VORBEȘTE ROMÂNEȘTE. Cine sunt profesorii care predau româna la New Delhi, Beijing și New York. „Limba română le pare străinilor exotică și fascinantă”

Gândul vă prezintă o serie impresionantă de povești ale unor adevărați misionari ai limbii române, oameni care reușesc prin harul, talentul și priceperea lor să îi facă și pe alții să înțeleagă frumusețea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învățat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârțan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărți de acasă românilor din străinătate. Ori precum Mihnea, copilul pentru care faptul că poate să scrie „La mulți ani, România!” este o minune. Sau ca Mirela Miron, profesoara care a renunțat la un trai călduț într-o corporație pentru a le preda româna copiilor dintr-un sat de munte din Apuseni, ori ca medicii străini veniți în România care nu au învățat un singur cuvânt: șpagă. Sau ca informaticianul care a pus DEX-ul pe internet, ori ca Xavier Montoliu, catalanul care l-a  tradus pe Marin Sorescu. Veți face cunoștință cu toți, în cadrul campaniei VORBEȘTE ROMÂNEȘTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanță. De ce am lansat această provocare puteți citi AICI

Zeci de profesori din România au părăsit universitățile în care predau și au plecat la mii de kilometri depărtare de țară cu o sarcină importantă: aceea de a-i învăța pe studenții străini limba română și de a o face să răsune în sălile de curs din India, China sau SUA. Ovidiu Ivancu, Petru Apachiței și Mona Momescu sunt adevărați misionari ai limbii române, care predau româna în India, China și SUA

Țara în care te poate surpinde musonul sau poate exploda o bombă artizanală

SPORT Rapid vrea să transfere din Serie A. „M-am uitat la trei jucători de la Genoa şi cred că cel puţin pe doi dintre ei îi vom aduce”

13:43

Emisiunea „În Opoziție cu Denise Rifai” ediție specială, luni 23 decembrie, de la ora 18.30, live pe Gândul

13:26

Angajați ai Institutului Limbii Române de la București, care își trimite profesorii peste tot în lume, profesorii români nu au întotdeauna o viață tocmai lipsită de griji acolo unde ajung. Ovidiu Ivancu, de 35 de ani, s-a întors de câteva săptămâni în România și vorbește, din apartamentul său din Alba Iulia, despre orașul în care a predat româna timp patru ani, New Delhi, India.

Acolo și drumul spre serviciu era o aventură. „În general, când ieși din casă, nu poți ști niciodată când vei termina ceea ce ai de făcut în ziua respectivă sau când te vei întoarce”, își amintește profesorul. Și acest lucru nu se întâmplă pentru că vrei tu, ci pentru că: „te poate surprinde musonul și nu mai ajungi la universitate, poate exploda o bombă artizanală, poți rămâne blocat în trafic ore în șir sau poți întârzia pentru că, pur și simplu, te deplasezi cu ricșa, pe strada principală, în spatele unui elefant cântărind aproape șapte  tone, ce cară diverse lucruri în ritmul lui propriu, tacticos, lent, dureros de lent”, spune profesorul.

Foto Arhiva Personală//Profesorul Ovidiu Iancu alături de doi dintre studenții lui indieni

„Singurătatea e un lux în New Delhi”

În patru ani a ajuns să înțeleagă această parte a lumii despre care nu știa mare lucru atunci când a plecat din România. „Viața în India este extrem de agresivă. E o țară cu risc terorist, o țară zgomotoasă, în care spațiul intim aproape că nu există. Două lucruri au fost pentru mine șocante, din prima până în ultima zi a mandatului meu în India:  raportarea la timp și diminuarea până la dispariție a spațiului în care poți fi singur. Singurătatea e un lux în New Delhi”, afirmă Ovidiu Ivancu. Însă, un lucru care i-a plăcut este că indienii își divinizează familia și profesorii.

„Dacă ar fi să rezum experiența mea de profesor în India ar trebui să spun că studenților mei limba română li s-a părut în aceeași măsură exotică și fascinantă. De ce exotică și fascinantă? Pentru că ea li se prezintă lor ca un amalgam de elemente latine și slave. Foarte mulți dintre studenții mei care studiau în același timp limbi latine și slavice mi-au spus acest lucru: că auzind vorbind limba română aveau senzația că este vorba despre o limbă care sintetizează într-un fel latinitatea ei și partea ei slavă”, povestește profesorul Ivancu.

