Avertismente că epidemia de pestă porcină africană (PPA) amenință România au existat în ultimii doi ani. De la SRI și până la Comisia Europeană. Toate atrăgeau atenția că gospodăriile populației sunt cel mai vulnerabile, dar nimeni nu le-a tratat cu seriozitate. Ba chiar șeful ANSVSA a preferat să economisească 6 milioane de euro și, în primăvara lui 2018, în locul inspecției veterinare de primăvară, a ordonat direcțiilor să răsfoiască dosarele inspecțiilor precedente.
Concluziile investigației jurnalistice pe care Gândul a făcut-o în județul Tulcea sunt că PPA a fost adusă peste Dunăre din Ucraina, de mistreții alungați de vânători. Primul focar a apărut în comuna Ceatalchioi pe 10 iunie, iar de aici, a fost răspândit în tot județul de oameni. Măsurile impuse de autorități frizează ridicolul, dar au avut consecințe extrem de costisitoare. Cea mai evidentă dintre toate: filtrele care trebuiau să oprească mașinile care cărau carne infestată dintr-o localitate în alta funcționau… 8 ore din 24.
Cam la fel stau lucrurile și în județul Brăila, dar mult mai grav.
De la Tulcea la Brăila, mergi întins aproape 100 de km. Treci pe lângă Munții Măcinului, o formațiune care pare miniatura unui lanț muntos serios, așa cum o fi fost, și acesta, cândva. O senzație stranie: de parcă ai merge extrem de aproape de niște munți, care se văd undeva, departe.
La Smârdan, treci iar Dunărea cu bacul, tot în câteva zeci de secunde, și pe tot atâția bani, ca la Tulcea. Destui bani.
Brăila are o mare calitate: șosele drepte și cinstite – nu te ocolesc, nu te-ncurcă, nu te amețesc. În consecință, ajungi, una-două, pe drumul Tichileștiului și al Gropenilor, două cimitire imense de porci nevinovați.
Pentru că, vorba directorului DSVSA Brăila – apărat până la ultima suflare de o secretară mai tare ca Zidul Berlinului, care-ți spune mereu că șefu” e plecat în „teritoriu” și în „focar” – „Ne-am concentrat pe uscat, dar virusul a venit pe apă„.
Așa spune Gicu Drăgan că s-ar fi întâmplat: două mari crescătorii de porci din Brăila – „Romsoci” SRL Tichilești (35.000 capete) și „Tebu Consulting” din Gropeni (140.000 capete) – vecine pe o șosea care duce spre Slobozia – una dintre ele, a doua ca mărime din Europa – au fost obligate să sacrifice aproape 200.000 de porci, întrucât se alimentau cu apă din Dunăre.
„Cred că îmbolnăvirea animalelor din aceste ferme este cauzată de apă, ambele ferme se aprovizionează cu apă din Dunăre. A fost un cadavru de porc pescuit la Plaja Lipovenească între Brăila și Galați. Sunt cetățeni inconștienți. Din cauza cadavrelor aruncate în Dunăre, se întâmplă ce se întâmplă în aceste ferme din județul Brăila”, a afirmat Drăgan în urmă cu câteva zile.
Doar că, până să vina pesta pe Dunăre, cu porcul incriminat, DSVSA Brăila a fost obligată să sacrifice zeci de mii de animale de pe uscat, din cauza „rapidității” cu care a acționat în primele zile ale răspândirii bolii în județ. „Ne-am chinuit la nivelul județului Brăila. Am ucis 29.000 de capete în ideea de a proteja aceste ferme”, spune directorul.
Inutil să încerci să faci minuni, după ce, în primele ore, ai avut prezență de spirit, dar ți-a venit mult prea târziu…
Crescătoria din Gropeni, a doua în Europa, are patru ferme, întinse pe zeci de hectare. Merg din poartă-n poartă, iar portarii și agenții de pază mă trimit de la Ana la Caiafa, în căutarea directorului. „Acum a plecat”; „A venit și a plecat”; „E la ferma cutare”; „Aici, la noi?! Nu prea vine pe-aici!”.
Te cred și eu că, după ce a fost forțat să sacrifice aproape 150.000 de animale și să trimită vreo câteva sute de oameni în șomaj, nu mai are stare, nu-și găsește locul.
Mă întorc spre Brăila și mă opresc la ferma din Tichilești.
Niște civili se plimbă prin curte. Par să fie într-o inspecție, dar nu se depărtează de porți.
Fac semne, mă implic, intru în curte. Un paznic apare instantaneu. „Unde mergeți?”. Îi spun omului povestea de-a fir a păr, iar omul meu, după ce mă dă afară, peste un covor îmbibat abundent cu dezinfectant, îmi promite că mă servește. Și mă servește.
Un cetățean se desprinde de grupul inspectorilor și se apropie de poartă.
„Sunt Dumitrescu Alexandru, șeful de fermă – am fost și voi fi, pentru că voi popula această fermă din nou”, îmi spune fără să clipească și se așează cu mâinile pe poarta închisă. Apoi continuă: „Susțin, în continuare, că pesta a fost adusă de mistreți la Tulcea. Și de la Tulcea, autoritățile – ANSVSA și ministrul, cu prim-ministru-n frunte – n-au mai știut ce să facă.
