Ionuț Ioniță: ”Globalizare 2.0. Mobilitatea forței de muncă într-o lume postpandemică” (OPINIE)
De curand am revazut filmul Taxi Driver. Mi-a ramas in minte o replica “You get a job, you become the job”. Nu stiu daca asta a fost intentia scenaristului, insa, pe mine, m-a facut sa ma gandesc la ce impact are locul de munca in ceea ce suntem si ceea ce vom fi noi, ca persoane; fie ca ne dam seama, fie ca nu. Ne petrecem aproximativ 8 ore pe zi la serviciu, 2 ore in trafic la care mai adaugam si timpul necesar pregatirii si constatam ca dedicam in jur de 12 ore dintr-o zi vietii noastre profesionale. Si facem asta pentru aproximativ 40 de ani. De aceea, este foarte importanta cariera pe care ne-o alegem pentru ca ne ocupa o mare parte din timp si ne defineste ca oameni.
Am inceput cu aceasta introducere pentru ca sunt de parere ca evenimentele din ultima perioada vor duce la schimbari majore in modul in care ne desfasuram activitatea profesionala. Pandemia de COVID-19 ne-a aruncat, peste noapte, intr-o lume noua si, fie ca vrem sau nu sa acceptam acest lucru, nu va mai fi niciodata ca inainte. Lumea in care ne-am trezit ne-a fortat, pe toti cei care ne desfasuram activitatea cu ajutorul calculatorului, sa muncim de acasa.
Sunt programator, munca mea presupune sa lucrez exclusiv din fata calculatorului, cu exceptia catorva sedinte, mai mult sau mai putin dese, in functie de companie. Cu toate ca am o varsta frageda, sunt la al patrulea loc de munca si, pana acum, nicio companie nu m-a incurajat sa lucrez de acasa, ba mai mult, unele nici nu mi-au oferit posibilitatea, desi niciodata nu am avut nevoie de altceva in afara de un laptop si o conexiune la internet. Nu am simtit ca mi-a lipsit vreodata acest beneficiu, deoarece am trait mereu cu impresia ca e bine sa fii la birou, sa poti intreba un coleg la nevoie sau sa intri in discutii cu colegii pentru a afla la ce mai lucreaza fiecare.
Întreaga noastră activitate a început sa se desfășoare de la distanță
O data cu ultimele evenimente, intreaga noastra activitate a inceput sa se desfasoare de la distanta. Daca initial, in compania in care lucrez era o temere din partea conducerii in legatura cu organizarea si productivitatea angajatilor, dupa o luna managerul a constatat ca rezultatele erau mult mai bune decat se astepta, productivitatea a crescut, iar organizarea a intrecut asteptarile. Ba mai mult, dupa ceva timp, ni s-a transmis ca, pe viitor, chiar si dupa ce se va termina pandemia, vom putea lucra oricat de acasa fara a mai fi necesara prezenta noastra fizica la birou.
Acest trend a fost adoptat si in Statele Unite unde Jack Dorsey, CEO-ul de la Twitter, a declarat ca angajatii lui pot lucra de acasa oricat doresc[0], si la fel si Mark Zuckerberg, CEO-ul Facebook, cu precizarea ca angajatii vor fi remunerati la nivelul zonei de unde-si desfasoara activitatea[1]. Cred totusi ca acesta nu va fi un trend in industrie, pentru ca angajatii din Silicon Valley nu au salarii anuale cu 6 zerouri pentru ca stau in Silicon Valley, ci datorita abilitatilor lor.
Vazand acest trend, nu am putut sa nu ma gandesc cum ar fi sa putem calatori in timp ce lucram la proiectele la care suntem asignati de catre compania din care facem parte. In mod normal muncim 48 de saptamani din an pentru a avea 4 saptamani libere, din care una este rezervata sarbatorilor de Craciun.
Platim o buna parte din banii munciti din greu pentru concediile noastre si, de multe ori, nici nu apucam sa ne bucuram de locurile in care mergem pentru ca nu avem timp sa facem ceea ce ne dorim. Unii dintre noi prefera sa-si sacrifice zilele libere dintr-un an pentru a avea timp in anul urmator sa petreaca o luna in Statele Unite sau Asia de Sud-Est. Altii isi iau concediu fara plata sau muncesc in zilele de sarbatoare si in weekend-uri pentru a face rost de zile libere.
