Gabriela Horoșanu: ”Pandemia de COVID-19 – de la perturbarea funcționalității la inovație în diplomație și medicină” (OPINIE)

Fiecare criză reprezintă un moment de răscruce, ce impune schimbări în mecanismul de luare a deciziilor și în redefinirea priorităților. De obicei, amplitudinea schimbărilor este direct proporțională cu nivelul de incertitudine determinat de factorul perturbator, ce a generat criza. Criza la care suntem martori în prezent, generată de pandemia de COVID-19, este adesea evaluată nu doar ca un accelerator al tendințelor preexistente, dar și ca un șoc sistemic, cu puternic impact în plan comportamental și în domeniul financiar, ce determină o schimbare a ”regulilor jocului” la nivel global.

Acest puternic efect disruptiv social impulsionează un foarte necesar proces de reflecție, pentru ajustarea manierei de a ne desfășura activitățile uzuale ca stat, într-o ”furtună” mondială de inovație, în vederea adaptării proceselor la ”noua normalitate”. Una dintre deficiențele abordării uzuale, a gestionării activităților ”ca de obicei”, este inerția structurilor birocratice la schimbări și provocări, la adoptarea unor procese inovative care să permită creșterea eficienței, agilității în răspuns, dar și a unei atitudini proactive.

Definită de o dilemă medicală comună, fiecare pandemie oferă o oportunitate unică de consolidare a cooperării globale. De aici derivă și relevanța unei schimbări a opticii atât în diplomație, cât și în medicină.

În spectrul diplomatic, suntem martorii unei efervescențe a ideilor în mediul multilateral, a căror vastă majoritate implică mai multă digitalizare, un schimb de informații mai rapid și mai sigur, o intensificare a parteneriatelor public-private, măsuri de creștere a rezilienței și protecției infrastructurilor critice. Toate acestea impun un impuls necesar în menținerea ordinii internaționale bazate pe reguli, corelată cu măsurile de creștere a încrederii la nivelul comunității internaționale.

Solidaritatea cuplată cu o comunicare transparentă

O provocare specifică cu care s-a confruntat România în debutul pandemiei, la fel ca multe alte state europene, a fost lipsa consumabilelor medicale, precum echipamentele de protecție personală (PPE) și kit-urile de testare, dar și a unei distribuții uniforme a ventilatoarelor medicale și a tehnologiilor performante de testare. Problema a fost parțial soluționată prin mici inițiative inovatoare și, tot parțial, prin sprijin internațional. Cheia pentru ambele, ca set de factori ce asigură de altfel și complementaritatea eforturilor, este solidaritatea cuplată cu o comunicare transparentă. Însă aceasta presupune o recunoaștere onestă a deficitului de resurse, un aspect față de care statul nostru afișează tradițional rezerve în exprimare. Solicitarea unui sprijin specific a fost însă suficientă pentru a declanșa o mobilizare rapidă a statele aliate și partenere, care au oferit acest sprijin, așa cum și România a oferit sprijin altor state în impas. De aceea, o continuă cartografiere a deficiențelor și o analiză anticipativă nevoilor potențiale și a lipsurilor curente ar fi extrem de relevante atât pentru criza în curs, cât și pentru cele viitoare.

De asemenea, o soluție pentru evitarea unor viitoare crize similare ar fi dezvoltarea unui lanț sustenabil de furnizori, atât la nivel național, cu capacități de producție și facilități de stocare, dar și în cadrul UE și NATO, prin investiții colective semnificative în cercetare și dezvoltare, prin facilitarea mai multor hub-uri tehnologice și a accesului la investitori în tehnologii emergente, cu capital de risc, precum și prin dezvoltarea parteneriatelor public-private pentru inovație. Din perspectivă digitală, platformele de inovație pot reprezenta un factor critic în încurajarea și optimizarea investițiilor, dacă sunt coerent promovate prin instrumente diplomatice.

