EXCLUSIV VIDEO | Dezvăluirile istoricului Lucian Vasile despre acțiunile secrete ale exilului românesc la începutul comunismului și legătura cu Neagu Djuvara. ”Era o speranță născută dintr-un patriotism sincer”

Rezistența românilor față de instaurarea regimului comunist s-a dus cu arma în mână de către grupuri de foști militari, studenți sau simpli țărani, refugiați în munți. Dorința lor era să lupte împotriva ocupației sovietice și a marionetelor politice teleghidate de Moscova. O parte a elitei militare românești, care aparținuse cândva corpului ofițeresc al armatei regale, s-a mobilizat în exil. Grației unui amplu studiu al lui Lucian Vasile, istoric în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care s-a bazat pe date și informații din arhivele vechii Securități, descoperim azi că foști ofițeri ai armatei regale care au luat calea exilului au format la Paris un serviciu secret.

Menirea acestui serviciu era aceea de a strânge date și informații despre regimul comunist instalat la București, de a organiza rețele de spionaj și de a susține grupurile de rezistență anticomunistă. Exista încă speranța printre românii din țară și printre cei din exil că ocupația sovietică nu va dura mult, că Occidentul, și în special americanii, va veni să elibereze țările din estul Europei de trupele lui Stalin și regimurile politice marionetă, recent instalate, conduse de la Moscova.

Cartea istoricului Lucian Vasile, ”Războiul spionilor – Acțiunile secrete ale exilului românesc la începutul comunismului” (Editura Corint), are meritul de a aduce la lumină date istorice și documente inedite  despre existența unei structuri de spionaj denumită Serviciul de Informații al Militarilor Români din Exil (SIMRE).

Documentele din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) studiate de autor dezvăluie câteva episoade semnificative, aproape necunoscute, din rezistența anticomunistă a românilor care au luat calea exilului și care au decis să lupte împotriva regimului bolșevic de la București prin activități de intelligence și acțiuni de comando.

În studiul său, istoricul Lucian Vasile indică personajele, unele celebre, implicate în operațiunile de spionaj, contraspionaj și gherilă armată, coordonate de SIMRE. Unul dintre șefii acestui serviciu de spionaj al militarilor din exil a fost istoricul Neagu Djuvara.

”Credeau că Vestul va pune piciorul în prag în fața rușilor”

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul, autorul studiului, Lucian Vasile, explică sistemul de funcționare al acestui serviciu de spionaj românesc, care își avea cartierul general al Paris, unde, de altfel, se afla exilată o bună parte din elita politică și militară a României.

”Este vorba despre acțiunile duse de un serviciu de informații, creat la Paris, în 1949, și care a funcționat instituțional până în 1957, care și-a propus să facă ceva împotriva regimului comunist instalat în România: să strângă informații, să asigure legături cu țara, să trimită ajutoare, să ajute oameni să fugă peste graniță.

Așa cum spunea un articol din 1953, acest serviciu de informații voia să arate celor din țară că românii din exil nu i-au uitat și că nu și-a uitat rostul. Practic, cei ce au creat SIMRE au considerat că trebuia făcut ceva împotriva unui regim străin de societatea românească, mai ales în acei primi ani postbelici, când se credea că lucrurile nu aveau cum să rămână așa, că Vestul va pune piciorul în prag în fața rușilor, că va exista o acțiune concretă politică și militară, sau de orice fel, care va duce inevitabil la eliberarea României. Iar cei din exil trebuiau să facă ceva.

Era o speranță născută dintr-un patriotism sincer. De aceea poate părea mai greu de înțeles astăzi. E uimitor cum niște oameni, care abia se acomodaseră în niște societăți foarte diferite de cea românească, după ce și-au riscat viața fugind din România ocupată de sovietici, după ce au trăit în lagăre de refugiați, după ce au supraviețuit la marginea societății în care se exilaseră, după ce au făcut eforturi să își consolideze o poziție socială în noua țară de adopție (să aibă un loc de muncă, să își întemeieze o familie, să aibă copii), la final au lăsat toate acestea baltă pentru a lupta împotriva comunismului cu ajutorul acestui serviciu secret”, spune istoricul Lucian Vasile.

În epocă, acest model de articulare a unei asemenea structuri de spionaj, creată de membri ai unor elite militare și politice refugiați în Occident din calea cizmei ocupantului sovietic, nu era unul adoptat doar de români. Alte structuri similare de intelligence au fost create de refugiați politici din alte state central și est-europene în care se instauraseră regimuri totalitare comuniste. Istoricul Lucian Vasile amintește de cazuri similare ale refugiaților politici din Ungaria și din Ucraina.

”Știm sigur că în cazul maghiar a existat un serviciu de informații similar. Comandorul Mihail Opran, cel care a fost creierul acestei structuri de spionaj, și căruia eu îi spun Sfântul Petru al exilului românesc (pentru că el făcea și desfăcea destinele multor refugiați români din Franța, unde se afla centrul de greutate al exilului românesc la începutul perioadei comuniste), spune că au existat contacte cu maghiari care făceau parte dintr-un serviciu similar.

De asemenea, într-una din misiunile rezistenței anticomuniste din exil, la începutul anilor ’50, atunci când o echipă de comando a fost parașutată deasupra României, în avion mai exista o echipă care vorbea o limbă slavă. Cel mai probabil erau ucraineni care urmau și ei să intre clandestin pe teritoriul ucrainean, după ce echipa românească urma să fie parașutată, ca să ajute la rezistența anticomunistă”, precizează Lucian Vasile.

