SURPRIZĂ! Horthystul Nyiro Jozsef este în Transilvania din 1991. EXCLUSIV

Până la scandalul politico-diplomatic iscat de acțiunea Parlamentului de la Budapesta de reînhumare la Odorheiu Secuiesc a osemintelor ideologului fascist Nyiro Jozsef, unul dintre cei mai zeloși și agresivi propagandiști ai regimului horthysto-szalasist din Ungaria, puțini erau românii care știau cine fusese acesta. Lucru valabil în bună măsură și pentru etnicii maghiari, ca să nu mai vorbim de cei aparținând celorlalte minorități. Ceea ce știu însă și mai puțini este că, de ani de zile, o serie de școli și străzi din România poartă numele proaspăt „descoperitului” Nyiro Jozsef, care este omagiat în plus și de câteva monumente și case mai mult sau mai puțin memoriale. Până când ele vor fi „listate” și de autorități, conform dispoziției premierului Ponta – rămasă deocamdată în „stand by” pe motiv de alegeri – gândul vă prezintă inventarul lor integral, completat cu cel al lui Wass Albert, bun prieten al lui Nyiro, condamnat la moarte în contumacie în 1946 pentru uciderea a 14 români din localitățile clujene Sucutard și Mureșenii de Câmpie, în 22-23 septembrie 1940.

Harghita: școli „Nyiro Jozsef” în comunele Frumoasa și Satu Mare

EXTERNE Schengen 2025, ora 00.00. Miniștrii de Interne român și bulgar vor DESFIINȚA simbolic bariera de pe Podul Prieteniei

18:50

POLITICĂ Economistul Cristian SOCOL explică măsurile impuse de guvern/ „În astfel de momente, dacă îți tremură genunchii, mai bine pleci”

18:37

Școala Nyiro Jozsef din Frumoasa (jud. Harghita). Sursa foto Adrian Popescu

Localitățile care au școli care poartă numele Nyiro Jozsef sunt Frumoasa și Satu Mare, ambele din județul Harghita, prima școală fiind botezată astfel în 1991, iar cea de-a doua în 1996. „Numele s-a dat în 1991, dar nu știu de ce, pentru că Nyiro n-a avut nici o legătură cu comuna noastră. Din câte țin eu minte, inițiativa a fost a directoarei de atunci a școlii, d-na Biro Luiza, care e acum în pensie, ea a obținut aprobare de la Inspectoratul Școlar și de la Ministerul Învățământului, că pe atunci școlile nu aparțineau de autoritățile locale, ea s-a ocupat și de confecționarea și punerea plăcii de bronz cu efigia și numele lui Nyiro pe clădire. De aia noi n-avem, la primărie niciun document despre treaba asta, hotărâre de Consiliu local sau altceva, că pe-atunci nici nu exista Consiliul local, asta e tot ce putem să-i spunem și doamnei prefect, dacă ne întreabă, dar deocamdată n-a făcut-o”, ne lămurește primarul Ferenc Tibor.

Școlile Nyiro Jozsef din Frumoasa și Satu Mare (tot jud. Harghita). Sursa foto Adrian Popescu

Și în comuna Satu Mare, școala a fost botezată „Nyiro Jozsef” acum mai bine de 15 ani. Mai exact, din 1996, când localitatea era doar un sat aparținând comunei Brădești, a devenit comună abia în 2004. „Părerea mea este că nu merita să se facă lucrul ăsta, pentru că n-a fost vreo mare personalitate pentru comuna noastră. Din câte știu de la alții – că pe vremea aia aveam doar 13 ani – inițiativa a fost a unei asociații de aici de la noi, care a pus motivul că a scris câteva rânduri despre satul nostru într-o carte de-a lui, nu știu cum se numește, că n-am citit”, spune primarul David Lajos. Și adaugă: „De la prefectură n-am primit încă nici o cerere, am văzut numai la ziar că doamna prefect a zis că o să verifice toate documentele de la primării. Dacă ne cere, nu știu ce o să-i putem da, că eu nu știu să existe vreo hotărâre de Consiliu local pentru asta, dar poate că mă înșel, o să căutăm în arhivă”.

Stradă, busturi, case-monument și plăci memoriale

Pe lângă școlile amintite, de numele Nyiro Jozsef mai „beneficiază” o stradă, o casă monument istoric și un bust amplasat în „Parcul cu statui” din centrul municipiului Odorheiu Secuiesc.

