EXCLUSIV VIDEO | Povestea terifiantei execuții publice a haiducului Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul, și blestemul cumplit al Clujului

Un munte de om, cu o forță fizică impresionantă, ochi aprigi și frunte semeață, încadrată de plete de un alb strălucitor. Așa este descris Baba Novac, spre amurgul vieții sale, atunci când a îmbrăcat pentru prima oară zaua militară pentru a servi cauza domnitorului Mihai Viteazul. Avea, potrivit cronicilor, nu mai puțin de 70 de ani atunci când a devenit general în armata marelui principe valah. Vârsta înaintată nu l-a împiedicat, totuși, să fie unul dintre cei mai abili și mai buni comandanți de oști ai acelor vremi. Un comandant care a sfârșit în mod cumplit, în iarna lui 1601, sub privirile batjocoritoare ale torționarilor săi. De moartea ilustrului haiduc este legat și unul dintre cele mai înfiorătoare blesteme rostite vreodată de buzele unui clujean.

Debutul lui Baba Novac în armia lui Mihai Vodă a avut loc în anul 1595, când a participat la celebra bătălie de la Călugăreni, impresionându-l pe Vodă Pătrașcu prin calitățile sale extraordinare, nu doar de spadasin desăvârșit, ci și de comandant de oști cu un acut simț al frontului și o perspectivă halucinantă asupra strategiei militare. Atunci, Baba Novac a reușit, în fruntea a 700 de haiduci, să îi gonească peste Dunăre, la Sofia, pe Paşa Hassan şi numeroasa lui armată, mult mai experimentată din punct de vedere militar.

În armata voievodului Mihai, bătrânul și deopotrivă aprigul Baba Novac deținea rangul de general, iar alături îi stăteau invincibilii frați Preda şi Stroe Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta sau banul Udrea.

Ars pe rug la foc molcom

În februarie 1601, generalul octogenar este arestat în preajma cetății Clujului, acolo unde îi fuseseră purtați pașii de o solie de pace al cărei reprezentant era și care urma să încheie un armistițiu între cele două armii, încă implicate în război.

Cei care i-au pus atunci pumnul în piept veteranului de 81 de ani au fost lideri ai reprezentanților aristocrației maghiare. A fost condamnat la moarte prin ardere pe rug pentru înaltă trădare.

În ceea ce privește motivele arestării, ele au fost puse pe seama faptului că Baba Novac, prin preotul ortodox Sascu, a trimis o scrisoare paşei din Timișoara în care îi promitea, contra unei sume de bani, că îi va indica un moment prielnic pentru atacarea şi ocuparea orașelor transilvănene Caransebeș şi Lugoj.

Pe 5 februarie 1601, Baba Novac își găsea sfârșitul pe eșafod într-un mod cumplit. A fost legat, alături de duhovnicul său sârb, și el părtaș la soarta bravului haiduc, de două grinzi orizontale, asemănătoare unor frigări uriașe, pe care călăii le învârteau deasupra focului.

Înainte de a fi ucis de flăcări, Baba Novac a cunoscut calvarul unei schingiuri, greu de imaginat. A fost jupuit de piele și stropit, din când în când, cu apă, pentru ca supliciul să fie unul cât mai îndelungat.

Execuţia a durat aproape o oră şi jumătate, până în momentul în care Basta, care privea acest “spectacol” de la una dintre ferestrele reședinței princiare, a cerut ca trupul lui Baba Novac și al confratelui său de tortură să nu mai fie udate cu apă, fapt ce a dus la instalarea, aproape imediată, a morții.

După execuţie, leșurile celor doi au fost scoase în afara cetății şi înfipte în două țepe ridicate în apropierea Turnului Croitorilor. „Carnea lor a fost devorată de corbi, astfel încât, după câteva zile, nu mai rămăseseră din ei decât oasele lor”, sunt cuvintele pe care istoricul clujean Tudor Sălăgean le folosește pentru a descrie moartea cumplită de care a avut parte Baba Novac.

Despre blestemul cumplit aflat, în acele vremuri, pe buzele clujenilor, atunci când aveau de-a face cu vreun dușman, dar și despre modul în care a ajuns Baba Novac să fie răpus de maledicția locuitorilor de atunci ai Clujului aflați din reportajul video.