Vama din Siret e plină de oameni care cară după ei bagaje grele, cu copii mici în brațe, care trec granița pe jos sau în mașini și microbuze. Războiul izbucnit în zorii zilei de joi i-a determinat pe ucraineni să își părăsească țara și să spere că se vor întoarce, totuși, curând.
Mulți spun că nu știu încă unde vor ajunge, știu doar că vor să plece cât mai repede din calea războiului și apoi vor vedea în ce direcție vor merge mai departe. În vama de la granița de nord sunt sute de oameni care așteaptă să treacă frontiera, cozile de mașini fiind întinse pe zeci de kilometri.
Ucrainenii merg la rude și prieteni din România sau pur și simplu se gândesc să își închirieze un loc în care să poată sta o perioadă. Vasile împreună cu fata lui în vârstă de 10 ani vin din satul Stroești, regiunea Cernăuți. Merg către Suceava, unde caută să se cazeze o perioadă la un motel, unde să fie în siguranță.
„Sunt eu singur cu copilul și îmi e foarte greu. Nu știu încă ce voi face”, spune bărbatul grăbit, cu mai multe pungi în mână.
Un tânăr blond, cu ochelari, se uită dezorientat și nedumerit în jur după ce a trecut granița.
Unde ar trebui să merg acum? Adică aici e deja România, deja am trecut granița?”, spune tânărul fericit, ca și cum ar fi scăpat de toate grijile.
Nu știe să vorbească în română, dar spune hotârăt în engleză că vrea să stea în România măcar câteva săptămâni, până își va face un plan concret unde va pleca. Nu vrea să se întoarcă decât după ce totul se va termina.
„Am plecat din Ucraina pentru că nu vreau să mor, evident. Vreau doar să trăiesc, apoi mai văd ce voi face, mă voi întoarce când se va termina totul”, spune tânărul.
În spatele lui se înșiră familii tinere cu bagaje de toate mărimile, pe care le trag după ei cu greutate. O familie tânără, cu un copil foarte mic care doarme liniștit într-un cărucior, spune că au venit în Ucraina ca să-și boteze copilul, însă războiul i-a făcut să plece mai repede decât și-au propus. Ea este ucraineancă, din Cernăuți, iar el este englez, amândoi fiind stabiliți în Londra.
„Am venit la părinții soției, dar am plecat mai repede cu o săptămână, nu am mai reușit să botezăm copilul. Este foarte stresant, sunt foarte multe persoane speriate”, povestește bărbatul.
Un alt tânăr ucrainean spune că a fugit din calea războiului de teamă că va fi chemat să lupte în război. Știe să vorbească în română, deși propozițiile sale seamănă mai mult cu cele ale unui moldovean de peste Prut.
„Nu am pentru ce să merg să lupt, nu are niciun rost. Și așa trăim rău”, spune tânărul cu un rucsac în spate, singurul său bagaj.
„Ceea ce vedem noi la știri e doar 10% din adevăr și din ceea ce se întâmplă. Vreau să plec cât mai departe, mă gândesc să mă duc la Paris. Femeia mea, copilul meu sunt acasă, în Cernăuți. Ea abia a născut și trebuie să mai stea în spital. Am un prieten aici, în România, merg cu el până în Italia, apoi mai văd. Cel mai important e că am putut să plec”, mai spune tânărul.
Acesta nu se gândește nicio clipă că s-ar mai întoarce în Ucraina, cel puțin nu până va fi din nou un loc sigur.
Și Valentina a trecut granița împreună cu soțul său, amândoi cărând după ei două bagaje mari, în care au pus în grabă câteva lucruri, pentru o perioadă. „Suntem români din Cernăuți, din Bucovina”, spun ei din prima.
Mergem să stăm la niște rude din România, am plecat de frică, de teamă, de dimineață am văzut ce s-a întâmplat. Nu știm încă ce vom face”, spune Valentina, uitându-se îngrijorată la soțul ei.
Sutele de oameni care au trecut granița cât corespondentul „Gândul” a fost prezent la Siret sunt urmate de altele mii care încă își așteaptă rândul în Ucraina. Mașinile sunt aliniate pentru șapte kilometri, iar oamenii povestesc că e un iureș constant de microbuze mici care vin și descarcă câte 8-10 oameni cu bagaje grele chiar la frontieră, iar aceștia se pornesc pe jos către România.
Citește și