Foto Arhiva Personală//Profesorul Ovidiu Iancu la sărbătorirea lui Mihai Eminescu

Prelegerea, cea mai eficientă strategie de predare în India

În India, a trebuit să își reinventeze stilul de predare. „Există un specific al studenților asiatici în general. Nu sunt obișnuiți să comunice. Provocarea lor prin dialog direct nu dă întotdeauna rezultate. Strategia didactică în fața căreia sunt obișnuiți să reacționeze este prelegerea” spune  profesorul Iancu, care adaugă că la dialog se ajunge cu greu, după luni întregi. A văzut că mulți dintre studenții săi au dificultăți în ceea ce privește pronunția. Din cauza particularităților de rostire în hindi, cei mai mulți indieni îl pronunță cu greu pe „ț”.

Însă, dificultățile cele mai mari apar atunci când trebuie traduse noțiuni abstracte precum nostalgie, melancolie, angoasă. „Inevitabil, în anumite contexte, sensul lor fie se pierde parțial, fie se încarcă de semnificații pe care, poate, noțiunile nu le au în limba română”, spune Ovidiu Ivancu.

Foto Arhiva Personală//Profesorul Ovidiu Iancu alături de doi dintre studenții lui indieni

„Îți urăsc la mulți ani” și „Urez mersul pe bicicletă”

O altă problemă pentru indienii care învață limba română o constituie conjugările verbelor din limba română. „Distanța atât de clară pentru noi între a ura și a urî, precum și conjugările neregulate ale verbelor pot duce la formulări de genul: „Îți urăsc la mulți ani” sau „Urez mersul pe bicicletă”. Mai complicată pare conjugarea verbului a putea la indicativ prezent, acolo unde frecvent studenții mei conjugau: eu put în loc de eu pot”, își amintește cu umor profesorul.

El le-a predat studenților despre autorii clasici din literatura română, însă un loc special l-a avut  Mircea Eliade, datorită legăturilor lui cu spiritualitatea indiană. „Am discutat Maitreyi, dar și câteva proze scurte fantastice  precum „Domnișoara Cristina”, „Tinerețe fără tinerețe”, „Secretul doctorului Honigberger”. Mulți dintre studenții care făceau franceză erau familiarizați deja cu Eugen Ionescu și teatrul absurdului. Însă, întâlnirea cu schițele lui Caragiale li s-a părut o anticipare a teatrului absurdului. E o perspectivă pe care noi, aici, în țară, n-o prea avem. Preferăm, de multe ori, să vedem în Caragiale un excelent autor de comedii, trecând în fundal doza importantă de absurd avant la lettre din texte precum „Căldură mare””, își amintește profesorul.

Foto Arhiva Personală//Profesorul Ovidiu Ivancu la un templu indian

Citește și alte povești din campania VORBEȘTE ROMÂNEȘTE:

Un alt misionar al limbii române plecat departe este Petru Apachiței, 39 de ani, care trăiește de un an și jumătate la Beijing și predă la Universitatea de Studii Străine. Absolvent al Universității Al. Ioan Cuza din Iași, Apachiței a fost timp de 21 de ani învățător și profesor de limba română la mai multe școli din județ, și s-a hotărât să își îmbogățească viața cu o experiență noua. Aceea de a preda în China, acolo unde există o tradiție de 57 de ani de predare a limbii române. 

A ajuns la Universitatea de Studii Străine: „Pe lângă limba română, ei studiază încă trei-patru limbi, pentru că  vor să-și sporească șansele la angajare. Din seria trecută, din 11 studenți, patru și-au găsit locuri de muncă în care aveau nevoie de limba română”, spune Petru Apachiței.

Foto Arhiva Personală/Profesorul Petru Apachiței și oaspeții de la Universitatea București veniți în vizită la Beijing

Toate cursurile au loc în limba română. „Cam o lună de zile la început am folosit limba engleză, însă apoi am vorbit numai în română. Nu este foarte ușor pentru mine, dar pentru a-i face să înțeleagă folosesc materiale audio-video. Le formulez ideea centrală dintr-un fragment  de text. Însă, simt o satisfacție mare atunci când îi aud că vorbesc limba română. Este o plăcere să vezi un străin cum vorbește limba română”, arată profesorul Apachiței, care spune că  îi ajută pe chinezi și să își formzeze un orizont cultural privind civilizația română din mai multe epoci. „În plus, tot timpul îi pun să facă paralele cu istoria lor milenară și, în același timp, îi pun să exprime o idee și despre cultura română”, mai spune profesorul român. 

Foto Arhiva Personală//Profesorul Petru Apachiței a împărțit tricolorul studenților lui de 1 decembrie

Beau ceai în timpul cursului

La început, Petru Apachiței a fost un pic contrariat să-i vadă pe studenții chinezi că vin cu ceaiul la cursuri. „Eu asociam asta cu lipsa de atenție, credeam că nu reușesc să-i fac să mă asculte. Dar am aflat apoi că aici este ceva normal ca ceaiul să stea pe băncile studenților și ei să bea în timp ce tu le predai”, a spus Apachiței. Acest lucru nu-i face însă să învețe mai puțin. „Este remarcabil faptul că, deși pentru ei limba română este o limbă foarte grea și foarte diferită de limba chineză, plecând de la pronunție și scriere și ajungând sistemul gramatical, în ultimul an cei mai mulți sunt capabili să susțină o conversație sau să scrie cursiv și au uneori chiar subtilități semnatice”, arată Petru Apachiței.

