George Tecușan: ”Tranzacționarea de electricitate între prosumatori” (OPINIE)

Pandemia COVID-19 a schimbat fundamental lumea: milioane de oameni au stat în izolare pentru câteva luni, ieșind din casă doar pentru a-și procura alimente sau pentru urgențe medicale. Foarte multe activități s-au mutat în on-line și altele au fost complet interzise, afectând multe industrii. Acum asistăm la o revenire graduală la ceea ce numeam înainte viața “normală”.

Pe parcursul acestei perioade, am văzut cât de vulnerabili suntem în fața unei astfel de provocări sistemice, cu multe variabile necunoscute. Întrebarea pe care mulți ne-am adresat-o este: “Odată scăpați de acest virus, cum ne vom descurca cu cea mai importantă provocare a timpurilor moderne: schimbările climatice?”

Cercetătorii au demonstrat că principală cauză a schimbărilor climatice sunt emisiile antropogenice de gaze cu efect de seră, cel mai popular fiind dioxidul de carbon (CO₂). Acestea sunt în principal rezultatul arderii combustibililor fosili pentru generarea formelor de energie care contribuie la dezvoltarea economică: electricitate, căldură, lucru mecanic etc. Astfel că asistăm acum la una dintre cele mai importante schimbări pe care umanitatea le-a trăit: tranziția energetică. Pe scurt, această transformare înseamnă că trebuie să reducem consumul de energie și să utilizăm cât mai multă energie “verde” într-un mod cât mai eficient. State, companii, universități – toți investesc sume uriașe pentru a accelera acest proces. Uniunea Europeană este unul dintre liderii globali ai acestei mișcări, având 3 obiective foarte ambițioase pentru anul 2030:

1) Reducerea cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră (față de nivelul anului 1990);

2) Cel puțin 32% din energia consumată să provină din surse regenerabile;

3) Creșterea cu cel puțin 32,5 % a eficienței energetice. Pentru o imagine foarte clară a modului în care aceste obiective vor fi îndeplinite, fiecare stat membru a dezvoltat un Plan Național integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030. Una dintre țintele pe care România le-a setat pentru anul 2030 este atingerea pragului de 750 MW capacitate instalată ca facilități de producție a energiei electrice deținute de prosumatori.

Legislația românească definește prosumatorul drept clientul final care are mijloace de a produce electricitate cu o capacitate instalată de maximum 27 kW, a cărui activitate specifică nu este producția de energie și care folosește, stochează sau vinde electricitate provenită din surse regenerabile.

În calitate de prosumator, fiecare poate deveni propriul furnizor de electricitate. Astfel avem un control mai bun asupra surselor de energie și putem contribui la “înverzirea” comunităților în care trăim. În România, persoanele care decid să își instaleze panouri fotovoltaice au doar 2 opțiuni legate de electricitatea pe care nu o consumă: 1) Restrângerea producției – practic irosirea energiei – în cazul în care nu au posibilitatea stocării 2) Injectarea surplusului în rețeaua electrică națională, primind compensații financiare din partea furnizorului lor de electricitate. Însă la nivel global există tot mai multe proiecte care dezvoltă o a treia soluție: tranzacționarea de electricitate între prosumatori – peer-to-peer (P2P) electricity trading (exemple: SUA, Australia, Germania, Elveția, Olanda). UE, în directiva actualizată în domeniul energiei regenerabile definește tranzacționarea între prosumatori astfel:

“Vânzarea de energie regenerabilă între participanții la piață prin intermediul unui contract cu condiții prestabilite care reglementează executarea și decontarea automată a tranzacției, fie direct între participanții la piață, fie indirect printr-un terț certificat participant pe piață, cum ar fi un agregator. Dreptul de a desfășura tranzacții peer-to-peer nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților implicate în calitate de clienți finali, producători, furnizori sau agregatori”

Aceste piețe de tranzacționare sunt platforme unde consumatorii sau prosumatorii pot cumpăra sau vinde electricitate (produsă local) din surse regenerabile, cea mai populară fiind instalațiile de panouri fotovoltaice. În acest fel, energia produsă nu este irosită și poate fi transferată direct sau indirect (printr-un sistem de stocare) către un alt participant la piață care dorește să plătească prețul setat de vânzător. Pentru moment, aceste proiecte sunt în faza de dezvoltare, acoperind comunități relativ mici – de la câteva blocuri la câteva mii de case. Tranzacționarea în sine se face folosind tehnologia blockchain, unele proiecte dezvoltându-și propria monedă. Cele mai importante provocări la adresa acestui nou sistem de tranzacționare de electricitate sunt: 1) Cadrul legal – care este cel mai bun mod de design al pieței pentru a putea dezvolta sistemul la scară largă? 2) Procesul tehnologic – a) cum vom putea utiliza tehnologia Internet of Things astfel încât să avem cel mai bun control asupra elementelor care compun (micro) rețeaua de electricitate? b) dezvoltarea tehnologiei blockchain.

