FOTOREPORTAJ. Singuri în iarbă: Cum s-a întors mesajul „Mă p… pe el de vot” împotriva mișcării „Uniți Salvăm”

După vreo oră de când mișcarea „Uniți Salvăm” anunțase că iese în Piața Universității să explice cum s-a gândit că îndemnul la boicotarea votului de duminică, prin neprezentare, va duce la modificarea legilor electorale, pentru a permite o participare mai liberă a tuturor doritorilor la sistemul politic românesc, ajuns un joc închis și murdar, care nu oferă alternative, erau vreo 50, la Fântână. „Cam câți sunt aici?”, șușotesc jurnaliștii între ei. „Păi numără-i și tu unul câte unul, or ieși vreo 54”, vine replica. Cu pupături, saluturi conspirative sau strângeri bărbătești de mână, erau ei între ei, se știau din toamnă, de la protestele masive împotriva exploatării de la Roșia Montană și a gazelor de șist de la Pungești sau de la întâlnirile „Uniți Salvăm”, unde se pune țara la cale. O tipă cu tricou imprimat „Mă p… pe el de vot” soarbe veselă un suc natural, de fructe, alături de prietenele ei de la „Uniți Salvăm”.

Un tânăr care și-a pus ștampila de vot pe frunte, drept dovadă că a fost la vot (pe ultima sută de metri, „Uniți Salvăm” a anunțat că nu mai îndeamnă la boicot, ci la participare prin anularea buletinului de vot), conversează cu negociatorii Jandarmeriei, prezentă în câțiva ciorchini preventivi, de control: „Poate ne ajutați și pe noi cu astea, să le ducem la ambasada Serbiei”. „Uniți Salvăm” a strâns mai multe sacoșe cu ajutoare pentru sinistrații inundațiilor din Bosnia și din Serbia. „Nu prea cred”, râde jandarmul. „Păi nu e datoria lor să le ducă, în situații de-astea cu sinistrați?”, avea să se întrebe mai încolo un băiat cu tricou „Cocaină&Hamsie”. Nu chiar.

Pe la 18 trecute, Claudiu Crăciun, unul dintre liderii „Uniți Salvăm”, dă strigarea la portavoce că non-acțiunea se mută în iarba de la Teatrul Național. Vor avea loc dezbateri despre vot, boicot și legile electorale potrivnice schimbării democratice. „E și prea cald, domne”, se plânge un domn mai în vârstă, în cerculețul său de pensionari care discută expert despre teme mai contondente – Rusia, alegerile din Ucraina, Crimeea, experimentele pe oameni făcute de ruși, și altele.

Seminariile „Uniți Salvăm” în iarbă. La cercul UE, ceartă pe axa Washington-Moscova

Organizați în trei cercuri, pe teme de dezbatere, de către Claudiu Crăciun, oamenii încep să se așeze în iarba din fața teatrului, precum la o șezătoare hippie din anii războiului din Vietnam. O mămică își alăptează pruncul, bicicliștii își culcă fiarele în iarbă, seminariile pot începe. „Până să începem discuțiile, hai să vedem dacă ține cineva minuta. Cineva să noteze peste tot ce se discută”, spune unul dintre promotorii mișcării, în timp ce filmează tot, ca să aibă ce pune pe net diseară.

Într-un cerc, pe iarbă, Costi Rogozanu și Vasile Ernu, socialiști declarați, cu orientări neocomuniste și anti-UE, dezbat despre UE. La cercul despre partide politice și cum trebuie schimbată legea electorală, activistul Mihail Bumbeș, sociologul Mircea Kivu și alți tineri de la „Uniți Salvăm”, discută rând pe rând, ridicând mâna ca la școală, ca să nu iasă haos. Jurnalista Ioan Lupea notează asiduu totul într-un carnețel, pentru ca la final să aibă minuta. Un alt cerc discută despre cum să atragă lumea să adere la ideile lor. Mai deoparte, Claudiu Crăciun, Alexandru Alexe și alți promotori „Uniți Salvăm” discută între ei, lasă seminariile să curgă fără implicarea conducerii. Alexe îi dă un interviu unui alt activist, pentru posteritate.

La cercul UE, treaba se încinge și trage greu pe stânga. Rogozanu zice de muncitorii români, de ce susține Corina Crețu de la PSD. „De ce anumite state au mai multe locuri în Parlamentul European? Nu e corect. Sunt state diferite, nu suntem un singur stat”, frânge logica un băiat în camuflaj, cu cocardă tricoloră la braț. Se ajunge la agenți de influență, mercenari vânduți, la „corporațiile care vin aici, pentru că găsesc mână de lucru ieftină, sclavi. Dacă ei zic că e ok să fim sclavi, e ok?”. Soluția vine rapid de la un domn care a stat prin Italia: „Salariul minim de 500 de euro în UE, ceea ce ar eradica sclavia!”.

O doamnă în etate privește din picioare la retorica socialistă de la cercul UE. „Eu nu vreau cu UE, eu vreau cu Moscova. Eu sunt împotriva Europei, pentru că vine aici să ne sugă sângele din vene! De ce vin ei aici, francezii și englezii, să ne fure aurul și gazele? De ce nu stau la ei, de ce nu dau găuri în pământ la ei?”, izbucnește deodată doamna, lăsând audiența perplexă. „Doamnă, e vorba compania americană Chevron, e vorba de interesele americanilor”, încearcă timid camuflatul cu cocardă tricoloră.