Tehnologiile disruptive, precum inteligența artificială, calculul cuantic, rețelele de comunicații de nouă generație (5G) și biotehnologiile pot conduce în acest context la o abordare mai creativă a guvernanței, inclusiv în diplomație, prin definirea unor aranjamente mai flexibile în coordonarea dezvoltărilor tehnologice din statele care împărtășesc aceleași sistem de valori. Schimbarea mentalității la nivel multilateral, din această perspectivă, se află deocamdată într-un stadiu incipient, iar alăturarea României în demersuri comune pe acest palier ar fi benefică dacă s-ar produce cât mai curând, cât cunoștințele științifice pot suplini lipsa resurselor financiare, oferind competitivitatea ce ne lipsește în zona industriilor convenționale.

Din perspectivă diplomatică, ”cardul de acces” poate consta în definirea unui grup de experți cu competențe în aceste domenii inovative, care să fie promovați în poziții-cheie la nivel multilateral, demers corelat cu un efort concertat în dezvoltarea parteneriatelor pentru proiecte strategice multinaționale. Ce ne lipsește încă din acest demers generic este tocmai definirea unei rezervei de resurse umane, care să includă lideri-cheie în zona de inovare, profesioniști recunoscuți la nivel global, dar și tinere talente în tehnologie, resurse umane care ar putea fi accesate și promovate oricând apare oportunitatea unei funcții-cheie sau a unui proiect strategic. O platformă digitală pentru inovație, ce ar facilita identificarea și corelarea expertizei, poate fi o primă soluție în rezolvarea acestei probleme.

O diplomație cu un grad crescut de digitalizare ar determina un flux mai eficient al activității

Totodată, o diplomație cu un grad crescut de digitalizare ar determina un flux mai eficient al activității și un răspuns mai rapid la situații de criză, prin aranjamente mai flexibile, inclusiv în ceea ce privește diseminarea rapidă a solicitărilor de sprijin la nivel bilateral și multilateral, dar și a gestionării întregului proces de avizare.

În ”era Zoom”, intensificată de pandemie, când multe organizații internaționale au adoptat modelul reuniunilor de lucru prin videoconferință, soluțiile de criptare dedicate pentru dispozitive guvernamentale, ce permit utilizatorului guvernamental accesul securizat de la distanță, pot reprezenta soluția potrivită în mediile diplomatice mai sensibile, însă o comunicare mai fluentă prin poșta electronică, între conturile de serviciu, ar putea fi cu ușurință aplicată pe o scară mai largă, pentru comunicările cu conținut neclasificat. Cu toate acestea, diplomația rămâne un domeniu conservator, bazat pe proceduri și cutume clare, și în acest sens se menține o reticență generalizată în ”relocarea” negocierilor ”de la masă pe ecran”, reticență de altfel cât se poate de validă în contextul intensificării activităților cibernetice maligne și a valurilor de dezinformare, elemente ale campaniilor hibride, ce au atins un nou vârf de activitate în pandemia curentă.

Pe de altă parte, domeniul medical, în general, și în particular zonele medicale direct implicate în gestionarea pandemiei de COVID-19, precum bolile infecțioase/ virusologia, epidemiologia și medicina de laborator au fost mai expuse la inovație, digitalizare și o schimbare a mentalității, datorate proximității față de motivul crizei și a necesității de partajare globală a fragmentelor de informație cunoscută, pe măsura descoperirilor.

După cum se întâmplă uzual în cazul răspândirii unui nou agent patogen, un set de informații și măsuri coerente lipsește pentru o perioadă semnificativă și date epidemiologice clare privind statusul imun nu pot fi obținute mai devreme de șase luni de la demararea studiilor, acesta fiind însă un termen extrem de ambițios în cazul confruntării cu un comportament viral complet nou. Situația este relativ similară sau mai gravă când vine vorba despre dezvoltarea terapiilor țintite, validitatea testelor, mecanismele de raportare și control epidemiologic, bunele practici clinice, măsurile de protecție și prevenție, studiile clinice și programele de dezvoltare a vaccinurilor/ regimurilor de vaccinare. Chiar dacă populația generală exprimă facil confuzie și neîncredere față de măsurile guvernamentale, iar izolarea este adesea nepopulară, singura soluție pentru depășirea unei astfel de crize este respectarea normelor oficiale și menținerea încrederii în experți.

