La 14 ani, Daniel Ciobanu trece Oceanul, susținând o serie deconcerte în Los Angeles, dar și un concert, în țară, la TeatrulTineretului cu Orchestra Filarmonicii din Bacău ” Mihail Jora”interpretând Concertul în La Major de W.A.Mozart. În 2007 obține obursă Silvestri, de un an de zile, în Scoția, unde merge săstudieze. A fost o bursă plătită integral de scoțieni, inclusivbiletul de avion, își amintește băiatul. Aici obține Premiul I laFaza Zonală a Concursului Național „Rotary’s Young Musician of theYear” la Edinburgh, și în 2008 este desemnat Tânărul Muzician alAnului. Îmi amintesc că am apărut într-un ziar local. Premiul ăstami-a adus fericire sufletească și am simțit că toți anii ăia numuncisem degeaba. Știu că, imediat după ce am câștigat concursul,mi-am sunat părinții în țară. Și acum, după fiecare competiție, îisun. Am păstrat obiceiul, doar că de ceva timp îmi anunț șiprietenii.
Daniel Ciobanu, altfel
Un deceniu de planuri: „Să studiez doi sau patru ani în Scoția,apoi să merg alți doi la Londra. De altfel, aici s-a oferit un mareprofesor de pian să mă ajute să studiez în paralel. Îmi doresc săajung la Hanovra, în Germania, și să studiez alți patru ani. Vreausă termin licența în Germania și să îmi iau și doctoratul”.
România: „Aici rămân deocamdată părinții mei, fratele meu de 10ani care cântă la tobe și este extraordinar de energic, șiprietenii. Dacă o să primesc invitații, am să vin oricând să cântcu plăcere. Sincer, țara asta nu ar avea ce să-mi dea. M-aș simțivinovat față de atâția oameni care o duc rău din punct de vederesocial aici”.
De ce Scoția: „Și-au dorit să mă ajute foarte tare, să-miacopere toate cheltuielile. M-au întrebat cu cine mi-aș dori săcânt și teoretic există posibilitatea asta – să concertez cuorchestra BBC Scoția”
Vacanța de vară: „În România, poate pe Transfăgărășan. Mai am unloc de evadare – casa în care a copilărit mama mea. E la 20 dekilometri de Piatra Neamț. Acolo ne retragem cu gașca și facemgrătare. Altfel, până în septembrie, când plec la studii, aș vreasă scot un album cu un prieten, cu piese de jazz. Visul meu e săcânt jazz într-un club din America”.
Autocaracterizare: „Sunt total diferit de cum sunt când cânt lapian. Nu sunt genul stereotip de muzician. Nu înțeleg de ce mulțicopii de vârsta mea studiază 12 ore pe zi când pot studia mai puțindacă știu să o facă cu cap”.