MESAJE DE PAȘTE, URĂRI DE PAȘTE și OBICEIUL stropitului de Paște

MESAJE DE PAȘTE – OBICEIURILE ȘI TRADIȚIILE DE PAȘTE se repetă cu strictețe în fiecare an, inclusiv de PAȘTE 2013. Tot în această perioadă a anului, MESAJELE DE PAȘTE și URĂRILE DE PAȘTE ajung la cei dragi. Iată mai jos câteva dintre OBICEIURILE și TRADIȚIILE DE PAȘTE 2013:

În a doua zi a sărbătorii Paștelui, Șcheii Brașovului răsună de muzica  lăutarilor, punctată de strigăte vesele, chiuituri și glume. De cu dimineață, feciorii din ceata Junilor Tineri, îmbrăcați în straiele tradiționale și cu câte un buchețel de flori proaspete în piept, se strâng în fața Bisericii Sfântul Nicolae, învârt o dată Hora Junilor, apoi se împart în trei grupuri – conduse de vătaf, de armașul mare și de armașul mic – și pornesc, fiecare grup cu lăutarii în frunte, pe la casele fetelor de măritat din Șchei. Merg cu stropitul – obicei preluat spre sfârșitul  Evului Mediu de românii din Transilvania și Banat de la sași, șvabi și maghiari. La fel ca și aceștia, Junii Tineri umblă la stropit în grup organizat, fiind printre puținii orășeni care mai păstrează obiceiul în forma sa originară.

La fiecare casă  de pe lista colindătorilor, aceștia își anunță sosirea cu întrebarea „Primiți cu stropitul?” și sunt întâmpinați cu bucurie, căci un refuz ar fi o rușine de neiertat pentru gazdă. Ceata este poftită apoi în curte, unde joacă Hora Junilor, apoi conducătorul ei dezvăluie în versuri scopul vizitei: „Am auzit că aveți o floare frumoasă/ Am venit s-o udăm ca să nu se ofilească/Să crească, să-nflorească/Și mulți ani să trăiască!”.

În alte zone ale Ardealului, poezioara are și alte variante: „Într-un coș cu viorele/ Cântă două păsărele/ Păsările ciripesc/ Îmi dați voie să stropesc?”; „Eu sunt micul grădinar/ Cu sticluța-n buzunar/ Și-am venit la dumneavoastră/ Să ud floarea din fereastră!”; „Lumea-ntreag-am colindat/ După o fată de măritat/ Am găsit o mândră floare/ Seamăn pe lume nu are/ N-o las să se ofilească/ O stropesc ca să-nflorească!”

Scăldată într-un amestec de parfumuri – care va persista zile la rând, orice ar face – fata își răsplătește colindătorii, după datină, cu câte un pahar, două, de rachiu sau vin, cu pască și cozonac și cu câte un ou roșu. Spre seară, odată „misia” încheiată, udătorii poposesc la un restaurant, ori acasă la unul dintre  ei, unde fac „bilanțul” stropitului, petrecerea prelungindu-se adesea până după miezul nopții.

MESAJE DE PAȘTE. Tradiție milenară

Obiceiul mersului cu stropitul de Paști datează de mai bine de două mii de ani, din perioada creștinismului timpuriu, unii cercetători considerându-l chiar un ritual din vremurile păgâne, de celebrare a fertilității și renașterii vieții la începutul primăverii, practicat de popoarele germanice pentru  cinstirea zeiței Ostera. Apoi, odată cu apariția creștinismului, el a fost preluat și integrat de noua religie ca o dovadă transfigurată a Învierii Domnului: adepții lui Hristos care vesteau miracolul au fost udați cu apă de evreii neîncrezători. Potrivit unei alte legende, o tânără păgână ce cumpărase un coș cu ouă de la o creștină care o tot îndemna să se creștineze i-a făgăduit acesteia că o va face când ouăle din coș se vor înroși. Pe dată, ouăle au devenit purpurii, iar cele două fete și-au pierdut cunoștința de emoție. Au fost readuse în simțiri de câțiva tineri ce treceau prin apropiere, care le-au stropit cu apă dintr-o fântână și cărora, drept mulțumire, le-au dăruit coșul cu ouă roșii.

