VORBEȘTE ROMÂNEȘTE. Acasă la Andreea Esca de 1 DECEMBRIE. Cum își cresc copiii Andreea și Alexandre Eram: „Iubesc țara asta. Încerc să conving pe toată lumea că aici este extraordinar”

Gândul vă prezintă o serie impresionantă de povești ale unor adevărați misionari ai limbii române, oameni care reușesc prin harul, talentul și priceperea lor să îi facă și pe alții să înțeleagă frumusețea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învățat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârțan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărți de acasă românilor din străinătate. Ori precum Mihnea, copilul pentru care faptul că poate să scrie „La mulți ani, România!” este o minune. Sau ca Mirela Miron, profesoara care a renunțat la un trai călduț într-o corporație pentru a le preda româna copiilor dintr-un sat de munte din Apuseni, ori ca medicii străini veniți în România care nu au învățat un singur cuvânt: șpagă. Sau ca informaticianul care a pus DEX-ul pe internet, ca Xavier Montoliu, catalanul care l-a tradus pe Marin Sorescu, sau ca profesorii care predau româna în lumea întreagă. Veți face cunoștință cu toți, în cadrul campaniei VORBEȘTE ROMÂNEȘTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanță. De ce am lansat această provocare puteți citi AICI

Cu 20 de ani în urmă, când a coborât primele trepte ale scării fixate pe burta aeronavei AirFrance, Alexandre Eram și-a zis: Ce naiba se-ntâmplă aici? Purta o jachetă groasă, foarte groasă, pentru că știa că în România este frig. Un fel de Siberia. „Dar am găsit 40 de grade. Sigur, acum pare o glumă, dar România nu este așa cum se vede de la televizor”, spune într-o română fără de cusur Alexandre Eram, soțul celei mai cunoscute prezentatoare de televiziune, Andreea Esca.

Citește și alte povești din campania VORBEȘTE ROMÂNEȘTE:

– Mesajul copiilor din Valea Screzii pentru toți românii de ZIUA NAȚIONALĂ

– Povestea Monseniorului Anton Lucaci, omul care l-a învățat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română: „La schimb, el m-a învățat limba sfinților”

– Badea Cârțan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărți de acasă românilor din străinătate

– Povestea copilului pentru care faptul că poate să scrie „La mulți ani, România!” este o minune

– Cărturești se alătură campaniei inițiate de Gândul. Cărțile de pe raftul dedicat limbii române

– Profesoara care a renunțat la salariul și mașina de serviciu de la multinațională pentru a-i învăța limba și literatura română pe copiii din Apuseni

– Un nigerian, un yemenit și o franțuzoiacă. Povestea medicilor străini care vorbesc perfect românește. Un singur cuvânt le lipsește din vocabular: ȘPAGĂ

„Da, toți rămân mirați la-nceput. Cred că suntem așa… înapoiați, n-avem lumină, n-avem televizor. Și când vin aici, le place”, îi prinde replica din zbor fiica lui, Alexia, reper, la fel ca Aris, fiul său.

Și că, de 20 de ani, ne-a adoptat limba și țara fără să-și pună întrebări. „Nu mă gândesc de ce sunt aici, pentru că sunt unde îmi place”, spune: „Iubesc țara asta și unii zic că sunt un ambasador bun pentru că vorbesc peste tot despre România. Pe oriunde merg, pe unde mă duc, încerc să conving pe toată lumea că aici este extraordinar”.

O lecție de diplomație ar spune cei mai mulți dintre noi, o lecție de respect, ar spune alții. O lecție de adaptare și de firesc pentru Alexandre Eram: „Eu sunt aici, mă adaptez”.

O lecție spusă în românește, limbă pe care o vorbește de 20 de ani, dar o știe din cărți, de la Eugen Ionescu, al cărui nume îl pronunță fără o-ul final, franțuzit. „Primul contact cu româna l-am avut în școală, când am studiat Eugen Ionescu. El nu este francez, ci este român”, restabilește Eram adevărul istoric.

Peste ani avea să învețe, la propriu, limba lui Ionescu. De nevoie. Așezat pe canapeaua din livingul alb, alături de familia lui, Alexandre Eram rememorează primele ore de română din viața lui. O face zâmbind, lăsându-se tachinat de Andreea și de copii, amuzați de felul în care „papa” (n.r. „tată” în franceză) articulează anumite cuvinte: „Când am venit în România nu erau foarte mulți francezi. Și stăteam la masă cu români. Trebuia să știi să te exprimi, să ceri un pahar cu apă, un pâine.”

Chicotelile Alexiei și ale lui Aris sunt semn pentru Alexandre Eram că a pronunțat greșit un cuvânt. „Sigur, râdeți, râdeți”, se amuză și el spre deliciul copiilor.

În casa Esca – Eram se râde mult.

„Până în ziua de astăzi e un cuvânt pe care nu pot să îl spun și tatăl ei (n.r. al Andreei) mi-a spus că pot să zic: lemon, citron”, povestește Alexandre. „Da, sunetele ă și î îi pun probleme. E greu să spui lămâie, pâine„, își scuză Andreea jumătatea.

Recunoaște că atunci când și-a cunoscut viitorul soț, Alexandre ne vorbea destul de bine limba. „Dar totuși am început în engleză”, spune Eram.