„Strada și casa poartă numele acesta încă de pe vremea comuniștilor, cam de pe când era aici Regiunea Autonomă Maghiară. Casa e cea în care a locuit Nyiro Jozsef cu familia la Odorhei, a fost construită la începutul secolului XX și a fost clasificată monument cu mult înainte de 1989, atunci s-a pus pe ea și placa de bronz cu numele scriitorului, acum se află în proprietatea privată a municipiului. Iar bustul a fost amplasat în primăvara lui 2004, cu autorizație de construire și cu avizul Direcției Monumentelor Istorice Hargita, nu mai era necesară și o hotărâre de Consiliu local, totul a fost perfect legal, dovadă că nimeni n-a atacat până acum în instanță autorizația”, detaliază Tikosi Laszlo, directorul tehnic al Primăriei Odorheiu Secuiesc.

„Inițiativa construirii a fost a mea, ca primar pe vremea aceea, totul a fost perfect legal, toate autorizațiile, aprobările și avizele în perfectă regulă, dovadă că am câștigat și în instanță, când prefectul de atunci, Mircea Dușa, a atacat în contencios autorizația de construire”, ne asigură la rândul său fostul primar Szasz Jeno, lăsând însă fără răspuns întrebarea dacă există în acest sens și o hotărâre de Consiliu local. Și nu întâmplător: o asemenea hotărâre nu există, întrucât la vremea respectivă Consiliul local era dizolvat, edilul preluând în „competența” sa toate deciziile privind administrarea municipiului.

Apoi Szasz Jeno răbufnește: „De Nyiro Jozsef nu se poate lega nimeni! Da, a fost horthyst, dar pe vremea aceea toți maghiarii erau horthyști! Dar nimic mai mult, nici fascist, nici antisemit, nici antiromân și nici condamnat pentru vreo crimă de război. Ba dimpotrivă, dovadă că o carte de-a lui, în care descrie conviețuirea interetnică din Ardeal, a maghiarilor, sașilor și românilor, a fost lăudată și premiată chiar și de mai multe cercuri literare din Israel”.

Casa și placa memorială Nyiro Jozsef din Odorheiu Secuiesc. Sursa foto Adrian Popescu

Un bust din marmură și o casă cu o placă memorială „Nyiro Jozsef” se află și în localitatea Jimbor (Zsombor în limba maghiară, n.red.), satul natal al acestuia, care aparține comunei brașovene Homorod. „Bustul a fost amplasat în 2004 în fața Bisericii Evanghelice, la inițiativa unui fiu al satului, Fulop Karoly, care locuiește la Brașov și e nu știu ce pe la UDMR, și a Asociației , cu ocazia împlinirii a 115 ani de la nașterea lui Nyiro. S-a dat pentru asta și o hotărâre de Consiliu local, HCL nr. 143 din 25 mai 2004, pentru că era vorba de amplasarea statuii pE domeniul public, dar nu știu dacă există și aviz de la vreo comisie de monumente istorice. Iar casa e cea în care s-a născut și a locuit Nyiro până când s-a mutat la Odorhei cu mama și frații lui, după moartea tatălui, care fusese învățător, directorul școlii, și cantor la biserica de-aici din Jimbor. Casa e încă în bună stare, dar e goală, nu e casă memorială, are doar o placă memorială la intrare, asociația de care vă ziceam tot vrea s-o transforme în casă memorială, dar până acum n-a făcut nimic concret”, ne lămurește primarul Marcel Pelei. Apoi adaugă: „Și mai există o placă memorială de bronz și pe o casă din Racoș, în care cică Nyiro ar fi locuit o vreme, dar nu știu exact când”.

Bustul lui Nyiro Jozsef din Odorheiu Secuiesc. Sursa foto Adrian Popescu

„Prinosuri de recunoștință” criminalului de război Wass Albert

Dacă apologeții lui Nyiro Jozsef se prevalează permanent de faptul că acesta nu a avut nimic de suferit pentru orientarea sa de dinaintea și din timpul celui de-al doilea război mondial, nu același lucru se poate spune despre prietenul său Wass Albert, condamnat în contumacie la moarte, în 1946, de Tribunalul Poporului din Cluj, pentru crime de război.