După cum este prezentat și în acest articol (pe care îl recomand pentru o viziune detaliată asupra subiectului) există 3 structuri propuse până acum pentru piețele de tranzacționare între prosumatori: 1) Piața completă – participanții tranzacționează direct între ei; 2) Piață bazată pe comunitate – un manager de comunitate este responsabil de activitățile de tranzacționare în cadrul comunității, precum și cu jucători din afara sistemului; 3) Piața hibridă – o combinație a celor două modele anterioare, având diferite straturi de tranzacționare.

Un astfel de nou tip de piață de energie poate deschide ușa dezvoltării unui alt concept: Vehicle-to-Everything (V2X) – integrarea vehiculelor electrice în sistemele de transport și energie.

Acum voi explica de ce consider că România ar trebui să investească și să-și accelereze eforturile pentru a deveni un dezvoltator important al acestui sistem de tranzacționare peer-to-peer. Printre experți circulă ideea că sectorul energetic trece printr-o transformare importantă, devenind Digitalizat, Descentralizat și Decarbonizat. Voi parcurge fiecare dintre cei 3 „D” pentru a arăta cum tranzacționarea cu energie electrică de tip peer-to-peer  facilitează această transformare.

1. Digitalizare

Platformele prin care se tranzacționează energie folosesc cantități uriașe de date – iar acolo unde există date și tranzacții financiare, securitatea cibernetică este obligatorie. Astfel, trebuie puse în aplicare 2 elemente foarte importante pentru a fi siguri că participanții la piață își vor maximiza beneficiile: cât mai multă energie verde posibil la un preț scăzut.

a) Tehnologia blockchain pentru tranzacționarea electricității – sistemele tradiționale centralizate de energie electrică oferă acces la un spectru restrâns de date și limitează posibilele interacțiuni între participanții la piață. Blockchain va aduce transparență, imuabilitate și descentralizare utilizând baze de date distribuite care conțin informații de tipul: locația utilizatorilor, datele de consum, tranzacțiile, tarifele etc. Pentru un proces sigur, tranzacțiile se fac folosind contracte inteligente care conțin logica de afaceri, partajate și validate de participanți. Acestea vor încuraja concurența pe piață într-un sector energetic digitalizat, eliminând intermediarii și permițând interacțiunea mai multor utilizatori.

Blockchain-ul este elementul principal al tranzacționării peer-to-peer cu energie electrică. Există o întreagă infrastructură digitală care trebuie dezvoltată pentru a implementa blockchain la scară largă. Conștientizarea schimbărilor aduse de digitalizare, împreună cu popularizarea avantajelor și limitărilor blockchain-ului, sunt cruciale pentru o rată ridicată de adopție în rândul prosumatorilor. Pentru a facilita dezvoltarea acestor soluții, guvernul trebuie să sprijine ecosistemul antreprenorial. În 2017, România avea 28 de start-up-uri la un milion de locuitori, față de 58, media din regiunea  Europei Centrale și de Est. Personal, consider că este un domeniu important în care există spațiu mare de îmbunătățire.

b) Contorizare inteligentă – datele fiabile transmise în timp real sunt cruciale pentru comerțul cu un bun produs instantaneu și care nu poate fi stocat cu ușurință. Electricitatea injectată și retrasă în și din fiecare dintre nodurile rețelei în fiecare secundă este o informație vitală pentru operator pentru a menține rețeaua electrică în siguranță (valoare constantă a frecvenței de 50 Hz). Contoarele inteligente vor putea oferi toate aceste date împreună cu profilul de consum al fiecărei gospodării. România are ca obiectiv introducerea contorizării inteligente până în 2028.

2. Descentralizare

Oricine are un acoperiș poate instala un panou fotovoltaic și, prin urmare, poate deveni producător de energie. Diferite politici sunt puse în aplicare în toată Europa pentru a încuraja cetățenii să devină prosumatori, arătând o tendință clară către un sistem energetic descentralizat, în care producția este consumată local. România a lansat programul „Casa Verde”, sprijinind persoanele care doresc să își instaleze panourile fotovoltaice cu o sumă maximă de 20.000 RON pentru o capacitate instalată de minim 3 kW. Astăzi, există doar aproximativ 500 de prosumatori în România, dar peste 25000 de persoane s-au înscris în schema menționată mai sus. Un număr crescând de utilizatori mulțumiți va crea un efect de bulgăre de zăpadă, cu tot mai mulți oameni dornici să participe. Acest lucru va crea premisele pentru apariția comunităților în care tranzacțiile de tip peer-to-peer pot fi implementate. O politică de încurajare a instalării panourilor fotovoltaice pe clădiri nou construite poate accelera acest proces. Micro-rețelele, cu panouri fotovoltaice ca generatoare de energie electrică și instalații de stocare reprezintă o soluție foarte bună pentru clădiri sau comunități care sunt departe de rețeaua națională. Costurile extinderii rețelei ar fi mari, astfel încât de cele mai multe ori implementarea unei micro-rețele este cea mai bună soluție posibilă.

