La 71 de ani, pedalează prin țară și prin lume. A făcut turul României de 41 de ori

Sfătos și modest, nea Ciupercă, așa cum mai este numit de prieteni, își ține cu grijă „contabilitatea” drumurilor străbătute cu bicicleta și se poate lăuda cu performanțe greu de egalat.

Astfel, în 51 de ani de când pedalează prin țară și prin lume a străbătut aproape 460.000 de kilometri – cam 9.000 de kilometri pe an -, a mers de cinci ori pe Transfăgărășan, între anii 1984 și 2004, a călătorit de trei ori prin Europa, trecând prin 13 țări, iar la respectabila vârstă de 70 de ani a făcut turul României (2.140 de kilometri) în 15 zile.

Pensionarul nu se desparte de bicicleta sa nici noaptea. O ține lângă el, în apartament, „nu pe scara blocului sau prin vreo șură”.

Gheorghe Ciupercă povestește că visul pe două roți s-a născut pe când avea doar 13 ani. Pe atunci își dorea o trotinetă, un vis prea scump ținând cont că mai avea patru frați și trei surori, el fiind cel mai mic dintre ei.

„La 13 ani îmi doream mult de tot o trotinetă. Și mi-am făcut socoteala: dacă mă duc cu colinda, cu Steaua și cu uratul, poate voi reuși să pun de-o trotinetă. Tot în timpul ăsta am tăiat și o căruță de lemne pentru o bătrână oarbă, că am zis că îmi dă și ea un bănuț. Dar tot n-am reușit să strâng banii. Și atunci, un vecin cu cinci ani mai mare ca mine mi-a făcut o trotinetă de lemn pe care am avut-o până la 17 ani, când m-am angajat la strung și din prima leafă am reușit să-mi cumpăr o bicicletă «Carpați», cum era atunci”, afirmă pensionarul.

Nu a avut toți banii pentru bicicletă, 990 de lei, dar s-a împrumutat și a returnat datoria „la prima chenzină”. Încă mai păstrează factura, dar nu și bicicleta. Asta pentru că, într-o zi de noiembire a anului 1963, i-a fost furată din fața unei plăcintării.

„În 12 decembrie 1963 am plecat cătană și m-am întors acasă după doi ani”, mai spune pensionarul. Imediat, și-a cumpărat a doua bicicletă, una nemțească, „Diamant”, pe care a dat 1.550 de lei. Și acea factură a păstrat-o cu sfințenie.

Din nefericire, și a doua bicicletă i-a fost furată. Cu a treia, pe care a cumpărat-o în același an, a avut noroc.

„E italienească, dar cu piese franțuzești, adică bicicletă de șosă. Nu i-am dat un nume, așa cum a făcut nea Hogaș (Calistrat Hogaș – n.r.) cu căluțul lui Pisicuța. Dar e prietena mea de drum”, declară nea Ciupercă.

La 23 de ani a făcut primul tur prin țară cu bicicleta, pornind din Ploiești spre Târgoviște – Pitești – Vâlcea – Sibiu – Făgăraș – Brașov și înapoi la Piatra Neamț.

Un an mai târziu a făcut și prima călătorie de la Piatra Neamț la mare. Iubește drumurile lungi, dar și marea, unde ajunge, tot pe bicicletă, aproape în fiecare an și se cazează mereu la același hotel.

Tot de la mare s-a întors și la începutul lunii august, iar după un scurt popas la Brașov, a pedalat către Sighișoara, apoi pe traseul Sovata – Gheorghieni – Toplița – Bicaz și Piatra Neamț. În total, dus-întors, a adăugat încă 1.400 de kilometri la jurnalul lui pe două roți.

„Nu mi-am făcut un calcul exact, dar în 51 de ani de pedalat se adună ceva kilometri. Cam 9.000 kilometri pe an. Aproape că am fost nedespărțit de bicicletă, doar atunci când dorm. Dar, chiar și-atunci e tot lângă mine. Nu în scara blocului sau prin vreo șură, ci, acolo, în apartament. Dimineața, cum fac ochi, mă sui pe bicicletă și o iau la drum…”, spune pensionarul.

A bătut și drumul străinătății. În anii 1978, 1980 și 1992 a făcut un „turneu” pe două roți în Ungaria, Polonia, Chehoslovacia, Germania, Bulgaria și Moldova.

Apoi, în 2012, când avea 69 de ani, alături de Cezar, amicul său care locuiește în Anglia și care avea atunci 50 de ani, a străbătut și drumurile Europei de Vest. Întâi a zburat cu avionul la Londra, „cu bicicleta la pachet”, iar de acolo, a călătorit prin Olanda, Belgia, Luxemburg, Franța, Austria, Ungaria și înapoi în România. În total, 2.930 de kilometri în 25 de zile.

În lunga lui călătorie pe două roți, prin soare, vânt și ploi, nea Ciupercă nu a avut niciodată vreun accident.

„Cel mai greu e să lupți cu natura, nu oricine are puterea asta… Dar când te uiți în spate și vezi de unde ai pornit, îți crește inima… „, mai spune pensionarul.

Gheorghe Ciupercă spune că poartă mereu cu el un fel de jurnal al oamenilor buni pe care-i întâlnește în drumețiile lui: „Când dau de-un om cu suflet, nu pot să-l uit”.

„Zilele trecute, la Mărășești, șeful de unitate de la un restaurant m-a invitat la masă, dar i-am spus că nu, că am merinde la paporniță. Și atunci mi-a dat 100 de lei să-i am de drum”, mărturisește pensionarul.

Își mai aduce aminte și că acum 36 de ani, în ’78, pe când era prin Cehoslovacia, și-a instalat cortul lângă o casă, „ca să fie mai în siguranță” peste noapte, iar o femeie i-a adus apă și plăcinte calde.

„Era acolo un câine mare care lătra și tot lătra… Atunci a ieșit o gospodină și a venit la gard. I-am spus mai mult prin seme că mi-e sete și dacă poate să-mi aducă niște apă. Mi-a adus o carafă cu vreo trei litri de apă. Și mi-a dat și două plăcinte calde. Au trecut atâția ani de-atunci, dar asta nu pot să uit”, mai povestește nea Ciupercă.

Acum, la 71 de ani, îi mulțumește lui Dumnezeu că a rămas sănătos tun. În viața lui a stat o singură dată în spital, când și-a rupt o mână după ce a căzut de pe casă.

De când a ieșit la pensie, în 1997, după 32 de ani de muncă la strung, la Întreprinderea Mecanică „Ceahlăul” Piatra Neamț, are timp destul să străbată drumurile în lung și-n lat.

Speră că va putea porni iar în lumea largă, la anul, dacă va găsi „un partener de drum” și „doi bani” de buzunar.