Ceea ce nu l-a lipsit însă de „prinosurile de recunoștință” ale adepților săi: un bust în „Parcul cu statui” din Odorheiu Secuiesc, pus în 2004, altul în curtea Bisericii Romano-Catolice din Reghin, instalat în 2001, și un al treilea în parcul castelului medieval din comuna mureșeană Brâncovenești, unde a fost îngropată, acum câțiva ani, și urna cu cenușa acestuia, alături de mormintele câtorva scriitori maghiari din Ardeal. Aceasta în pofida faptului că tentativele de până acum de anulare a sentinței de condamnare la moarte a lui Wass Albert au fost respinse definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești: prima, aparținând senatorului UDMR Frunda Gyorgy, a fost respinsă în 2002 de Procurorul General al României, cea de-a doua, inițiată în 2006 de Andreas Wass, unul dintre cei cinci fii ai lui Albert, a avut aceeași soartă, fiind respinsă în 2008 de Curtea de Apel Cluj și apoi de Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, reprezentanții Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” au protestat public, în mai multe rânduri, împotriva manifestărilor în favoarea unui criminal de război antisemit și antiromân, iar conducerea Centrului pentru Monitorizarea și Combatrerea Antisemitismului din România, afiliat la Anti-Defamation League B’nai B’rith din SUA, a avertizat că amplasarea busturilor lui Wass Albert „creează riscul catalogării României ca o țară antisemită”.

Toate acestea n-au împiedicat însă câtuși de puțin proslăvirea publică a lui Wass Albert la tot felul de ocazii, cele mai cunoscute fiind „maratoanele de lectură” din scrierile acestuia, organizate an de an înaintea sărbătorii maghiare din 15 Martie, la care sunt mobilizați sute de elevi și studenți din Ardeal. Mai mult, anul trecut, cu ocazia adunării de 15 Martie de la Târgu Mureș, soția ambasdorului Ungariei la București, Bajtai Erzsebet, a fost cât pe ce să provoace un incident diplomatic: după ce a dat citire mesajului adresat „întregii maghiarimi” de premierul ungar Orban Viktor, aceasta a încheiat cu „Să fie Ardealul din nou cum a fost!” – primul vers al unei strofe din poemul lui Wass Albert „Eliberarea Ardealului”, strofă încheiată cu „Să-i apărăm pe secui / De faptele odioase ale românilor!” Ulterior, ambasadorul Fuzes Oszkar a negat categoric că soția sa ar fi recitat din Wass Albert, susținând că versul cu pricina ar fi fost dintr-un poem de Petofi Sandor, iar autoritățile române au lăsat tărășenia baltă.

Bustul lui Wass Albert din Odorheiu Secuiesc. sursa foto ghimpele.ro

Revenind la cele trei monumente amintite închinate lui Wass Albert, trebuie precizat că două dintre ele sunt amplasate pe proprietăți private și doar unul, cel de la Odorheiu Secuiesc, pe domeniul public. „Bustul a fost sculptat într-un bolovan, are și o placă de bronz cu numele lui Wass, a fost pus prin 2005 sau 2006, nu mai știu exact, de unul dintre fiii lui Wass. Din câte știu eu, nu există nici o hotărâre de Consiliu local sau altă aprobare, pentru că nu e pe domeniul public, ci pe o proprietate privată. Castelul, în care funcționează încă un centru de recuperare pentru bolnavi neuro-psihic, care trebuie mutat peste doi ani, cel mai târziu, a fost retrocedat acum câțiva ani urmașilor fostului proprietar, baronul Kemenyi Janos, care au acceptat să mai lase să funcționeze în el centrul până în 2014”, ne-a precizat Ordog Ferenc, primarul din Brâncovenești. Pe același motiv de „pe o proprietate privată”, și amplasarea bustului din curtea Bisericii Romano-catolice din Reghin s-a făcut tot fără nici o aprobare din partea Consilului local. Aprobare inexistentă și în cazul bustului din „Parcul cu statui” din Odorheiu Secuiesc, făcut în 2004 de fostul primar Szasz Jeno, pe baza unei simple autorizații de construire emise de el însuși, întrucât Consiliul local era dizolvat. Pentru a nu fi cineva acuzat de proslăvirea unui criminal de război, pe placa de pe soclul bustului nu e scris numele lui Wass Albert, ci „Secuiul rătăcitor”, dar la ceremonia cu tam-tam de la inaugurare edilului i-a scăpat că sculptura îl înfățișează în realitate pe acesta. Mai apoi, din pricina scandalului iscat de o asemenea insultă la adresa memoriei victimelor criminalului de război, liderul Partidului Civic Maghiar – care în 2005 a instituit „Premiul Wass Albert”, decernat anual „acelor persoane și instituții care au contribuit cel mai mult la obținerea autonomiei Ținutului Secuiesc”, n. red. – a spus: „Wass Albert nu are statuie în Odorheiu Secuiesc, eu nu țin minte să fi recunoscut vreodată că statuia e a lui!”, susține acum sus și tare Szasz Jeno. Îl contrazice însă senatorul Frunda Gyorgy care, în urmă cu trei săptămâni, declara cu subiect și predicat că bustul cu pricina este al lui Wass Albert.