I-o taie brusc un bătrânel cu o pancartă atârnată de gât, pe care scrie „În ceea ce mă privește, am devenit un cetățean anti-UE„: „Ia mai lasă-ne cu astea. Plimbă ursul cu Moscova ta!„. Femeia nu pricepe: „Păi tu vorbești, uite ce scrie pe tine, anti-UE!”. „Da, doamnă, dar nu cu Moscova!”, se apără bătrânul, care militează anti-gazele de șist.

La cercul de partide și sisteme electorale, se face recapitularea discuțiilor: nu se mai vor 3.000 de semnături pentru înființarea unui partid (prag scăzut de la 25.000 cât e în prezent), se vor doar 3. Dar să nu fie rude de gradul întâi. „Hai mai bine să fie 4″, zice un domn. „Dar de ce să discriminăm, poate sunt trei frați care sunt foarte implicați într-un proiect și vor partid”, sare și o fată. În rest: dacă 6 ani la rând un partid nu participă la alegeri, se desființează de drept; pentru a participa la alegeri, un candidat are nevoie de un număr de semnături egal cu 0,5% din din numărul alegătorilor care au venit la vot la alegerile precedente; semnăturile se pot strânge și online; cu 6 luni înainte de alegeri e permisă campania electorală.

Activistă „Uniți Salvăm”, despre acțiune: „Un nucleu de 25 de oameni nu poate să ia decizii pentru 50.000″

Între timp, cei de la „Uniți Salvăm” improvizează o cabină de vot din niște uși vechi și o perdea albastră, și invită lumea să intre și să spună la cameră de ce au votat, de ce nu au votat, ce nu le convine. Ca să spargă gheața, intră tot câțiva activiști primii, dar lumea tot nu intră în joc. „Uniți Salvăm” se filmează între ei.

Nicoleta Cârjan, de la spiralacolorată.ro (fără legătură cu MISA, după cum ține să precizeze din cauza chicotelilor de pe margine), a fost o prezență constantă, călare pe bicicletă, la protestele „Uniți Salvăm” din toamnă. Acum, stă în iarbă. „Întreabă-mă de ce nu votez”, scrie invitația lipită pe spatele ei. Deci? „Nu am votat și nici nu o să merg la vot până nu ni se îndeplinesc cererile – reducerea pragurilor absurde pentru candidații independenți, reducerea numărului de semnături de la 25.000 pentru un înscrierea unui partid…”, începe ea să explice revendicările absolut de bun simț de pe pagina „Uniți Salvăm”, pentru democratizarea sistemului electoral.

Ce crede că au rezolvat cu acest boicot eșuat, la care au renunțat pe ultima sută de metri? S-a ajuns la o dezbatere între activiști, într-un cerc închis. „Am sperat ca oamenii să înțeleagă ce propunem noi. Este o soluție radicală, pentru a-i determina pe acești oameni politici să schimbe niște legi care funcționează evident în favoarea lor. Să nu mergi la vot e o soluție radicală, dar fără solidaritate, nu poate duce la altceva decât la o dezbatere. Ceea ce e ok, pentru că românilor le trebuie asta foarte mult, scârba de politică e atât de mare încât nu mai dezbat nimic. M-a durut cel mai mult că tot ce a însemnat presă și persoane publice de dreapta s-au concentrat foarte mult pe soluția asta de a nu merge la vot, și nu pe cererile noastre„.

Nicoleta privește în jur, la seminariștii plictisiți din iarbă, când o întrebi dacă acum consideră că a fost idee bună și de ce din toamnă până acum „Uniți Salvăm” nu a pus de-o mișcare politică, pentru a intra în jocul electoral și a schimba realmente ceva: „Atunci oamenii au dorit o organizație pe orizontală, nu o ierarhie de tip partid, cu un tătuc. Ceva ca în Islanda. Și astăzi s-a văzut că un nucleu de 25 de oameni nu pot lua decizii pentru 50.000 de oameni care au dat like pe Facebook la Uniți Salvăm. Poate nu a fost cea mai bună formă de comunicare. Dar e ușor să zici că nu e bine așa, fără să vii cu altceva. Unii votează la 4 ani și în rest își văd de treburile lor. Și sunt cetățeni. Noi nu mai suntem cetățeni, dacă nu votăm o dată la 4 ani”.

Un fulger brăzdează cerul deja cenușiu. Un tip își ridică nasul din smartphone și, cu o voce demnă de un urmaș al lui Busu de la Meteo, decretează sumbru: „Băi, furtuna e la Cornetu și vine pe direcția asta!”. E trecut de 8 și ultimii seminariști s-au ridicat abătuți din iarbă. La o portavoce, se citesc concluziile zilei, în aplauzele liderilor Crăciun, Alexe și al altor activiști „Uniți Salvăm”. Peste o jumătate de oră, urnele de la europarlamentare aveau să se închidă cu cea mai mare prezență la vot din ultimii 7 ani, la un scrutin pentru Parlamentul European.

Foto: Andrei Luca Popescu // Gândul.