moșierul său

Dar cât de grea e reconstituirea arborelui genealogic? „Se împarte totul în două, mamă și tată, apoi mergi pe fiecare fir, din aproape în aproape. Se face prima ramură, apoi a doua, moștenitorii și descendenții, totul împărțit pe grade de rudenie.

Citește mai departe în pagina următoare