EXCLUSIV. O zi de lucru a MAFIEI LEMNULUI: „Mai bine să nu-i prinzi, că n-au niciun Dumnezeu, sunt în stare să-ți taie gâtul cu drujba”

Potrivit unui raport al Curții de Conturi, în perioada 1990-2011 au fost puse la pământ peste 366.000 de hectare din pădurile României, de pe care au fost tăiate ilegal peste 80 de milioane de metri cubi de copaci. De departe, județele „campioane” la defrișări ilegale sunt Harghita și Covasna, unde pădurile au fost rase, pur și simplu, de pe zeci de mii de hectare, de o veritabilă mafie a lemnului, patronată și protejată, susțin localnicii, de câțiva cunoscuți lideri UDMR, ajunși rapid multimilionari în dolari și apoi în euro.

Valoarea pagubelor produse economiei naționale depășește 5 miliarde de euro, după cum declara recent ministrul delegat pentru Ape, Păduri și Piscicultură, Lucia Varga. Aceasta, conform unui calcul făcut pe baza prețului minim practicat de Romsilva la vânzarea lemnului de foc, de circa 70 euro metrul cub. În realitate, însă, câștigurile mafiei lemnului au fost mult mai mari, poate chiar duble, având în vedere că, în cea mai mare parte, zecile de milioane de arbori tăiați ilegal au fost vânduți la export, ca bușteni sau cherestea, cu 100-150 euro metrul cub.

Cu asemenea venituri, rețelele mafiote au devenit intangibile, beneficiind de complicități și protecție la toate nivelurile, de la mai-marii administrațiilor locale și ai instituțiilor deconcentrate cu atribuții de control, până la polițiști, procurori, judecători, parlamentari și miniștri.

Bătut și apoi condamnat pentru calomnierea agresorilor

Cei care n-au vrut să țină seama de acest lucru și au încercat să li se opună ori să le dezvăluie fărădelegile au fost „cumințiți” fără milă, pe lângă spitalizare unii dintre ei alegându-se și cu condamnări penale, după ce agresorii i-au dat în judecată pentru calomnie.

Așa a pățit, de pildă, Imre, un sătean din comuna harghiteană Ciumani, bătut crunt acum câțiva ani de un grup de „drujbagii” pe care îi surprinsese culcând la pământ copacii din pădurea ce abia îi fusese retrocedată.

A aflat apoi că agresorii erau angajați ai ITRSV Harghita, lucru pe care l-a făcut public în ziarul local de limbă maghiară din Gheorgheni. Urmarea: respectivii i-au făcut imediat plângere penală pentru calomnie, o procuroare de la Parchetul Judecătoriei Gheorgheni a „instrumentat” rapid dosarul, iar un magistrat de la Judecătoria Gheorgheni l-a condamnat fără multă vorbă la un an de închisoare cu suspendare.

La recurs, Tribunalul Harghita a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași Judecătorie Gheorgheni, care de data asta a fost mai „umană”: un alt magistrat a înlocuit condamnarea la închisoare cu o amendă penală de 41 de milioane de lei vechi, pedeapsă confirmată apoi și de Tribunalul Harghita. „Adică și f…, și cu banii luați, cum zice dumneavoastră la limba română!”, face haz de necaz Imre-bacsi.

„Degeaba mergi la poliție, chiar și cu dovezi”

Mai „norocos”, consăteanul său, Lajos, n-a mai trebuit să dea piept cu „drujbagiii” și ocrotitorii acestora, după ce și-a recăpătat pădurea pentru care se luptase ani în șir.

Pe vreo șase hectare a mai găsit doar cioate, nu mai rămăsese niciun copac în picioare, iar de pe alte două trunchiuri de pădure se „evaporaseră”, până să prindă el de veste, alte câteva sute de fagi și molizi.

Zice că știe „foarte sigur” cine i-a tăiat, „dar dacă nu i-ai prins asupra faptului, când taie, degeaba mergi la poliție să faci plângere, că polițaii te iau imediat că ce dovezi ai. Dar mai bine să nu-i prinzi, că n-au niciun Dumnezeu, sunt în stare să-ți taie gâtul cu drujba, sau să-ți dea cu securea-n cap”, acuză bărbatul. 

