După 30 de ani, în căutarea Revoluției pierdute

Ne alăturăm și noi efortului de a face lumină asupra evenimentelor  din decembrie 1989, fără pretenția de a fi exhaustivi, lăsând Cezarului ce e al Cezarului. Începând de astăzi, Gândul și Mediafax lansează campania-eveniment „După 30 de ani. În căutarea Revoluției pierdute”.

V-ați putea întreba ce s-ar mai putea spune, scrie, după 30 de ani, când peste memoria martorilor acelor evenimente s-a pus patina timpului, destinul i-a luat de lângă noi sau adevărul s-a sfărâmat în tabere, una mai categorică decât cealaltă, în a-și susține propria versiune.

Da, mai sunt multe de spus, de scris, de arătat. Campania „După 30 de ani. În căutarea Revoluției pierdute” vine cu imagini inedite, mărturii nevăzute și neauzite de 30 de ani. Dar, pe lângă toate acestea și dincolo de ele, pentru că suntem datori față de noile generații, vom explica de ce într-un decembrie 1989, noi, românii, am spus „Destul!”

Sunt încă tineri care nu știu cine au fost Nicolae și Elena Ceaușescu și PCR, autorii unui regim în care viața de zi cu zi li s-ar părea acum science-fiction. Nu știu că nu exista democrație, că nu existau nici cele mai elementare drepturi, că se mânca pe cartelă, că se stătea la cozi imense pentru produse de bază, că se trăia în frig și la lumânare, că erau două ore de program la tv, că nu puteai circula liber, că satele erau distruse și țăranii mutați cu forța la bloc, că puteai să mori în beciurile Securității, în pușcării sau la Canal dacă îndrăzneai să critici regimul. Iar exemplele pot continua.

Așadar, în decembrie 1989, tinerii trebuie să știe că românii au ieșit în stradă nu pentru că ar fi vrut ceva în plus, ci pentru că nu aveau nimic. Iar noi, prin campania Gândul și Mediafax, ne asumăm această responsabilitate.

Revoluția ne-a adus darul unei libertăți la care nu puteam visa, iar povestea acestui dar trebuie spusă. Fără patimă, simplu, curat. Și apoi trebuie să vedem ce am făcut cu această libertate, de unde am plecat, drumul parcurs și unde am ajuns. Câte dintre revendicările strigate pe străzi și din balcoane în acel decembrie însângerat s-au îndeplinit sau își mai așteaptă împlinirea? E nevoie, după 30 de ani, să ne luăm Revoluția înapoi? Și dacă da, cum s-a ajuns aici? Dacă nu, cum facem s-o păstrăm vie în memoria colectivă? Campania își asumă misiunea de a răspunde la aceste întrebări.

În cei 30 de ani scurși de la iarna libertății noastre s-au adunat în paginile istoriei recente fapte, oameni, evenimente. Avem datoria să le punem în ordine, să le relatăm așa cum s-au întâmplat, să le descriem așa cum au fost, iar acolo unde e evident, să tragem concluziile care se impun. Și campania Gândul și Mediafax asta își propune.

Pentru a ajunge acolo, trebuie să începem cu începutul, cu vântul schimbării care începuse să bată peste Europa de Est, împins dinspre Vest.

Până să ajungă la Timișoara, Revoluția a făcut mai întâi un ocol, chiar dacă în țară au fost mai multe încercări de a-i grăbi sosirea. Schimbarea a ajuns în Polonia, Ungaria, apoi în Germania dărâmând Zidul Berlinului, Cehoslovacia și Bulgaria.

În seara zilei de 15 decembrie 1989, primele scântei ale Revoluției ajungeau în fața casei pastorului reformat Laslo Tokes din Timișoara. A doua zi începea Revoluția de la Timișoara, și, lăsând în urmă morți și răniți, victime ale unui regim hotărât să se mențină la putere cu orice preț, cuprindea încet țara, ajungând și la București.

Acum, după 30 de ani, statutul de erou al pastorului reformat este pus sub semnul întrebării. Vom vedea cine sunt detractorii și ce spune Laslzlo Tokes despre ceea ce s-a considerat a fi declanșatorul primei revoluții transmise în direct la TV și cea mai sângeroasă din Europa de est.

Și la București, libertatea românilor se câștiga cu sânge. Pe 21 decembrie 1989, cu ocazia unui miting convocat de Nicolae Ceaușescu, oamenii aduși din fabrici au transformat osanalele în lozinci anti-regim. Nicolae și Elena Ceaușescu fug cu elicopterul de pe clădirea CC din centrul Capitalei, sunt prinși la Tîrgoviște, iar pe 25 decembrie, în prima zi de Crăciun, au fost judecați și executați.

Până la momentul execuției, toți cei adunați în Capitală pe baricadele libertății au avut de înfruntat șenilele tancurilor, ploaia de gloanțe ale unor misterioși teroriști, dar și bâlbele militare generate de duble și triple comenzi. Au murit foarte mulți tineri, iar viața lor a fost prețul rației de libertate, cumpărate în ziua de Crăciun, odată cu împușcarea Ceaușeștilor.

De atunci au trecut 30 de ani, copiii Revoluției au proprii urmași, iar noi, toți cei rămași în urmă, suntem datori să căutăm și să aflăm cine a tras în 16-22 decembrie, dacă au existat teroriști, cine sunt ei, cine sunt vinovații pentru sutele de morți, și nu în ultimul rând, a fost revoluție sau nu a fost?

După 30 de ani, Dosarul Revoluției a fost trimis în judecată, iar rechizitoriul arată că în decembrie 89 a fost o lovitură de stat pusă la cale de o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului președinte Nicolae Ceaușescu, dar menținerea României în sfera de influență a fostei URSS. Vom prezenta și afla din mărturiile depuse la dosar care au fost evenimentele ce au condus la o asemenea concluzie.

Și dacă nu a fost lovitură de stat, și am făcut într-adevăr o revoluție, am știut, noi, românii, ce revoluție am făcut?

La această ultimă întrebare, privind în prezent și lucrurile la suprafață, răspunsul pare simplu. Trăim în democrație, avem drepturi și libertăți, economie de piață, suntem în NATO și în UE.

Parcursul României în ultimii 30 de ani arată însă că lucrurile nu au fost chiar atât de simple, iar campania Gândul și Mediafax va prezenta momentele-cheie ale primilor ani postdecembriști, la fel de tumultoși ca și evenimentele din decembrie 89.

Urmează:

1. Drumul ocolit al Revoluției către Timișoara
2. Laszlo Tokes, erou sau primul fake al Revoluției?
3. Tu știi de ce ne-am luat rația de Libertate?

Găsiți toate materialele – text, foto, video – din campania „După 30 de ani – în căutarea Revoluției pierdute” la adresa revolutions.gandul.info.