Muzeul Cinegetic Posada este unicul din România care adăpostește o impresionantă colecție de trofee vânătorești, un arsenal de arme pe măsură, dar și povești țesute în ghergheful de adevăr al vremurilor de odinioară.
Turul nostru prin vastul muzeu al vânătorii de la Posada este departe de a se încheia. Dacă în prima parte a reportajului am făcut referire, în general, la animalele de talie mare care trăiesc în adâncul adumbrit al pădurilor seculare, răspândite pe întreg cuprinsul țării, în partea a doua vorbim despre felinele de mici dimensiuni. Deși talia lor nu pare în măsură să sperie pe cineva, în realitate, ele sunt la fel de periculoase precum mare parte din cele prezentate în partea de debut a istorisirii noastre. Și facem referire aici, în special, la una dintre cele mai feroce și mai solitare sălbăticiuni, capabile să ucidă în câteva secunde o pradă cu mult mai mare decât ea. Râsul, pentru că despre el este vorba în cele ce urmează, trăiește foarte retras, în inima pădurii, motiv pentru care vânarea lui constituie o adevărată provocare.
Surata mai mică a râsului și totodată dușmanca lui de moarte, pisica sălbatică, este la rându-i periculoasă. Asta nu-i împiedică, totuși, pe vânători să îi dorească insistent blana, considerată un trofeu de primă mână.
Când vine vorba despre experiența vânătorilor români, dar și a vânatului care poate fi trecut pe răbojul armei în semn de bifă a unei reușite în plan cinegetic, gazda noastră de astăzi, muzeograful Florentina Pitic nu stă deloc pe gânduri. Aflăm că vânatul românesc este valoros nu doar din punct de vedere numeric, dar și în privința diversității și vigurozității, fapt pus în evidență de calitatea trofeelor.
De altfel, România, a ocupat, constant, primele locuri ca număr de medalii obținute: ne putem mândri cu recordul mondial la capra neagră în anul 1937, obținut la expoziția internațională de la Leipzig (Germania), recordul mondial la cerb, în anul 1981, adus în țară de pe urma expoziției de la Plovdiv (Bulgaria), dar și recorduri mondiale la craniu și blana de urs, la cea de lup, toate înregistrate în 1985, de pe urma expoziției de la Brno (Cehia).
Unul din trofeele la care am făcut referire, cel înregistrat în cazul cerbului, îi este atribuit lui Nicolae Ceaușescu și are o poveste aparte.
Din reportajul video puteți afla de cât timp a avut nevoie fostul dictator comunist pentru a doborî cerbul „de aur” supranumit Guguștiucul.
Tot de numele fostului dictator Nicolae Ceaușescu este legată și mica expoziție deținută de Muzeul Posada, în care sunt înregistrate mai multe obiecte decorative ce au aparținut, cu ani în urmă, familiei fostului lider comunist.
Ajungem, încet, încet, și în sala în care sunt expuse arme folosite, din vremuri îndepărtate și până în zilele noastre, în scopul declarat al vânătorii. Sunt zeci, poate sute de astfel de arme, de la cele rudimentare, la cele utilizate, cu secole în urme, de pirați din diferite zone geografice ale lumii și terminând cu carabinele moderne.
În a treia și ultima parte a reportajului despre Muzeul Cinegetic Posada și poveștile lui fascinante, vom afla despre fauna uluitoare a Deltei Dunării, poate cel mai frumos și sălbatic încă teritoriu românesc. Acolo unde își au sălaș zeci de specii de păsări, una mai frumoasă și mai interesantă decât alta.
CITEȘTE ȘI: