Radu Magdin: ”COVID-19 și trei preconcepții de depășit despre Diaspora” (OPINIE)

Diaspora a fost, în ultimii ani, o sursă de de tensiune în societatea și politica românească. Garantarea dreptului la vot pentru cei aflați peste hotare nu a fost un proces ușor, iar unii politicienii au înțeles foarte greu că nu te poți juca de-a strategiile politice atunci când e vorba de drepturi esențiale. Din fericire, la alegerile prezidențiale de anul trecut, românii din străinătate au putut vota fără a aștepta ore întregi la coadă. Acum, în contextul pandemiei, Diaspora este din nou pe agendă. Provocarea este cum vom folosi acest moment pentru a ne înțelege mai bine unii pe alții și a ieși mai puternici împreună din această criză.

Ca să putem progresa, cred că e necesar să depășim trei dintre lucrurile care se spun în legătură cu rolul Diasporei. Bineînțeles, totul trebuie să înceapă cu unele concluzii simple: românii din străinătate sunt o uriașă resursă pentru țară, una care contribuie de ani și ani la dezvoltarea comunităților locale. Aportul nu este doar unul financiar – deși acesta nu poate fi neglijat, pentru că înseamnă, an de an, mai mult decât orice investiție străină directă, dar și unul de schimbare de mentalități și de integrarea tot mai puternică în spațiul european.

Diaspora este un reper pentru progresele pe care le-am făcut în ultimii 15 ani. A minimiza rolul acesteia doar pentru că, în seara alegerilor, nu ne place cum arată distribuția voturilor venite de peste hotare nu este cel mai inteligent lucru. Pandemia este o șansă pentru normalizare și pentru așezarea relației pe fundamente care depășesc micile dispute politice ale zilei.

EXTERNE Un om al străzii din Germania a trecut de la agonie la extaz și invers, după ce a primit o MOȘTENIRE mare. S-a îmbătat și a pierdut banii într-o gară

20:00

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu am dat BANI să-l cunosc pe Trump. Sunt mai zgârcit”

19:30

Prima preconcepție: românii din Diaspora se vor descurca

E adevărat că, din păcate pentru noi, au plecat cei mai dispuși să-și asume riscuri (totuși, nu vreau să absolutizez acest lucru) și că, fără a le fi ușor, mulți dintre ei au reușit să răzbească, să fie căutați și respectați pentru lucrurile la care se pricep. A gândi că tot ce se întâmplă este doar o pauză mai lungă după care lucrurile vor reintra în normal înseamnă să nu fim cu adevărați atenți la transformările pe care COVID-19 le va aduce în domenii foarte diverse, începând cu economia.

Vor trece poate ani până când vom reveni la aceeași dinamică economică și socială, pentru că în ultimele trei luni am pierdut cu toți foarte multe, începând cu resurse și terminând cu încrederea că datele fundamentale sunt aceleași. Incertitudinea care a rezultat ne va afecta pe toți, începând cu cei din Diaspora. Dependența noastră de piețele europene, închiderea granițelor și paralizarea până la distrugere a unor industrii întregi înseamnă o situație infinit mai complicată pentru cei prinși între două lumi, așa cum sunt mulți dintre compatrioții noștri care au părăsit, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, România.

A presupune că lucrurile se vor rezolva de la sine înseamnă nu doar neînțelegerea caracteristicilor momentului prin care trecem, dar și inabilitatea de a discuta în profunzime cu acești oameni, pentru a vedea unde sunt problemele și unde se poate interveni inteligent.

A doua preconcepție: românii din Diaspora reveniți acasă (unde între 1-2 milioane) oricum vor pleca la prima oportunitate, de ce să ne batem capul cu ei? 

În primul rând, revin la punctul anterior: situație este oarecum similară celei privind găsirea unui vaccin împotriva COVID-19. Va mai trece timp până vom vedea luminița de la capătul tunelului. Faptul că pandemia a făcut ravagii în Italia și Spania, dar și în Marea Britanie – destinațiile obișnuite ale conaționalilor noștri – nu va rămâne fără consecințe. În plus, de câțiva ani există acest discurs despre necesitatea de a-i aduce pe românii din străinătate acasă și a le folosi creativitatea și puterea de muncă pentru a accelera dezvoltarea noastră.

Iată, din motive care nu țin de noi, mulți sunt acasă și își pun, mai serios sau mai superficial, problema a ceea ce li se va întâmpla pe termen scurt și mediu. Putem, evident, sta cu mâinile în sân și lăsa timpul să le rezolve pe toate, așa cum se întâmplă de obicei. Sau, mult mai bine, putem folosi acest prilej pentru a avea o conversație națională despre rolul acestor oameni. Contrar aparențelor și ideilor unora, românii din Diaspora nu sunt un corp străin, sunt doar români cu o altă experiență de viață și uneori cu alte așteptări și perspective. Putem deci folosi această diversitate constructiv? E o întrebare pe care eu mi-o pun cu toată bună-credința și aștept să văd dacă putem produce, începând cu leadershipul politic, mai mult decât resemnare.

A treia preconcepție, poate cea mai importantă: Diaspora este una singură

Chiar dacă pot exista diferențe, Diaspora este și ea o Românie în miniatură, cu bunele și relele ei. Nu are sens să purtăm discuția în termeni morali sau cvasi-religioși. Absolutismele și excesele chiar dăunează. Diaspora este formată atât din profesori universitari, ITiști și creativi, culegători de sparanghel, cerșetori și hoții. Unii au o viață foarte confortabilă, alții sunt loviți puternic de coronavirus, pentru că situația lor tradițional precară doar s-a înrăutățit.

Ne putem deci raporta la Diaspora ca la o resursă și am face foarte bine dacă am adopta acest punct de vedere. Am greși – și rapid am ajunge într-o fundătură – dacă am privi la Diaspora noastră ca la o icoană. E greu să nu simplifici și să nu generalizezi, dar înțelegerea presupune obligatoriu și atenție la nuanță.

Contextul există pentru o resetare a felului în care România relaționează cu partea sa mai aventuroasă. Dar resetarea presupune un dublu efort de înțelegere și renunțare la clișee. Altfel nu vom perpetua decât imagini care ne țin pe loc. Nutresc speranța că lovitura pandemiei ne-a trezit pe mulți, indiferent de rolul pe care îl ocupăm în stat sau societate.

Scurtă biografie: Radu Magdin este analist, consultant și trainer, fost consilier de Prim Miniștri în România și Moldova.

Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.

Opiniile, conținutul și originalitatea contribuției sunt atribuite exclusiv autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția Fundației C.A.E.S.A.R. sau a partenerilor săi.

Autor

Radu Magdin