Avem nevoie doar de un laptop și o conexiune bună la internet
Cum ar fi sa putem petrece o luna intr-un sat uitat de lume prin Tibet, ca mai apoi sa vizitam pentru alte doua luni Ecuador iar in final sa ne relaxam pentru o luna in Zanzibar. Posibilitatile sunt nelimitate. Am dat exemple de locuri unde, cu un salariu dintr-o corporatie din Romania, am putea trai fara probleme o luna, avand in vedere nivelul de trai din aceste zone. Avem nevoie doar de un laptop si o conexiune buna la internet pe care satelitii Starlink[2] ne-o vor oferi in viitorul apropiat oriunde pe glob. Primul pas in aceasta directie a fost facut de site-ul de inchirieri de locuinte AirBnb, care, mai nou, ofera posibilitatea cazarii pentru cel putin o luna in anumite locatii.
Implicatiile unei astfel de schimbari in mentalitatea angajatilor sunt mult mai mari decat ar parea la prima vedere. Corporatiile ar putea incepe sa ofere beneficii mult mai exotice pentru a-i atrage cei mai talentati dintre noi. Sedii in diverse locatii turistice de pe glob destinate exclusiv lucrului de la distanta, asigurari de sanatate valabile la nivel global, un anumit numar de zboruri incluse in pachetul salarial sunt doar cateva exemple dintr-o posibila oferta de angajare la Google peste 15 ani. Pentru un gigant din domeniul IT aceste costuri sunt minore raportat la castigul pe care l-ar avea prin satisfacerea nevoilor celei mai valoaroase resurse a companiei, resursa umana.
Nu sunt de parere ca angajatii vor dori sa lucreze atat de mult de la domiciliul lor pe termen lung intrucat este imposibil sa-si transforme casa in birou, mai ales cei care locuiesc in spatii mici, fara camere special destinate desfasurarii activitatii profesionale, insa ei vor dori sa aiba posibilitatea de a lucra de la distanta atat de mult cat isi doresc. Pe termen lung, companiile mari vor fi nevoite sa accepte conditiile angajatilor, pentru ca, mai mult ca sigur, cineva va fi dispus sa ofere aceste beneficii, iar ceilalti vor fi nevoiti sa vina din urma pentru a-si atrage candidatii de top.
Vom aduce cu noi avansul tehnologic și viziunea comunităților în care am fost crescuți sau pe care le-am vizitat
Avand in vedere noile beneficii, mobilitatea angajatilor va creste. Vom putea fiecare sa calatorim sau de ce nu sa ne mutam periodic in alt oras pana vom gasi un loc de care sa ne atasam. Cu timpul, unii dintre noi poate se vor stabili in aceste zone mai putin dezvoltate. Vom gasi acolo societati ramase in urma si vom identifica nevoi de afaceri. Vom aduce cu noi avansul tehnologic si viziunea comunitatilor in care am fost crescuti sau pe care le-am vizitat.
In concluzie, nu sunt de parere ca globalizarea a luat sfarsit, idee pe care o aud des in ultima perioada. Globalizarea va face un pas in spate, pentru ca actualul model nu era sustenabil – un transfer de resurse umane si materiale din tarile sarace pentru sustinerea progresului in tarile dezvoltate. Insa, odata cu migratia fortei de munca din tarile bogate catre tarile sarace, chiar si temporar, globalizarea se va relua intr-un mod mult mai natural. Aceasta directie era deja in plin avant prin prisma vloggerilor, freelancerilor si a pasionatilor de calatorie, insa o data cu ultimele schimbari va deveni accesibila mult mai multor persoane.
Ultimele paragrafe reprezinta o viziune asupra viitorului, modul in care eu cred ca actuala criza ma va afecta pe mine si, implicit, pe toti cei care se folosesc exclusiv de tehnologie pentru a-si desfasura activitatea. Este posibil sa fie doar imaginea unui viitor distopic, dar poate fi normalul anilor ce vor veni. Daca am invatat ceva din istorie, este ca oamenii nu pot prezice viitorul. In schimb, un lucru este sigur, evenimentele anului 2020 vor schimba radical evolutia societatii noastre.
[0] https://www.bbc.com/news/technology-52628119
[1]https://www.nytimes.com/2020/05/21/technology/facebook-remote-work-coronavirus.html
Scurtă biografie:
Ionuț Ioniță a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice din București în 2015. Are 6 ani de experiență în domeniul IT, timp în care a activat în companii de dimensiune mică, medie și corporații, având astfel ocazia să cunoască îndeaproape dinamica mediului IT din România. În momentul de față este dezvoltator software la un startup din România, VARTOS.
Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.
Opiniile, conținutul și originalitatea contribuției sunt atribuite exclusiv autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția Fundației C.A.E.S.A.R. sau a partenerilor săi.