”Voia să ducă jurământul ca ofițer al armatei regale până la moarte, deși devenise un simplu cofetar”

Studiul istoricului Lucian Vasile dezvăluie, caz cu caz, paleta de motivații psihologice ale actorilor implicați în operațiunile subversive, coordonate de SIMRE, îndreptate împotriva regimului comunist nou instalat la București. El menționează că refugiații politici din România care se integraseră serviciului de spionaj al exilului românesc erau animați de dorința de a lupta împotriva comunismului și că mulți dintre aceștia o făceau din convingere, considerând comunismul  răul suprem care se putea întâmpla societății românești.

O categorie aparte a structurii SIMRE era formată din cei care aparținuseră elitei militare a armatei regale a României. În opinia lui Lucian Vasile, aceștia voiau să lupte împotriva ocupației militare sovietice. Pentru ofițerii români din exil încadrați în SIMRE, continuarea luptei anticomuniste însemna de fapt continuarea serviciului lor militar și a datorie lor de onoare față de țară.

”Unul dintre agenții instruiți de Neagu Djuvara și parașutat în România în 1953, Sabin Mare, ofițer din armata regală, spunea că, odată jurământul militar depus, el o să îl ducă până la moarte, pentru că el se considera, până la moarte, ofițer al armatei regale a României, chiar dacă fusese înlăturat din armată de noile autorități comuniste și devenise un simplu cofetar din Făgăraș. În sufletul lui, el se considera ofițer al armatei regale, loial regelui și țării.

De altfel, Regele Mihai a fost informat de existența SIMRE. Majestatea Sa a fost apropiat oarecum de acest serviciu de informații al militarilor din exil, în prima sa perioadă de funcționare. Regele Mihai avea o relație apropiată cu generalul Dumitru Petrescu. De aceea, în anul 1952, când generalul Petrescu a fost înlăturat de la conducerea SIMRE de serviciile secrete americane și franceze și când i s-a cerut regelui să indice un înlocuitor, Majestatea Sa a spus că, în opinia sa, doar generalul Petrescu ar fi potrivit pentru acea funcție de conducător de iure al instituției.

Chiar și în interviurile date după 1990 scriitorului Mircea Ciobanu, Majestatea Sa Regele Mihai amintește de existența SIMRE și de generalul Petrescu, dar oarecum destul de lapidar. Aceasta este dovada că suveranul știa de existența acestui serviciu de informații, se pare că își dăduse chiar acordul pentru înființarea lui. Există chiar indicii rezonabile că generalul Petrescu, însoțit de comandorul Mihail Opran, l-au vizitat pe rege în 1950 și probabil că l-au pus la curent cu activitățile acestei structuri informative”, explică istoricul.

”Neagu Djuvara devenise un profesionist al domeniului spionajului”

Cartea lui Lucian Vasile, ”Războiul spionilor – Acțiunile secrete ale exilului românesc la începutul comunismului”, are meritul de a aduce la lumină un episod inedit din viața istoricului și omului de cultură Neagu Djuvara. Acesta a fost pentru o perioadă de patru ani șeful SIMRE.

Despre această perioadă, între 1952-1956, când a funcționat ca șef al spionajul militarilor români din exil, Neagu Djuvara a păstrat o discreție absolută, iar după revenirea sa în țară, în 1990, a evitat să dea detalii despre implicarea sa în coordonarea activităților subversive a refugiaților români din Franța de culegere de informații și de organizare de operațiuni clandestine de rezistență armată împotriva regimului comunist.

În intervalul cât a funcționat ca șef al SIMRE,  Neagu Djuvara a colaborat cu serviciile secrete americane și franceze, în vederea antrenării și parașutării de voluntari anticomuniști în România ocupată de trupele sovietice. În acest sens, studiul lui Lucian Vasile, bazat pe documente inedite de arhivă, scoate la iveală și această latură militantă anticomunistă în domeniul spionajului, necunoscută, a istoricului, diplomatului și scriitorului Neagu Djuvara.

Cred că, la început, Neagu Djuvara nu a fost un om al domeniului informativ și oarecum s-a «calificat la locul de muncă». El a acceptat în 1952 să lucreze în niște condiții care, altfel, erau defavorabile SIMRE și a ajuns la această concluzie abia în 1956, atunci când s-a lovit de niște probleme pe care nu le anticipase.

Problema cu care s-a confruntat permanent în perioada cât a fost șef SIMRE de la Paris a fost cea a independenței de acțiune în raport cu serviciile secrete franceze. Nu avea fondurile necesare de care să dispună după bunul plac în vederea organizării de operațiuni importante.

În 1956, a apărut și afacerea Silviu Crăciunaș. Acesta a trimis semnale în Occident că a ieșit din închisoare și că are nevoie de ajutor să treacă de cealaltă parte a Cortinei de Fier. Din păcate, Neagu Djuvara a crezut această variantă, cu toate că serviciile occidentale de informații s-au prins că Silviu Crăciunaș este agent al Securității comuniste, iar tot discursul acestui agent, despre suferințele suportate din partea regimului comunist, era de fapt o legendă menită să îi confere acoperire pentru a se infiltra în rândurile emigrației române.

Abia după patru ani de activitate în fruntea SIMRE, după succese și eșecuri în activitatea sa în acest serviciu, Neagu Djuvara devenise un profesionist al domeniului spionajului și cred că a rămas până la finalul vieții. Modul în care vorbea despre intervalul 1952-1956, când s-a aflat la conducerea Serviciul Militar de Informații al Militarilor Români din Exil trădează oarecum profilul agentului secret”, a mai precizat istoricul Lucian Vasile.