3. Decarbonizare

Având în vedere faptul că panourile solare fotovoltaice sunt cel mai comun mod de a produce energie locală într-o comunitate mică, voi oferi o imagine de ansamblu asupra acestei soluții.

1. Costul – costul nivelat al energiei electrice livrat de panourile fotovoltaice scade rapid, mai multe proiecte câștigând deja contracte pentru 14-16 €/MWh. Aceste prețuri remarcabil de mici se datorează și economiei de scară. Prețul mediu al energiei electrice pentru o gospodărie românească în 2019 a fost de 138,95 €/MWh. Prețul modulelor fotovoltaice este, de asemenea, în scădere, determinat de îmbunătățirea continuă a tehnicilor de fabricație. În prezent se pot găsi pe piață module cu un cost de 0,3 €/Watt-peak (putere electrică maximă care poate fi furnizată de un panou fotovoltaic în condiții standard de temperatură și iluminare). Proiecțiile viitoare arată reduceri masive ale costurilor.
2. Eficiența crește și ea, modulele având o eficiență de 20%, recordul mondial fiind deținut de o celulă cu o eficiență apropiată de 50% (la scară de laborator, cu costuri foarte mari, dar potențialul există).
3. Emisiile de CO₂ – sistemele fotovoltaice (la scară mică, de acoperiș) sunt, în medie, de 10 ori mai puțin poluante decât centralele electrice cu ciclu combinat pe gaz și de 20 de ori mai puțin poluante decât centralele termice pe cărbune.
4. Reciclare – materialele predominante care compun un panou fotovoltaic sunt aluminiu, plastic și sticlă, elemente pentru care există proceduri de reciclare foarte bine stabilite. Astăzi, peste 80% dintr-un panou fotovoltaic este reciclat în Europa.

O formă de energie cu un nivel scăzut de poluare, a cărei eficiență crește și al cărei cost scade, care are, de asemenea, un grad ridicat de reciclare nu va face altceva decât să fie un important avantaj în transformarea către un sector energetic decarbonizat.

Tranziția energetică este o provocare complexă. Guvernele, factorii de decizie politică, economiștii, mediul academic, liderii de afaceri, societatea civilă – cu toții trebuie să lucrăm împreună pentru că ceva este sigur: nu există un viitor luminos în fața noastră fără tranziția către un sector energetic eficient și nepoluant. Blockchain are potențialul de a revoluționa acest domeniu, fiind unul dintre antidoturile digitale care pot „vindeca” România în era post-pandemică. Începând să ne accelerăm eforturile astăzi, putem face din România unul dintre liderii digitali și energetici din regiunea Europei Centrale și de Est. Cea mai importantă întrebare este: suntem noi, ca societate, capabili să găsim modalitatea corectă de a colabora pentru acest obiectiv?

Scurtă biografie: George TECUSAN este absolvent al Universității POLITEHNICA din București, cu o licență în Inginerie Aerospațială și un masterat în Inginerie Industrială. Pe parcursul studiilor, s-a implicat în activitatea de reprezentare studențească și a lucrat cu Asociația Europeană a Studenților la Inginerie Aerospațială (EUROAVIA). Cu dorința de a face parte din proiecte cu impact pe scară largă, în 2015 a început să activeze în Liga Studenților Români din Străinătate, unde a fost responsabil de relațiile externe și strângeri de fonduri și ulterior, Secretar General. În ultimii 3 ani de studii la București a lucrat pentru divizia de Aviație a grupului General Electric, având responsabilități operaționale în cadrul unității de producție a componentelor pentru motoare de avion. În 2018 a făcut trecerea spre domeniul energiei. În calitate de bursier, a început un program de master axat pe energii regenerabile și tranziție energetică la École polytechnique, Paris. Prima experiență profesională în Franța a fost un stagiu de cercetare în Laboratorul de Meteorologie Dinamică din cadrul universității unde a lucrat pe subiectul micro rețele de electricitate. În prezent este analist de piață pentru divizia Global Markets a grupului ENGIE, în Paris.

Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.

Opiniile, conținutul și originalitatea contribuției sunt atribuite exclusiv autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția Fundației C.A.E.S.A.R. sau a partenerilor săi.