În discuție intervine furios și Antal, un prieten de-al lui Lajos, din Gheorgheni: „Și chiar dac-ai avea dovezi, tot degeaba, până acum nimeni n-a auzit în Harghita să fi ajuns la pușcărie vreunul dintre tâlhari, toți sunt mână-n mână, pădurarii, brigadierii, polițaii, șefii de la ocoalele silvice, primarii, ăia de la ITRSV și de la Direcția Silvică, toți. Domnule, ascultați ce vă spun eu,  aici, în Harghita, se mai poate face ordine doar sub control internațional, aduci o armată străină și începi războiul, că altfel nu se mai poate cu hoții ăștia din România! Păi să vedeți ce case de vacanță au toți, polițaii, pădurarii, brigadierii silvici, ITRSV-ul la fel. La cine să mergi să reclami? Poate doar la Dumnezeu! Dar și acolo trebuie să fii atent să nu te-audă cineva și să-i anunțe pe hoți că i-ai reclamat, să te trezești după aia cu ei peste tine-n casă noaptea!”, continuă supărat Antal. 

Bărbatul trage o înjurătură în ungurește, o traduce în românește și adaugă, pe același ton: „Știți cât câștigă un pădurar? O mie, o mie două sute de lei în mână, plus ceva bonuri de masă. Iar nevastă-sa stă acasă, nu lucrează. Și din mia aia de lei pe lună trăiește și el, și nevasta, și copiii, și face și economii, să vedeți ce vile și mașini au, n-o să vă vină să credeți! Și nimeni nu-l întreabă cum e posibil așa ceva, că sunt toți pe-o mână!”, se mai plânge Antal.

Defrișare clandestină „proaspătă”

Când îi întreb dacă ritmul tăierilor ilegale n-a mai scăzut cât de cât în ultimii ani, date fiind dezvăluirile din presă și anchetele anunțate de autorități în urma acestora, interlocutorii izbucnesc în râs: „Nici vorbă, se taie la fel ca înainte, doar că acum tăierile astea se fac mai mult în zonele de creastă, care sunt mai greu de controlat, în rest băieții își văd liniștiți de treabă ca și până acum, că nimeni nu le face nimic”, povestesc ei.

Cum am putea ajunge și noi într-un astfel de loc?, întreb. „Dacă ați fi venit cu o mașină de teren, sau cu un ATV, n-ar fi fost nicio problemă. Dar cu mașina cu care sunteți e imposibil, că până sus drumurile sunt destul de abrupte și sunt încă multe porțiuni cu zăpadă mare. Plus că e periculos să mergeți singur, ar trebui să mai aveți pe cineva cu dumneavoastră”, mă lămurește Antal.

Îl întreb dacă e dispus să fie el acel „cineva” și, după câteva ezitări, acceptă: „Dar nu ne ducem  prin vreo zonă de-aia cu zăpadă, mergem aici, la Valea Strâmbă, e un sat la câțiva kilometri de Gheorgheni, dar care ține de comuna Suseni. Acum câteva zile m-am dus să caut coarne de cerb într-o pădure la vreo patru kilometri de sat. N-am găsit nici un corn, în schimb am dat peste o defrișare ilegală proaspătă, n-are mai mult de șase, șapte luni de când a început, dar s-au tăiat deja sute de brazi și de molizi, dacă vreți, putem merge chiar acum!”

Pe drumul către Valea Strâmbă

Ajunși la Valea Strâmbă, ieșim din șosea și o luăm la stânga pe un drum forestier,  cale de vreo patru kilometri.

Brusc, după o curbă, ne iese în cale un ditamai camionul vârfuit cu vreo 20 de metri cubi de bușteni, care tocmai o luase din loc într-un nor de praf, precedat de un jeep și urmat de un VW.