”Tendința Zoom” a fost extrem de bine aplicată în zona medicală

Din această perspectivă, mulți analiști consideră că această pandemie este o experiență eșuată din perspectiva științei medicale, ce ar putea genera o creștere a lipsei de încredere în medicina tradițională și în științele conexe. Personal, îndrăznesc să afirm respectuos contrariul, deoarece, în calitate de cercetător medical, am beneficiat, mai mult decât oricând, de solidaritate și dorință globală de împărtășire a cunoștințelor și expertizei medicale.

”Tendința Zoom” (implicând variante soluții de platforme de comunicare online) a fost extrem de bine aplicată în zona medicală, prin videoconferințe specifice, ce sunt în perioade ”normale” costisitoare atât financiar, cât și în termeni de gestionare a timpului, limitând foarte mult accesul. Aceasta a fost una dintre cele mai bune soluții identificate în perioada de criză pentru facilitarea schimbului de bune practici și pentru extinderea accesului la practicieni și cercetători, inclusiv la tinerii profesioniști.

De asemenea, în zona de cercetare medicală nu se înregistrează doar o ”explozie” de studii și proiecte pe tematică, dar și o transparență și o solidaritate crescută în partajarea datelor pentru un scop comun. Solidaritatea a fost extinsă prin canale diplomatice, facilitând o mai mare coerență în aplicarea măsurilor, prin schimbul de practici naționale la nivelul Uniunii Europene și nu numai.

În România, deși prima parte a crizei a fost bine gestionată prin comparație cu alte state europene, lipsa de încredere în sistemul medical și în actul medical s-a resimțit în a doua parte a crizei, după aplicarea primelor măsuri de relaxare. Această lipsă de încredere este datorată parțial unui nivel general scăzut de educație pentru sănătate, corelată cu înclinații subsecvente pentru informații nefondate circulate în mediul online. Accesul la informații factuale și o încredere sporită în actul medical sunt vitale în domeniul medical, având în vedere că un număr semnificativ de pacienți români se prezintă în spitale cu forme grave sau terminale ale unor patologii facil și mai puțin costisitor tratabile în stadii incipiente.

Pe aceste considerente, o intensificare a diseminării online a unor materiale medicale educaționale privind igiena și transmiterea bolilor infecțioase ar fi benefică nu doar pentru studenți la medicină sau pentru educația medicală continuă a profesioniștilor din domeniu, dar și pentru o mai bună educație pentru sănătate la toate nivelurile. Lecțiile identificate și bunele practici acumulate ar putea fi în continuare partajate de statele ce împărtășesc aceeași viziune și aceleași valori, atât prin canalele tradiționale, cât și prin instrumentele online, construind platforme transnaționale de colaborare pe baza experienței ”pandemice”, cu abordări creative, bazate pe tehnici inovative de analiză a datelor.

În timp ce granițele statelor și ușile locuințelor au fost închise în debutul pandemiei de COVID-19, o lume digitală mai amplă și-a deschise porțile larg și solidar între cetățeni și state ce împărtășesc aceleași valori, accelerând inovarea și sporind ameliorarea mentalității atât în diplomație, cât și în medicină. Implementarea cuprinzătoare a acestei lecții ar putea determina alterația corectă în optimizarea mecanismului de răspuns la viitoare crize.

Scurtă biografie: Gabriela Horoșanu, diplomat și cercetător medical, activează în domeniul diplomației și al cercetării medicale.

Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.

Opiniile, conținutul și originalitatea contribuției sunt atribuite exclusiv autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția Fundației C.A.E.S.A.R. sau a partenerilor săi.