VORBEȘTE ROMÂNEȘTE. Mihai Horodniceanu, constructorul român care are pe mână un proiect de 34 de miliarde de dolari la New York: „Gândesc în engleză, dar calculez în română”
Gândul vă prezintă o serie impresionantă de povești ale unor adevărați misionari ai limbii române, oameni care reușesc prin harul, talentul și priceperea lor să îi facă și pe alții să înțeleagă frumusețea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învățat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârțan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărți de acasă românilor din străinătate. Ori precum Mihnea, copilul pentru care faptul că poate să scrie „La mulți ani, România!” este o minune. Sau ca Mirela Miron, profesoara care a renunțat la un trai călduț într-o corporație pentru a le preda româna copiilor dintr-un sat de munte din Apuseni, ori ca medicii străini veniți în România care nu au învățat un singur cuvânt: șpagă. Sau ca ambasadorii străini care ne vorbesc, în semn de respect, limba, ori ca informaticianul care a pus DEX-ul pe internet, ori ca Xavier Montoliu, catalanul care l-a tradus pe Marin Sorescu. Veți face cunoștință cu toți, în cadrul campaniei VORBEȘTE ROMÂNEȘTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanță. De ce am lansat această provocare puteți citi AICI
De la biroul său situat la etajul opt al clădirii de la capătul bulevardului Broadway, Michael Horodniceanu privește Statuia Libertății și Ellis Island, locul unde odinioară primii imigranți au ajuns în America. Coordonator al unui mega proiect public de infrastructură, metroul newyorkez, este el însuși un fost imigrant. Unul care nu a uitat românește, deși e plecat din țară de mai bine de 50 de ani. „Vorbesc mereu limba cu verii și cu prietenii mei”, spune Horodniceanu care i-a învățat pe americani să-i pronunțe numele, ba mai mult să îl și scrie perfect.
„Numele meu, Horodniceanu, este un nume care, în orice parte din lume, în afară de România, are o problemă: de pronunțare. Am hotărât că asta este o problemă cu care lumea din jurul meu ar trebui să se obișnuiască”, spune Mihai Horodniceanu, omul aflat la conducerea MTA Capital Construction Company, divizia de construții a autorității metropolitane de transport.
„Niciodată nu am încercat să îmi schimb numele, cu toate că au fost presiuni să mi-l schimb, pentru că nimeni nu poate să îl pronunțe”, continuă el, oarecum resemnat. ÎmÎși amintește amuzat de anii de profesorat când le-a cerut studențiilor săi să-I pronunțe numele românește, ba chiar să îi scrie fără greșeli: „pentru că numele meu are 12 litere, deci jumătate din alfabet”.
Perioada de mentorat, ca profesor al Institutului Politehnic al Universității din New York îi e dragă și se simte din tonul vocii. Rememorează amuzat prima lecție de română pe care a susținut-o la catedră.
Din cauza oboselii, se scuză acum. „Câteodată predam cursuri seara târziu, pentru doctoranzi sau masteranzi și, când eram foarte obosit mi s-a întâmplat să încep să vorbesc românește. M-am reîntors la ceea ce am știut când eram mult mai tânăr, să spunem așa. Iar studenții au întrebat imediat : Dar în ce limbă vorbești?”.
Citește și alte povești din campania VORBEȘTE ROMÂNEȘTE:
– Povestea copilului pentru care faptul că poate să scrie „La mulți ani, România!” este o minune
– Cărturești se alătură campaniei inițiate de Gândul. Cărțile de pe raftul dedicat limbii române
sursa: MTA Capital Construction
Horodniceanu are de mulți ani răspunsul. Gândește în engleză, dar calculează în română, chiar dacă, spune el, nu are o explicație pentru asta. Îi e dragă limba și vrea să o păstreze, așa că o vorbește ori de câte ori are prilejul. „Cât timp părinții mei au fost în viață limba noastră de comunicare a fost română. Se creează o anumită afinitate atunci când ești copil. Până în ziua de astăzi, cu toți verii mei care locuiesc în tot felul de țări, Franța, Olanda, Spania, sau în Caraibe, precum și cu prieteni din copilărie, continui să vorbesc românește”.
Are un regret însă: că fiii săi nu-i vorbesc limba, dar și o speranță – că nepoata lui, Adi, acum de 6 ani, știe câteva vorbe, ba chiar să comande, când merge la restaurant, mititei. „Băiatul meu știe românește așa, pe ici pe colo, câte un cuvânt – două. Interesant e că a învățat-o pe cea mică, care are 6 ani , să cânte „Mulți ani trăiască! A fost foarte amuzant să o auzim cântând asta”, își amintește bunicul Horodniceanu. Din voce simți că fetița este slăbiciunea lui. După numele ei a „botezat” și mașina care sapă acum tunelul din inima Manhattan-ului.