Timp de aproape doi ani, școala generală din comuna harghiteană Mugeni a purtat și ea numele Wass Albert. „Au botezat-o așa în 2002, dar nu le-a mers mult, pentru că pe la sfârșitul lui 2003 sau începutul lui 2004, nu mai țin minte exact, le-am atacat în contencios și le-am anulat toată documentația de atribuire a numelui. A fost simplu, că era clară situația, Wass Albert fusese declarat criminal de război și avea sentință de condamnare la moarte”, își amintește ministrul pentru relația cu Parlamentul, deputatul Mircea Dușa, fost prefect de Harghita între 2000-2004. Care adaugă: „Atunci am anulat și toate denumirile ungurești de străzi și școli care nu fuseseră date legal, la fel și cu arborarea steagurilor și stemelor ungurești, cât am fost eu prefect nu s-a pus nici unul dacă nu s-au respectat la milimetru toate prevederile legale”.

Strada Nyiro Jozsef din Odorheiu Secuiesc

Ce spune legea

Ordonanța de Urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii prevede, la articolul 12: „Se interzice ridicarea sau menținerea în locuri publice, cu excepția muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.” De asemenea, articolul 5 stipulează: „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unei infracțiuni contra păcii și omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe , prin propaganda, săvârșită prin orice mijloace, în public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.” Aceeași sancțiune este prevăzută, la articolul 4, și pentru „confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe”.

Ce spun autoritățile

Constantin Strujan, fost prefect de Harghita, apoi subprefect din 2005 până în urmă cu o lună de zile: „Ce pot să vă spun este că, în cazul lui Nyiro Jozsef nu s-a încălcat nici un fel de prevedere legală, la HCL-urile (hotărârile consiliilor locale, n. red.) respective erau și avizele de la Cultură, unde erau oamenii UDMR-ului, cum bine știți. Chiar dacă avizul e consultativ, eu n-aveam cum să mă bag peste ei și să le spun că nu sunt bune, pentru că îmi depășeam competențele, ei erau organul de specialitate. Din câte-mi amintesc, un asemenea aviz a existat și la bustul lui Wass Albert de la Odorhei, pentru că, dacă n-ar fi fost, atacam și desființam în contencios hotărârea de Consiliu local. Dar dacă n-aveam text de lege ca să atac, chiar dacă Wass e condamnat pentru crime de război, ce puteam face? Iar statuia nu se numește Wass Albert, ci „Secuiul pribeag”, că au fost șmecheri, dovedește că e Wass, că ei niciodată n-or să recunoască!”.

Augusta Cristina Urzică, actualul prefect de Harghita: „Prefer să nu vă răspund la această întrebare! (Dacă numele lui Nyiro Jozsef putea fi dat fără niciun impediment unei străzi său unei școli, atâta vreme cât acesta nu a fost condamnat de vreo instanță de judecată pentru crime de război sau alte culpe.) Tot ce vă pot spune în acest moment este că până în 2002 s-a aplicat o legislație, iar apoi alta, vom verifica după alegeri, așa cum a dispus domnul prim-ministru Ponta, dacă s-au respectat procedurile legale și dacă n-au existat impedimente din partea statului. Iar dacă se va constata că nu s-a comis nici o ilegalitate, ce putem face, vom informa ca atare cabinetul premierului și atât”.

Mihai Mohaci, prefect de Brașov: „Aoleu, avem și noi de-astea cu Nyiro Jozsef? Unde dracu’? Aaa, la Jimbor și Homorod! Ia uite, dom’le, dați dracu’ ungurii ăștia, nu știam, acum aflu de la dumneavoastră! Chiar mâine o să începem să verificăm, să vedem ce și cum și dacă totul a fost făcut cum spune la lege și după aia vă anunț imediat!”

Ioan Rus, ministrul Administrației și Internelor: „Nu e ceva la care să vă pot da un răspuns așa, pe picior, subiectul e și așa prea inflamat, e de preferat să lăsăm să treacă alegerile și apoi să stăm și să cumpănim lucrurile în liniște și cu calm.”