Apoi, pe ani, pe vârste. La un moment dat te zăpăcești de tot,că dai de atâtea ramuri de te crucești, nu mai știi de unde să-iiei, care sunt verișori, unchi sau frați. La final se trec într-unfel de arbore; este de fapt o schemă. Și totul se trece în niștetabele.
Dacă e o moștenire, se trec și suprafețele moștenite de fiecarede la strămoși. După care, din toate datele acestea, rezultă cucine trebuie să se judece clientul astfel încât să ateste că eleste moștenitorul de drept”, ne spune detectivul particularLixandru Călin. Deține o agenție de detectivi unde, printre multealtele, se fac și reconstituiri de arbore genealogic. Cine cere așaceva plătește între 500 și 2.500 de euro. Dar merită, căci, dupăjumătate de an de cercetări, agenția îți varsă toți strămoșii pecare i-ai avut de la Mihai Viteazul încoace!
„Am ajuns până în anul 1.600 pentru un client care moștenisefoarte multe păduri și mult teren de la un străbun al lui din zonaBuzăului. Strămoșul nu fusese vreun bogat, ci om simplu – argat înslujba unui moșier care îl împroprietărise. Cu dovada că el estemoștenitorul, omul a fost repus în drept.
Detectivul care-ți caută strămoșii în registre dinvremea lui Franz Joseph
„Prima dată, oamenii se duc ei înșiși să-și găseascăstrăstrăbunicii. În scurt timp își dau seama că nu vor reușisinguri și ne sună. Noi lucrăm cu colaboratori care, la rândul lor,au mai lucrat pe la arhive și cunosc sistemul. Interesant este cănimeni nu spune că vrea să facă reconstituirea pentru că are deprimit o moștenire. Le e teamă să nu le luăm comision mai mare.Toți zic că pur și simplu își doresc să-și știe strămoșii”,adaugă.
Un caz interesant, pentru care a descoperit străbuni de la 1689,a fost al celor trei sibieni care prin ’52 au emigrat tot înAmerica, cu restul valului. Pământ, casă, avere, le-au lăsat petoate pe mâna rudelor și n-au mai vrut să știe nimic de ele. Acolos-au realizat – unul se făcuse director de bancă, altul folcloristși celălalt își deschisese restaurant românesc la Michigan. După 40de ani a început să-i ardă dorul și s-au întors, dar n-au mai avutla ce. Părinții muriseră și nici oasele nu le-au mai găsit încimitir, iar rudele puseseră stăpânire pe case și terenuri șiziceau că sunt ale lor. Ca să demonstreze că ei sunt proprietarii,au trimis agenția de detectivi până la registre de pe vremeaîmpăratului Franz Joseph al Austriei, din perioada când a fost mareprincipe al Transilvaniei.
„Le-am găsit la primăria din Tălmaciu, extraordinar de binepăstrate, într-o stare perfectă, de nu-ți venea să crezi. Scrisulera impecabil, frumos caligrafiat, deși numele apăreaumaghiarizate, de pildă, în loc de Ion, Ianoș”, zice Lixandru Călin.Dar frumusețea meseriei e atunci când dă peste texte scrise directîn chirilică sau peste povești cu generali de armatăîmproprietăriți cu păduri întregi.