Dacă fetița știe să spună La mulți ani ! în românește, ba chiar să repete „ceva ce nu trebuie tipărit”, cel de-al doilea nepot al constructorului Horodniceanu nu rupe o boabă în limba română. El învață rusă, de la bonă: „Dacă ar fi avut pe cineva care să-i fi vorbit în românește mi-ar fi plăcut mult mai mult”, susține Mihai Horodnicanu. Povestește că aparține unei generații care a învățat rusa în școală, dar cu toate astea nu s-a prins de el.
„Câteodată este foarte greu să adaugi încă o limbă. Sper că lucrul acesta să se întâmple în mod natural când nepotul meu va crește”. Este speranța unui bunic.
sursa: MTA Capital Construction
Lui Mihai Horodniceanu nu-i place să amestece ori să combine între ele cuvintele unor limbi diferite. I-ar fi ușor, dar cu toate astea refuză să o facă. Are și o explicație: „Sunt mai purist decât alții care amestecă mai multe limbi”.
„Evit să fac asta, și câteodată este puțin mai greu, mai ales când este vorba de lucruri tehnice, pentru că lucrurile tehnice nu le-am învățat cât timp am trăit în România. Am încercat să achiziționez cu ani în urmă anumiți termeni pentru a conversa în românește fără să fac greșeli”, mărturisește omul care gestionează metroul newyorkez.
Spune că îi place să citească în românește și redeschide cu plăcere niște volume dragi: „Am recitit 12 scaune, de Ilf și Petrov, am recitit Caragiale. Îmi place să îmi reamintesc de ele. Când am plecat din România mi-am adus câteva cărți, nu multe. Mai am cărți pe care le recitesc”, afirmă MIhai Horodniceanu.
sursa: MTA Capital Construction
Ce scrie în CV-ul doctorului Mihai Horodniceanu
Mihai Horodniceanu s-a născut la București în 1944 și, la 16 ani, împreună cu familia a emigrat în Israel.
A fost extrem de dificil, își amintește proiectantul, acum cu dublă cetățenie – americană și israeliană. După finalizarea studiilor de inginerie la Universitatea din Haifa, la începutul anilor ’70 emigrează în SUA, în ideea că va sta doar 3 ani, după cum afirmă.
Și-a continuat studiile la Columbia University, unde a obținut un master în Management și un doctorat în Transporturi, Inginerie și Planificarea Transporturilor. A avut propriul său proiect antreprenorial, la care a renunțat în 1986, când a fost numit directorul Departamentului Trafic din cadrul Primăriei New Yorkului, pentru patru ani. În 1990 a revenit la conducerea firmei până în vara lui 2008, când a fost numit președinte al MTA Capital. Are peste o mie de angajați în divizia pe care o conduce, și cu toate astea Horodniceanu coboară personal în adâncuri ca să verifice lucrările la metrou. Spune că diavolul stă ascuns în detalii, așa că vrea să se asigure că lucrările sunt în ordine. Are chiar o expresie, românească: „vreau eu să pun mâna să văd”.
Mereu elegant și pus la patru ace, românul stabilit la New York a impus un stil vestimentar remarcat deseori de presa americană. „Joia trecută purta un costum cu dungi gri, o cămașă albastră, pantofi negri cu ciucuri, butoni de manșetă roșii, iar la gât un papion într-un model de culoare roșie, care se potrivea cu covorul oriental din biroul său”, a titrat Capital New York.com . La fel și faptul că vorbește engleza „cu accent de limba română”. Altfel, joacă tenis și e pasionat de alpinism.
sursa: MTA Capital Construction
Cinci proiecte de mare anvergură eșalonate pe următorii 20 de ani au fost stabilite pentru divizia condusă de Horodniceanu. Extinderea terminalului South Ferry, la extremitatea sudică a Manhattanului, renovarea Stației Fulton în vederea creării unui punct nodal în partea sudică a Manhattanului care să asigure conexiuni rapide în toate direcțiile – „12 linii de metrou cu o linie de tren spre New Jersey”, construirea unui nou terminal-gară subteran, lângă gară, și stația de metrou deja existentă Grand Central, în partea de mijloc a orașului, care să preia liniile de tren local de la est dinspre Long Island, extinderea liniei nr 7 de tren care face legătura la est între Manhattan și Queens și construirea unei linii de metrou noi, de la nord la sud, de-a lungul Second Avenue, în Manhattan.