SPECIAL GÂNDUL: „România are șansă!” – Cum învinge în fiecare zi un olimpic boala. Povestea excepționalului Radu Alexandrescu

Altfel, ca să se rupă de gălăgia din clasă, care persistă adeseași-n timpul orelor de curs, alege să lucreze în avans exerciții dinculegeri. „La engleză îmi iau 100 de exerciții de lucrat și lefac”. Îi e greu să spună ce-i place la școală, ce materie îl atragecel mai mult. „Toate îmi plac”, spune extrem de firesc, „toate înafară de Sport. Nu-mi place și gata”.

Fără cont pe rețelele de socializare

Radu e un copil care colecționează pietre semiprețioase, carepăstrează un trilobit – o fosilă și care ascunde ascunde sare de laMarea Moartă într-un borcan de gumă Orbit. Pe holul de la intrareaapartamentului stă pe un trepied un telescop. „Aici cerul nu etocmai limpede”. Așa că telescopul își intră în drepturi mai alesvara, când Radu merge în vacanță la casa de la Câmpina, unul dintrelocurile sale dragi. „Acolo îmi place cel mai mult”, așa cum decurând a descoperit un parc de aventuri din Brașov. Ar vrea sărevină, deși nu se face rapel.

Are adresă de email, dar nu și cont pe rețelele de socializare.”Nu-mi trebuie”, spune puștiul recunoscând pe folosește adresa demail doar pentru a primi teme de la profesoare. Altfel, nu-ltentează. „E pierdere de timp”. La televizor nu se uită decât pedouă canale – Discovery și National Geographic. De Mc Donalds nuvrea să audă. „Până acum un an mergeam, povestește. Dar de când auredecorat și au schimbat culorile și canapelele – nu-mi mai place”.Ca o paranteză, datorită bolii, lui Radu nu-i plac schimbările.”Mai lipsește ca cine vine acolo să poarte niște peruci lungi și secreează astfel fanul integrat al dezordinii : Cred că încurajeazătipul ăsta de om, care n-are niciun rost, care ascultă muzica tareîn mașină, care parchează în mijlocul străzii, care mănâncă cu guradeschisă”.

Extraterestrul cu ochelari cu proiector

Radu spune că nu visează. Se întâmplă rar și dacă se întâmplă,visează numere albe pe fond negru. Adesea numere cu virgulă. „Odatăam visat cifra 7. Și, a doua zi, la română, varianta bună lalucrare a fost 7”, spune zâmbind.

Stă singur în bancă, probabil – crede el – pentru că nu-l cunosccolegii. Cu ei e în clasă, într-o clasă bilingvă română-engleză,dintr-a cincea. I-au văzut atunci carnetul de note, plin cu note de10, și au spus că e „extraterestru”. Mai târziu au spus că primeștetemele și subiectele de la lucrări și teze în avans de laprofesoare, ori că are un dispozitiv special, un fel de proiector,în brațul de la ochelari. Altfel nu se explică cum de știe orice.La un moment dat, părinții celorlalți colegi de clasă s-aurevoltat. Au cerut ca copiii lor să nu mai fie evaluați după Radu.Ba chiar au primit și puncte în plus pentru a-i egalaperformanețele. Nu s-a întâmplat. Îmi povestește cum s-a copiatodată după el. Cu pixul, un fel de sistem de semnalizare. Dacăvarianta de răspuns corectă era A, atunic cel din spatele lui apasabutonul pixului odataă. Dacă varianat era B, atunci pixul eraapăsat de două ori.

Radu e un tip de 15 ani care poartă la reverul hainei uncrocodil mic auriu. L-a primit în urmă cu ceva vreme la un concursșcolar. Are un scris nu tocmai citeț și adesea își trimitereferatele sau lucrările scrise la computer. „Întâi le scriu demână pentru că ideile îmi vin foarte repede, mai repede decât lepot scrie. Apoi folosesc computerul pentru a le transcrie”. Latestările naționale și la tezele cu subiect unic cu el în bancă seașează mereu câte un profesor, de o altă specializare decât cea lacare se face testarea. Lui îi dictează Radu răspunsurile, pentru catoată lumea să-i poată înțelege scrisul.