„Pentru că eu știam franceza, dar nu suficient de bine încât să pot purta o conversație”, explică Andreea Esca, povestind că la început a evitat să vorbească în franceză, ca să nu facă vreo greșeală. Învățase limba la școală, ca noi toți, dar nu vorbea cu nimeni, în afară de profesoara de la liceu. „Știi cum sunt românii – să nu vorbească, ca să nu facă vreo greșeală. Și atunci am început să vorbim în engleză. La un moment dat, mi-am luat inima în dinți și am zis de ce să nu profit eu de o astfel de oportunitate?”

Așa că Esca și-a luat câteva ore la Institutul Francez, dar franceza de la cursuri nu semăna deloc de cea vorbită de Alexandre Eram și de prietenii lui. „Am decis să renunț la cursuri, că erau bani dați de pomană, și fiu mai atentă la ce vorbeau ei în gașcă. La început am vorbit după ureche”.

Care este cel mai frumos cuvânt în limba română

Astăzi, în familia Esca-Eram se vorbește româna și franceza. Alegerea ține de echilibru, spune Alexandre Eram. „De la început am încercat ca eu să vorbesc în franceză cu copiii, iar Andreea în română. Am încercat să păstrăm un echilibru în casă”.

„Inițial vorbeam și eu cu Alexia în franceză pentru că am gândit că, stând în România, va învăța oricum românește. Când a venit Aris deja mă plictisisem, așa că am vorbit în românește”, rememorează Esca. „Acum le vorbesc și în franceză și în română”.

Și tot în ambele limbi se fac și lecțiile, părinții Esca-Eram păstrând echilibrul și aici. La română Alexia și Aris învață cu Andreea, iar la restul materiilor, predate în franceză, cu tatăl lor.

„Și papa vorbește românește cu noi”, restabilește adevărul comunicării în română Aris. „E pârâciosul casei”, zice Andreea, în timp ce-și mângâie puștiul.Simți că e mândră de copiii ei că vorbesc, citesc și scriu corect românește. Și că descoperă treptat poezia ori cuvintele noi.

Alexia citește Iv cel Naiv și caută răspunsuri, ascunse între versuri, în poezia „Cincisprezece ani”. Așa cum îl caută și pe Eminescu, dar altfel decât în lecturile de manual. Îl caută la Nichita, Nichita Stănescu, pe care-l citește în limba în care a scris.

Râde când îi spui că româna e o limbă mică, una care nu are șanse să fie vorbită peste tot. „Nu-i adevărat, latina e moartă, nu româna. Sigur, nu-i o limbă ca franceza, vorbită de atât de mulți, dar e imposibil când te duci pe undeva să nu întâlnești oameni care să ne vorbească limba. Și nici nu-i grea, cum e franceza, unde trebuie să fii atent la conjugări”. Dar argumentul suprem al copilei de 13 ani e altul: „În ce limbă se spune mai frumos: Te iubesc?”.

E o întrebare cu răspuns închis. Ce i-ați răspunde?

Te iubesc îi place lui Aris, care de curând a mai descoperit un cuvânt nou, magic, la care îl atrage înțelesul și sonoritatea: amândurora.

Pentru puștiul de-a cincea forma de genitiv-dativ a numeralului amândoi intră în topul nescris al celor mai frumoase cuvinte din limba română.

E drept, dacă-l asculți cum graseiază, amândurora chiar că își merită locul în top. „Când am auzit-o pe mami spunându-l, am întrebat-o: Cum?! În ce limbă este? Mi-a zis că e română și mi-a explicat ce înseamnă – amândoi. Sună foarte bine: amândurora„. Urechea nu-l înșală. Doar face muzică.

România versus Franța la capitolul urări și expresii: 1 – 0

Alexandre Eram nu doar că vorbește românește acasă, în business, ori cu prietenii. Merge la teatru în România și cumpără cărți scrise sau traduse în românește. Acum citește Lucian Boia.

Știe că noua lui limbă are și nuanțe, pe care în timp a învățat să le guste. „În română sunt niște cuvinte, niște expresii foarte plăcute, care se spun la anumite ocazii, de Crăciun sau de Paște. Când mă întânesc cu cineva aici și eu spun: Uite, am doi copii, el îmi zice: Felicitări, să-ți trăiască, să crească mari. Foarte multe expresii pentru același lucru. La francezi nu este așa. E ziua ta? La mulți ani! și gata!”

În urmă cu 20 de ani n-ar fi spus asta. Occidentalului de atunci româna i-a părut inițial un fel de soră mai mică a limbii chineze. „Pe mine asta m-a surprins, că l-am întrebat pe Alex dacă româna sună ca italiana, ca franceza – pentru că nouă așa ni se pare”, își amintește Andreea. „Răspunsul lui de atunci? . Avem prea mult ș, ț, î„.

„Vorbiți repede și mai și țipați. Asta e prima impresie: că toată lumea aici se ceartă. De fapt, e o conversație normală. Dar pentru că româna e o limbă latină și oamenii – foarte aprinși și vii -, ai impresia că toată lumea se ceartă”, rememorează prima impresie Alexandre Eram.

Stabilit de 20 de ani în România, Eram este managing partner al companiei Sonya Mod, care înseamnă o fabrică de confecții la Galați, lanțul de magazine Z pentru copii, rețeaua de distribuție de produse cosmetice, o rețea de magazine de cosmetice Melkior și câteva siteuri pentru copii.