La o despărțitură de București, la o intersecție între lumi, există un loc unde sufletele animalelor sălășluiesc împreună. Deși oamenii se bat de secole să demonstreze existența sau nonexistența raiului, totuși, l-au creat pentru animale și l-au numit, simplu: Raiul Animalelor.
În anul 2003, Laurențiu Neghina a observat că iubitorii de animale nu aveau un loc special amenajat să-și ia la revedere de la cele din lumea care nu cuvântă. Așa s-a născut ”Raiul Animalelor”, primul cimitir de animale din România. Nu a fost însă ușor. A trebuit să creeze un cadru legislativ împreună cu cei de la Direcția Sanitară Veterinară. În anul 2003 a începutut amenajarea parcului cimitir care se întinde pe o suprafață de două hectare. Așa că l-a conceput cu parcele de diferite dimensiuni, iar fiecare parcelă la rândul ei, este destinată unei specii: câini, pisici, rozătoare, animale mici, iguane, peruși.
Primul animal îngropat este un cățel care se află chiar sub stejar: un rotweiller, încă din 2003, când nici nu damaraseră activitatea propriu-zisă.
„Am creat o parcelă și pentru animale de talie mare. Pentru pisici avem o parcelă în zona spre Autostrada Soarelui. Parcelele sunt la nivelul solului, nu sunt monumente mari. Cimitirul nostru are și o conotație de parc. Clienții vin cu animalele noi, se plimbă prin parc și își amintesc de animăluț”, povestește Laurențiu Neghina, administratorul cimitirului pentru Gândul.ro.
Încetul cu încetul, oamenii au început să-l cunoască și cimitirul a devenit populat de animale. Cu o alură de parc, Raiul Animalelor nu te duce cu gândul la un cimitir clasic. Fiecare parcelă e plină de verdeață, iar plăcuțele inscripționate cu numele animăluțelor păstrează spiritulul fiecăruia în parte. Până și comuna aflată în proximitatea Bucureștiului care cuprinde și cimitirul poartă numele „Cățelu”.
„Prima data ne-am confruntat și noi ca toți posesorii de animale ce facem cu animăluțul pe care l-am iubit atât de mult și care într-un moment inevitabil ne părăsește. Singurul loc era în pădure sau parcuri. Ceea ce nu era nici igienic, nici normal. Legislația nu prevedea nimic. Avem clienți din toate categoriile. Inclusiv asociații de bloc care creșteau animăluțele în fața blocului. Serviciile de înhumare la noi sunt cele mai frecvente, iar incinerarea am făcut-o din 2005 când am achiziționat un incinerator de animale. Datorită credinței noastre, incinerările sunt mai greu accesibile oamenilor. Ei asimilează moartea unui animăluț cu cea a unui om. Animlalele stau alături de oameni atâția ani și devin membri ai familiei”, spune Laurențiu Neghina.
Înhumarea propriu-zisă se face ca la un cimitir uman. Clientul plătește și o taxă de întreținere pe perioada cât ține animalul înhumat. Cât privește incinerea, Raiul Animalelor are și un columbar cu urne de cenușă pentru cei care nu mai vor să păstreze cenușa animalului.
În perioada pandemiei, clienții au ales incinerarea. Deși și-au desfășurat activitatea, pe perioada stării de urgență activitatea a fost mult mai redusă.
„Majoritatea clienților sunt foarte atașati. Revin destul de des aici și își aduc aminte cu plăcere. Pentru ei sunt niște momente de liniște și de aducere aminte a unor evinimente plăcute. Pe partea de incinerarea putem oferi atât incinerări individuale în care se incinerează practic singur animăluțul, obținându-se numai cenușa lui. Mai putem oferi și incinerări comune, pentru cei care nu mai doresc să preia cenușa animăluțului. Avem și accesorii, urne, recipiente pentru cei care vor să păstreze cenușa, dar și un columbar unde urnele cu cenușe se pot păstra la noi”, povestește Laurențiu Neghină.
Câinii eroi și poneiul Mitică
Cimitirul are o întreagă secțiune pentru câinii utilitari, animale ce și-au adus contribuția pentru Armată, dar și în depistarea drogurilor.
În parcela pentru câinii eroi a fost înhumat și Max, câine de luptă al Armatei Române, singurul câine din România înmormântat cu onoruri militare.
Laurențiu crede că locul a fost predestinat: Comuna Cățelu pe strada Apusului, iar pe fiecare alee din cimitir există câte o specie diferită de arbuști: aleea platinilor, aleea arțarilor și cea a stejarilor. Își amintește cu drag de un om special care a avut un cățel care i-a salvat viața pe munte, iar după ce l-a înhumat trecea aproape zilnic în cimitir.
În interiorul clădirii din cimitir se află și urna elefantului Gaya, de la Grădina Zoologică. La Raiul Animalelor a ajuns și poneiul Mitică, cel care ani de zile a plimbat copiii care mergeau la grădina ZOO din București.
„Un alt client și-a adus un rotweiller și cățelul a murit de aceeași boală pe care o avea stăpânul. Fiecare animăluț are povestea lui. De multe ori suntem mai impresionați de conviețuirea care există între oameni și animale”, mai spune Laurențiu.