Românca – erou în America, declarată Europeanul Anului 2010

Am arestat trei târfe împuțite și nu vrem să le băgăm în mașina noastră așa. Puteți aduce haine curate?”. Telefonul primit de la polițist, în ianuarie 1999, i-a schimbat Ianei Matei viața. A luat haine cu ea și s-a dus să le întâlnească pe „târfe”. Trei fete speriate de 14, 15 și 16 ani. „- Cum ați ajuns în halul ăsta?”, le-a întrebat Iana. „- Am fost vândute și cumpărate”, a fost răspunsul uneia dintre ele. Iar povestea celei mai mici dintre fete i-a dat fiori Ianei Matei.

Amenințată cu violul de tatăl ei, a fugit la o prietenă care lucra într-un bar și care cunoștea o familie care voia pe cineva la curățenie. După o noapte petrecută în casa „oamenilor de bine”, fata a fost dusă într-un restaurant la șosea și vândută patronului. 100 de dolari a costat copila de 14 ani. Sechestrată în spatele unei uși care se deschidea doar atunci când un camionagiu era dornic de sex, fata a reușit să fugă și să ajungă la poliție. I s-a spus să se întoarcă repede, căci altfel o încurcă. A fost arestată împreună cu două alte fete, după câteva zile, la o razie a poliției. Și așa le-a întâlnit Iana. La acel moment, era abia întoarsă în țară, după o absență de 8 ani. Stabilită în Pitești, lucra în adăposturi pentru copiii străzii, majoritatea fugiți din orfelinate.

Nu avea alături decât o echipă de voluntari și totuși devenise cunoscută în oraș pentru munca ei. Când le-a văzut pe fete, tratate ca prostituate, deși erau doar niște copii, s-a decis. Avea să înființeze un centru pentru „cei care nu reușesc să scape din coșmar”. În câteva zile a creat cu acte în regulă ONG-ul „Reaching Out”, iar cu cei 300 de dolari primiți donație a închiriat pe trei luni un apartament. Cele trei fete – care azi au copii la rândul lor – au fost primii locatari. În cei 11 ani trecuți de la acel telefon, Iana Matei a adunat sute de povești.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Și a retrăit tot atâtea ascultându-le pe adolescentele și tinerele care i-au trecut pragul. „Nicio poveste nu e mai tragică sau mai impresionantă”, spune. „Toate sunt la fel, pentru că toate distrug”. Refuză să spună povești, după cum refuză să spună nume. „Le spun fetelor, odată ajunse la noi, că gata, acum s-a terminat. Le spun să uite. N-am niciun drept să le spun să retrăiască coșmarul în care au trăit.”

„Peștii cred că eu sunt concurența”

Iana Matei a ajutat peste 420 de victime ale traficului de ființe vii. Dintre acestea 84 la sută țin legătura în mod constant cu reprezentanții „Reaching Out”. Le-a luat de pe stradă și nu le-a mai lăsat să revină acolo. În adăpostul ei – devenit astăzi o casă cu două etaje, a cărei adresă este secretă – au ajuns sute de copile și adolescente. Cea mai tânără victimă are 13 ani, iar cea mai bătrână – 29. Acum, în centrul din Pitești se află 10 fete și un bebeluș, de doar trei săptămâni. Pentru că una dintre copile abia a născut. La adăpost, fetele stau un an de zile, timp în care merg la școală și au îngrijire, hrană, asistență medicală și consiliere psihologică la centru, care le devine astfel casă. Dacă sunt minore însă, rămân până la 18 ani. Urmează cursuri de calificare profesională, li se găsește un loc de muncă, iar banii câștigați li se depun într-un cont bancar.

Adesea li se schimbă și identitatea, fie prin hotărârea procurorului, fie pe cale administrativă. Niciun traficant ori pește nu renunță la fetele lui ușor, așa că Iana Matei se bate pentru ele. La propriu. Are contract cu o firmă de pază și securitate, care asigură protecție adăpostului. Adesea însă, femeia le adună pe fete din stradă ori din baruri, unde sunt trimise de traficanți. Cu metode doar de ea știute, le ia cu o mașină și le duce direct la adăpost. „De regulă, ele vorbesc cu alte fete, aflate la noi în adăpost. La început, fiecare crede că sunt o altfel de traficantă, dar mai cumsecade, că nu le bat și nu le pun să muncească. Vin pentru că au încredere în fetele cu care vorbesc. Nu în mine. Nu de la început.”

Decorată de Departamentul de Stat al SUA în 2006

Născută în Orăștie și crescută în Transilvania, unde tatăl ei era antrenor de fotbal, Iana Matei și-a petrecut studenția la București, unde a studiat Artele. De la restaurarea operelor de artă a ajuns, peste câțiva ani, să restaureze suflete. Așa i-a fost destinul. După Piața Universității, în ’90, a ajuns să fie căutată de poliție, așa că a decis să părăsească țara, ca refugiat politic. Din Iugoslavia a ajuns în Australia. Era singură, proaspăt divorțată și cu un copil de doi ani după ea, fiul său – Ștefan. A vrut să-și continue studiile și așa a ajuns să dețină o licență în Psihologie și să dezvolte proiecte pentru copiii străzii din Australia.

În urma unui concediu petrecut în România, în 1998, decide să revină în țară, speriată de numărul mare de copii abandonați în România, pentru a se implica în proiecte de ajutorare. „Îmi făcusem planuri pentru doi ani. Atât voiam să stau. De atunci au trecut 11 și sunt tot aici”, spune cea care a demarat o puternică campanie pentru recuperarea și reabilitarea victimelor traficului de ființe umane, colaborând cu agențiile internaționale care activează în domeniu. Iana Matei a descris situația din România pentru guvernul SUA, a lucrat cu agenții ca UNODC (Biroul Națiunilor Unite pentru Lupta împotriva Drogurilor și a Crimei Organizate) și a făcut parte dintr-o comisie de experți ce consiliază NATO în lupta împotriva traficului de ființe umane.

Pentru „activitatea ei excepțională” de salvare a victimelor traficului de ființe umane și de educare a oficialităților, Iana a fost declarată, în 2006, „Eroul Anului” de către Departamentul de Stat al SUA. În anul următor, în Marea Britanie, a primit Premiul pentru Aboliționism din partea Camerei Lorzilor, iar ieri, 20 ianuarie, a fost desemnată Europeanul Anului de către revista Reader’s Digest. În istoria de 15 ani a acestui premiu, acordat de cele 19 ediții europene ale publicației, este pentru prima dată când distincția se acordă unui român.