Party în Ferentari, frățioare: paranghelie cu tâlc, matrafox ieftin
La capătu’ de linie, autobuzu’ 141: Am ajuns în Ferentari, pe Zețarilor 2, la terasa cu nume-mbietor „La Băiatu”. Băieții erau deja acolo, scriitorul antropolog Adi Schiop, gazda de party, i-a pupat pe toți, i-a omenit cu drag. Erau superprietenoșii din comunitatea gay, jurnaliști, actrițe, fotografi, hipsteri la chermeză. Am stat la taine cu oameni vii, exotici, excentrici, fără fițe.
În Ferentari, nu-i panică și nici pericol: Adi Schiop a pus la cale cheful. Scriitorul încearcă de multă vreme să convingă bucureștenii care ies „pe centru” să vină-n Ferentari, dar mulți au fost evazivi. Dăcă ne fură, dacă ne-o luăm pe coajă, dacă ne băgăm în gaură de șarpe? Că pe-acolo sunt bande de smardoi, drogații umblă ca fantomele prin cotloane de străzi, sunt șmecherașii acolo, mafioții și sălbatici? Nu-i adevărat. Ferentariul e super. Plin de oameni calzi, săritori, exact cum zice Schiop în cartea „Soldații”. Acu’ vreo doi ani, chiar eu umblam prin Ferentari și m-am lovit ca nauca de-o bară de fier în mijlocul maidanului. M-au luat niște romi din Ferentari în curte la ei, m-am spălat la cișmea pe julitură și mi-au chemat oamenii un taxi, cât s-ajung în siguranță acasă. În cartierele rezidențiale, unde gardu’ e înalt ca la închisorile de maximă securitate, cât să nu vezi nici țipenie în curtea caselor, dacă pățești ceva, plângi de durere până răspunde la interfonu’ vilei bogătașu’. Eh, îmi plac mie oamenii de la periferie și fac propagandă sentimentală cât să vă placă și dumneavoastră, cititorilor. Nu mi-o luați în nume de rău.
Paraghelie cu tâlc: Care-i tâlcul? Pe buzele tuturor au fost chestiuni politice, trebi serioase, intelectuale. PNL a făcut bine sau rău cu ungerea lui Marian Munteanu în rol de candidat la primărie? Cine-i de stânga, cine de dreapta? La final de party, erau toți de stânga-mprejur, de dreapta-mprejur. Amețiți c-au pălit niște bericică la 3.5 lei. Au apărut lăutarii, păzea că-ncepe cheful.
Marian Munteanu n-a venit la party, dar cred că a sughițat toată noaptea, de cât de pomenit i-a fost numele: Of, ce chin, ce jale ți-e și cu politica. Urbanii de la party s-au pus la sfat legat de ce-a decis PNL. C-o fi bine, c-o fi rău, bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i scandal.
Orele 22:30 la ciolhan: S-au pus pe grătar cefele de porc, micii, ciupercuțele. Gurmanzii au halit cu mâna, gourmeții cu furculiță și cuțit. Au făcut rondele micul românesc. Feliuțe de păpică pentru ca să aibă energie de dans.
Ne-am „rupt” pe manele la party: Da, frățicule, maneaua te bagă-n stări mișto, pompează serotonină-n tine. Bucurie fără harfe. Balans, că tre’ să miști din coapse. Cu zâmbetu’ mândru, că te simți și tu baștan când zice Florin Salam, „Dau cu zaru’ 6-5”.
Vă zic o frântură și despre gazda de la party, scriitorul Adi Schiop, el s-a ocupat de organizare:
În 2013, Adrian Șchiop a publicat romanul „Soldații”, la editura Polirom, în colecția Ego Proza. Cartea e despre viața din Ferentari, tinerii au citit-o cu duiumul și acum scriitorul e „Big Boss” pentru generația tânără. Romanul lui Adi Schiop e o poveste de dragoste ce se petrece în Ferentari, între un scriitor și Alberto. Alberto fusese la pârnaie, deși provenea dintr-o familie de interlopi. Însă Alberto are candoare, deși e un pic cam matahală, era un fioros cu suflet cald. În cartierul de periferie e plin de bande de smardoi, drogați și mafioți, de care, după ce citești romanul, ți-e drag. E talentul lui Adi Schiop să te facă să-ți fie drag de personajele lui din cartierul mărginaș. Șmecherii, maneliștii și Alberto par prietenoși și sentimentali în cartea lui Schiop, sunt vii și fără harfe, parcă te-apropii mai ușor de ei decât de snobii educați. Au „școala vieții”, nu sunt orășeni anchilozați, au sânge-n ei, nu stau izolați, închiși în apartamentele de bloc ca-n cocon.
Ce-a mai făcut Adi Schiop înainte de „Soldații” via Polirom
Adrian Schiop (n. 1973, Porumbacu de Jos, județul Sibiu) a absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației la Universitatea „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca. Master în lingvistică la Facultatea de Litere a aceleiași universități. Și‑a susținut doctoratul, având ca temă manelele, la SNSPA București. A lucrat ca profesor de limba și literatură română (1997‑2001, Liceul Industrial Tehnofrig din Cluj-Napoca), zugrav (2002, Paintech LTD din Auckland, Nouă Zeelandă), jurnalist (2004‑2010, Evenimentul zilei, Prezent, România liberă). A debutat în revista Fracturi (2002) și a publicat două romane, „pe bune/pe invers” (Polirom, 2004) și „Zero grade Kelvin” (Polirom, 2009). Prezent cu traduceri în reviste din Belgia (DW B), Elveția (Heterographe) și Germania (Parsimonie). Este colaborator al platformei Criticatac.