Oamenii, nici ei n-au fost bine informați, iar unul dintre vectorii cei mai importanți e omul. Ați văzut: au cărat porci, au mutat porci dintr-un județ în altul, au omorât porci, i-au aruncat pe câmp, în apă, în Dunăre. În tot timpul ăsta, eu n-am văzut filtre. Și nici la ora actuală nu văd. A fost, permanent, liberă circulație. Domnule, din 2017 am fost informați că vom fi loviți de pestă și am fost loviți. Și n-a interesat pe nimeni”.
Într-un final optimist, administrându-și un „placebo” psihologic, Dumitrescu conchide: „Pierderile se ridică undeva la 12 milioane de euro. Ministrul Agriculturii a promis că toți fermierii vor primi acești bani înapoi”. Absolut.
În schimb, viceprimarul din Tichilești, Mihai Nicolae, e mai îngrijorat de soarta oamenilor din comună, decât de soarta porcilor. „Ce să spun, e o fază foarte proastă. Pe lângă că s-au luat toți porcii din Tichilești de la țărani, au fost dați afară de la fermă vreo 30 și ceva de oameni. I-au trimis în șomaj. Și asta nu e bine”.
Dar cum s-a ajuns până aici? Cum s-au comportat autoritățile? I-au ajutat, nu i-au ajutat? „Păi, au venit de la DSV, au intrat în Tichilești și au început să împuște. Este adevărat că au găsit și vreo trei focare de boală. Unul, chiar mărișor, cu vreo 90 de porci. Dar eu zic că, până să ajungem la asta, a fost vorba și de multă incompetență. Lumea chiar discuta pe aici, că le omoară porcii de jur împrejurul fermelor, ca să scape ele, fermele mari. Dar nu știu ce să zic… Cred că, pe lângă incompetența lor, a mai fost și neglijența populației”.
Cea mai sugestivă imagine mi-a creat-o „Bătrânica din Tichilești„. N-a vrut să-și spună numele, ca să nu-și supere feciorul.
Stătea pe un fier, la poartă, cu podul palmelor în baston și cu barba sprijinită în dosul lor. Mi s-a părut că nu se simte bine și m-am apropiat. Când m-a simțit a ridicat, vioi, capul. Am răsuflat ușurat și am întrebat-o de vorbă. Cum e ?!
„Cum să fie? Aveam și eu o scroafă cu patru purcei și ei au venit, ca tâlharii și mi i-au luat, și i-au dus la gunoi. Fără nici un fel de analize. Nu se obosește”, spune, și dă din mână, a lehamite. „Erau unii îmbrăcați în alb. Au pus pistolul la frunte și gata!„. Despre despăgubiri, bătrâna spune că pe ei, la stat, nu-i mai interesează. „Mamă, eu sunt femeie de 82 de ani și până acum n-am văzut așa ceva. Cum, mă, cum?! Păi, vine Crăciunul și tu… Hai, că eu sunt bătrână, nu mai mănânc prea mult, da” uite, îl am pe fecior-miu, cu două fete. De unde să mai iei porci acu”?”.
– Dar cine e de vină pentru toate astea?
– Cine e de vină!? Cine conduce e de vină! Păi, când eram cu Ceaușescu, se-ntâmpla astea?”
– Cine mai știe câte se-ntâmplau și atunci, zic și eu. Și mă-ntorc la ale mele: „Dar cum credeți că s-a răspândit boala, așa repede?”
– Păi, s-a răspândit, dacă nu și-au dat interesul, să aibă grijă… Dar Ceaușescu vizita toate fermele-astea. Să vadă dacă sunt porcii sănătoși, dacă sunt bolnavi. Păi, ăștia… Cine să-i conducă?!”, zice femeia iar, dând din mână, într-un fel de „lasă-i dracu’, pe toți!”.
Una dintre soluțiile propuse la dezbaterea de marți, 9 octombrie 2018, din Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaților, a fost crearea unor cordoane de protecție de 10 kilometri în jurul fermelor specializate, în interiorul cărora să se interzică oamenilor să mai crească porci în bătătură. În compensație, gospodarii ar urma să primească vouchere pentru alimente, asemănătoare celor pentru vacanță. În prezent, exploatații comerciale cu sute de mii de capete sunt blocate în carantină, iar porcii au ajuns să se mănânce între ei. Fermele au un proces tehnologic (fătare, creștere, sacrificare) care nu poate fi oprit, însă – în condițiile epidemiei – a fost interzisă comercializarea cărnii crude, iar porcii tăiați trebuie tratați termic.
Desigur, este vorba de porcii din fermele încă neatinse de virus, dar aflate în zona celor 980 de focare de pe teritoriul României. Acolo unde virusul a impus eutanasierea tuturor animalelor, oamenii așteaptă despăgubiri de la autorități. Care așteaptă bani de la Uniunea Europeană. Care vor putea fi accesați abia din ianuarie… Și așa ajungem la vorbele bătrânicii din Tichilești.
Ancheta Gândul continuă și, în episodul următor, veți afla câte găleți cu dezinfectant se consumă într-o oră la un filtru de pe o șosea din județul Ialomița și cum a ajuns virusul PPA în sudul României.
(va urma)