În fine, o altă legendă spune că fiica unui rabin evreu a leșinat de emoție la aflarea veștii Învierii Domnului, fiind readusă în simțiri de câțiva tineri curtezani aflați în preajma ei, care au stropit-o cu apă rece.

La noi, acest obicei a fost practicat inițial în zona Sibiului, de coloniștii sași stabiliți aici în urmă cu mai bine de opt veacuri. Apoi, odată cu înmulțirea și răspândirea acestora, el s-a împământenit încetul cu încetul în întreaga Transilvanie, precum și în Banat, unde a fost adus de coloniștii șvabi. De la sași și șvabi obiceiul fost preluat treptat de maghiari, pentru ca apoi, spre sfârșitul Evului Mediu, să fie adoptat și de românii din Transilvania și Banat. Aceștia îl mai practică însă în forma sa tradițională, a colindatului în grup, doar la țară, în vreme ce în mediul citadin se merge la stropit în mod individual și numai în cercul restrâns al rudelor și prietenilor de familie.

Deși nu prea răspândit, există însă și „reversul medaliei”: în localitatea Trei Sate din județul Mureș, de pildă, în a treia zi de Paști feciorii sunt cei udați de fetele de măritat pe care le colindaseră în ajun cu stropitul: când tinerii  trec prin dreptul porții unei fete, aceasta iese cu găleata cu apă pregătită anume și îi „îmbăiază” fără milă, spre hazul general, chiar și când temperatura este de zero grade!

MESAJE DE PAȘTE. „Modernizări”

Până pe la începutul secolului trecut, tinerii care mergeau la stropit foloseau doar apă, tradiția cerând ca aceasta să fie „apă neîncepută”, luată anume dintr-un râu sau pârâu, ori dintr-o fântână. Treptat – probabil ca semn de „modernizare” – apa a fost înlocuită apoi cu parfumul, pentru ca în ultima vreme acesta să lase locul spray-ului deodorant, socotit pesemne mai „trendy”. De asemenea, la stropit nu mai merg doar tinerii în căutare de soții, ci și copiii, adolescenții și bărbații însurați, indiferent de vârstă. Totodată, „țintele” s-au schimbat și ele: nu mai sunt stropite doar fetele de măritat, ca odinioară, ci toate femeile din casa la care poposesc colindătorii.

MESAJE DE PAȘTE. Alte obiceiuri

Deși incomparabil mai puține decât cele de la Crăciun, în Ardeal se mai practică la Paști alte câteva obiceiuri, fie de purificare înaintea sărbătorii, fie de identificare cu suferințele îndurate de Mântuitor pe cruce. Astfel, în unele sate transilvănene, în zorii primei zile de Paști, băieții și fetele trebuie să se scalde în taină, înainte de al treilea cântat al cocoșilor, într-o apă curgătoare, ca să fie sănătoși și harnici tot anul. În alte locuri este practicat Bricelatul sau Vergelul: cel mai harnic fecior din sat, ieșit primul cu plugul în brazdă, este ales Crai și pus să-i judece pe toți cei care au încălcat regulile Postului Mare. Aceștia sunt bătuți la tălpi cu o vergea numită bricelă sau bătălău, pedeapsă ce simbolizează, transfigurat, solidaritatea întru suferință cu pătimirile lui Iisus pe cruce.

ROMÂNII AU TALENT. Cine sunt cei trei câștigători ai ultimei semifinale de la ROMÂNII AU TALENT

MESAJE DE PAȘTE ȘI URĂRI DE PAȘTE de trimis prin SMS prietenilor, colegilor și familiei