Dau să apuc camera foto, pusă la-ndemână pe bordul mașinii, dar însoțitorul meu îmi prinde mâna: „Lăsați aparatul, dacă văd ăștia că-i pozați ne ia dracu, n-ați observat cum se uitau la noi? Asta-i încă o dovadă că buștenii ăia sunt tăiați ilegal, altfel camionul n-ar fi avut o așa escortă”, explică Antal.

Mă conformez, mai mergem câteva sute de metri, apoi lăsăm mașina și începem să urcă pe o pantă abruptă, pe care se deslușeau limpede urmele buștenilor împinși la vale. După vreun sfert de oră de urcuș, încep să apară primele semne ale dezastrului: mai întâi ici, colo câte o cioată, două, apoi, pe nici o jumătate de hectar, un adevărat „covor” de peste o sută de alte asemenea resturi ale masacrului, cu diametre de 30-60 de centimetri, unele deja înnegrite de intemperii, cele mai multe însă proaspete, de cel mult 2-3 zile.

Pe niciuna nu există  marcajul ce trebuie aplicat în mod obligatoriu, la fel ca și pe trunchiul copacului, în cazul unei tăieri legale. Scot camera și încep să fotografiez și să filmez , mișcându-mă cu greu printre mormanele de crengi și de vârfuri de copaci retezate cam la 2 metri și aruncate de-a valma printre cioate.

Priveliștea dezolantă se întinde până dincolo de culme, de partea cealaltă a dealului. „Așa, la ochiometru, cred că sunt cel puțin vreo patru, cinci hectare de pe care au început deja să taie. Și ăsta-i doar începutul, dacă veniți din nou la toamnă n-o să mai recunoașteți locul, tot dealul ăsta o să fie complet chelit”, mă asigură Antal în timp ce facem cale-ntoarsă spre locul unde lăsasem mașina.

Apoi, pe drumul înapoi spre Gheorgheni, îmi deslușește rapid și cum se „legalizează” lemnul tăiat clandestin: buștenii sunt duși la gater – în mai fiecare comună din Harghita funcționează cel puțin 7-8 gatere – unde sunt transformați în cherestea, vândută apoi „cu acte-n regulă”, măsluite bineînțeles, atât pe piața internă, cât și la export.  „Singurul mod în care s-ar putea stopa tăierile ilegale ar fi să se înființeze o jandarmerie a pădurilor, care să patruleze permanent prin păduri, combinată cu supravegherea și controlarea non-stop a tuturor gaterelor. Dar de unde să iei atâția oameni, și mai ales cinstiți, care să nu pună botul la șpagă?”, conchide Antal, înainte de a ne lua rămas-bun.

Egyed Jozsef, primarul din Suseni: „Se mai fură câte un lemn din pădure, dar nu există să se taie copaci ilegal!”

Următorul popas – Primăria Suseni, de care aparține satul Valea Strâmbă. „Deranjat” dintr-o ședință cu câțiva subalterni, primarul Egyed Jozsef (PCM) ne asigură că toate gaterele din comună – vreo 7-8 la număr – funcționează „chiar legal” și prelucrează numai bușteni tăiați „cu marcaju-n regulă”.

Pe urmă, nuanțează: „Nu pot să spun că nu se taie nici o bucată de lemne din pădure fără forme, că mai sunt și oameni din ăștia, care se ocupă cu furtul lemnului. Se mai fură câte un lemn din pădure, dar așa, cu camionul, nu, nu există să se taie copaci ilegal, nu mai merge, toată lumea e atentă acum, poliția, primăria, dacă apare astfel de treburi imediat se sesizea.”

„Aici, în zona Suseni, nici n-a fost așa problemă, a fost în zona Căpâlnița și  la Vlăhița, dar nu știu dacă mai sunt și acuma, trebuie să mergeți acolo să vedeți!”, mai adaugă edilul, după care se scuză că trebuie să se întoarcă la ședință și dispare înapoi în birou, înainte să apuc să-i arăt pozele cu pădurea din Valea Strâmbă masacrată fără milă la doar câțiva kilometri distanță.