Foto Arhiva Personală//Profesorul Petru Apachiței, alături de o parte dintre studenții lui

„Dor”, greu de tradus în chineză

Unul dintre cele mai greu de tradus cuvinte din română în chineză este dor, consideră el. „Pentru studenții chinezi e greu să diferențieze între dor – nostalgie – tristețe – melancolie  – duioșie – tandrețe, pentru că nu găsesc corespondențe în limba chineză. Un motiv în plus să ne simțim mândri pentru bogăția limbii române”, arată Apachiței, care spune că încearcă să-și ajute pe chinezi să înțeleagă dorul folosind nuanțe semantice care să diferențieze sensurile, dar și exemple concrete.

„Iar cel mai bun exemplu sunt eu însumi, care trăiesc acut uneori acest sentiment, fiind departe de familie, de prieteni”, mai spune profesorul, care își propune ca în anul IV să interpreteze împreună cu studenții texte din Lucian Blaga, dar și să le prezinte ritualuri și tradiții populare ce implică ideea de dor.

Foto Arhiva Personală//Profesorul Petru Apachiței ține unele cursuri în spații extrașcolare, în Grădina Botanică

Românca de la Columbia University

De la Beijing ajungem la New York, la una dintre cele mai bune universități din întreaga lume, Columbia, unde predă profesoara Mona Momescu, 45 de ani, de la Universitatea Ovidius din Constanța. A făcut același lucru și în perioada 2003-2007, povestește profesoara, care a văzut că unii studenți de-ai ei sunt descendenți din familii românești sau din familii evreiești din România, care au dorit să știe mai mult despre identitatea lor și a familiilor lor. Însă mulți aleg să învețe româna din rațiuni profesionale. „Aceia care aleg limba română o fac în principal din rațiuni profesionale, doresc să poată citi texte de specialitate, să călătorească pentru proiecte profesionale sau personale”, spune doamna Momescu, care adaugă că limba română nu face parte dintr-un program de licență. „Este oferită tuturor celor care doresc să cunoască limba și cultura noastră și care pot avea specializări din cele mai diverse: antropologie, filologie, medicină, științe politice, istorie, muzicologie”, arată profesoara.

Foto Arhiva Personală//Profesoara Mona Momescu de la Universitatea Columbia, New York

„Datoria mea este să le deschid studenților gustul pentru cultura română„

Modul de predare al limbii române este diferit față de ce se întâmplă de obicei în România. „Vechea metodă de predare pornind de la un text canonic și atașând acestuia o chestiune sau două de gramatică, urmate de exerciții de tip repetitiv, nu se mai folosește de mult în predarea limbilor străine în spațiul american”, dezvăluie profesoara. Materialele folosite sunt create de ea folosind fragmente din mai multe domenii.

„Limba română este o limbă vie, dinamica literaturii, filmografiei românești, altor domenii ale artelor, se află într-un moment special, iar datoria mea este de a deschide gustul studenților pentru toate momentele culturii noastre și pentru ceea ce e clasic, și pentru cultura arhaică, dar și pentru ceea ce este contemporan”, arată profesoara.

Ține cursuri la distanță de limba română la universitățile Yale și Cornell

Pentru că evaluarea s-a a fost bună, Mona Momescu a fost invitată să țină cursuri la distanță și la alte universități americane de prestigiu, precum Yale și Cornell.

Americanii studiază la cursurile de română mitologie românească, istorie veche, texte din poezia și dramaturgia lui Lucian Blaga, ori texte semnate de  Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu.

Îi învață pe americani să judece singuri stereotipurile

Mona Momescu nu se limitează doar la literatură ci le povestește studenților despre Transilvania, Dracula, comunism, într-un cuvânt despre stereotipurile existente despre România în cultura americană.

„Nu cred că ferindu-ne de acestea îi facem pe studenți că cunoască adevărata cultură română, ci sugerându-le cu argumente, texte și filme, o alternativă. Pot să spun că în anul trecut studenții înșiși au analizat critic filme românești contemporane și filme de consum, realizate în spațiul american, cu tema eternă a vampirismului și comunismului, combinate”, arată profesoara.

Studenții au reușit să o suprindă prin concluziile la care au ajuns. „Satisfacția mea cea mai mare a fost să văd că studenți care nu aveau rădăcini românești au reacționat „dinăuntrul” identității românești”, povestește Mona Momescu.

Foto Arhiva Personală//Profesoara Mona Momescu alături de una dintre studentele sale