Victor Ponta merge la război. REPORTAJ din Afghanistan

București, Baza Aeriană 90 Otopeni. După cele 17 grade Celsius ale zilei, o dâră de soare încălzește personalul toropit. E ora 17.00. Vin ziariștii, cinci cu toții, îmbarcați cu o oră și jumătate mai devreme în microbuz, la sediul Ministerului Apărării. Destinația: Afghanistan.

Așteptarea

Motivul: Victor Ponta, cel mai tânăr premier al României vrea să-și ia revanșa în fața președintelui Traian Băsescu. Băsescu este la Chicago, la Summitul NATO. În America, liderii din 28 de țări se chinuie să ajungă la un compromis să păstreze toate trupele în Afghanistan. Puțin mai proaspăt instalat în functie ca Victor Ponta, președintele Franței, Francois Hollande a anunțat că iși retrage legionarii cu doi ani mai devreme decât era prevăzut, iar lui Zardari, președintele Pakistanului i s-a năzărit să ceară niște taxe enorme de tranzit pentru tot ce vrea NATO să trimită în Afghanistan. Vânt de neprietenie, că tot este numit Chicago „Windy City”.

Mai bine la București și de aici în Afghanistan. Victor Ponta pare chitit să arate că dacă Băsescu, comandantul suprem al armatei este ocupat cu partea teoretică, el se ocupa de practică și merge la locul faptei. În Afghanistan. La trei baze, unde activează o parte din cei 1.800 de militari ai României, încartiruiți la 4.000 de kilometri distanță de casă.

La 18.30, trebuia să ne zguduie deja avionul la decolare. Premierul întârzie un pic, noroc ca în salonul de protocol al Aviației Militare sosește un tip în uniformă militară americană și în spatele lui, un tip subțirel, îmbrăcat în blugi, cu ochelari și care trântește un rucsac galben pe jos. Nimeni altul decât Mark Gittenstein, ambasadorul SUA la București.

Decolarea

La 18.45 decolăm, în sfârșit. Suntem câțiva: primul ministru, în cămașă și pantaloni safari, SPP-iștii, un secretar de stat de la Aparare, doi generali, doi colonei, ambasadorul și atașatul lui militar și cinci ziariști de televiziune, fără cameramani. Vom folosi operatorii guvernului și Mapn. Bun și așa.

În avionul Spartan e frig, dar măcar avem scaune și lumină, iar temperatura este constantă totuși. Configurare VIP. Un lux pe lângă „spartanul” la propriu Hercules C 130, cu care se zboară de obicei, stând pe banchete de pânză, unde capul îți fierbe de caldură, iar picioarele îți îngheață pe podeaua matahalei de aluminiu. Victor Ponta sparge gheața și vine să stea la povești cu ziariștii și mai povestește din culisele vieții de politician. Unii ascultă, alții visează să tragă măcar un fum de țigară.

Mai sunt și cârcotașii care trag cu ochiul la masa care li se servește premierului, generalilor și ambasadorului. Farfurii și tacâmuri adevărate se zăresc prin perdeaua care ne desparte de cabina VIP.

Ne astâmpărăm foamea cu sandwichul cu șuncă și cașcaval, dat de armată și ne îndulcim cu o felie de tort. Tort în misiune spre Afghanistan? Da! E ziua de naștere a colonelului Pavel Nicolaie, care și-a găsit să împlinească 46 de ani, fix in ziua în care pleacă spre Kandahar. Sună foarte ciudat să auzi cântându-se „Mulți Ani Trăiască” într-un avion militar care te duce din leneveala Bucureștiului, în praful și căldura frontului din Afghanistan.

Escala

În cinci ore suntem deja la Baku, capitala Azerbaidjanului. Nu, nu am venit să facem interviuri cu reprezentanta României la Eurovision și nici să sprijinim Mandinga, trupa noastră. Am oprit doar pentru realimentarea cu kerosen a aeronavei și plecăm din nou spre Afghanistan.

Americanii, că tot suntem împreună pe frontul de acolo numesc astfel de zboruri de noapte „red eye flight” și se și vede deja asta pe fețele noastre. Stăm chirciți în scaunele avionului, iar uneia dintre colege deja îi este rău. Daca ar ști că este abia începutul…

Aterizarea

Alte patru ore de zbor de la Baku la Kandahar, în sudul Afghanistanului. În total nouă de zbor. Plus o zi în praful și căldura de 36 de grade Celsius, la altitudinea de 1.800 de metri din cele trei baze pe care le va vizita Victor Ponta: Forward Operating Base Bullard, Camp Apache și Kandahar. O zi întreagă de mers cu SUV-urile și cu elicopterele Black Hawk ale americanilor, cu ușile deschise și cu mitralierele pe afet. Distracție curată să zbori așa între tabere.

Dar dacă militarii noștri sunt obisnuiti, poate o fi venit timpul și pentru primul ministru să primească botezul și să vadă cum e la război. Măcar el, că a venit singur, consilierii fofilându-se cu dibăcie.

Apoi, totul de la capăt si alt zbor de noapte de nouă ore, cu escală in mijlocul nopților la Baku, că, deh, Bucureștiul e puțin cam la capătul lumii, cum privești de la Kandahar, uitându-te spre Vest.

To be continued…..

Catalin Radu Tanase, PROTV