Simona Eremia: ”Reflecții vesele și triste în vreme de pandemie” (OPINIE)
In vremuri de pandemie, in care starea generala este anxietatea generalizata, totul se amplifica, se acutizeaza, capata dimensiuni neverosimile, ca intr-o oglinda din Alice in Tara Minunilor.
In sistemele medicale disfunctionale, cu probleme vechi, cronice, nerezolvate, o pandemie venita fara preaviz, chiar cu un numar relativ mic de pacienti in stare grava sau critica, face ca toate problemele preexistente din sistemul deja slabit sa se amplifice si sa se acutizeze. Sa luam ca exemplu sistemul medical romanesc, anacronic ca o locomotiva cu abur in Japonia. Deficit de personal? Avem! Coruptie la toate nivelurile? Avem! Risipa de fonduri? O-ho-ho! Fondurile de sanatate (si-asa putine) se scurg ca prin sita dar nu catre pacienti ci in buzunarele gaurite ale managerilor politizati si ale partidului care ii sustine.
Dar sa nu divagam. In orice forma ar veni, o pandemie ar avea potentialul sa prinda pe picior gresit cam toate spitalele romanesti, in starea in care se afla ele acum (poate cu cateva exceptii).
Dar dupa cum am vazut in ultimele luni, si in sistemele medicale performante, de top, o revarsare brusca si sustinuta de pacienti in stare grava sau critica, care depaseste cu 50-60% capacitatea spitalului, pe timp de cateva saptamani, va face sa se prabuseasca si cele mai rezistente structuri – logistice, fizice, umane, psihice, emotionale. Pentru ca sistemele asa-zis performante, de top, desi bine finantate, functioneaza pe principiul economiilor facute de obicei pe spinarea pacientilor si a doctorilor – economiile facute de spital au prioritate, doctorii sunt putini si supraaglomerati, pacientii sunt presati sa iasa din spital cat mai repede, sa nu ocupe paturile care costa. Aceste sisteme functioneaza totusi bine in conditii normale, desi mereu la limita resurselor, cu un numar minim de paturi si personal, bazandu-se de obicei pe generozitatea si simtul de sacrificiu al doctorilor care nu ezita sa munceasca uneori zile si nopti la rand ca pacientii sa beneficieze de ingrijiri optime. Cand apare o lebada neagra gen pandemia cu Covid-19, aceste sisteme medicale vor claca si ele, sub presiunea numarului imens de pacienti in stare grava sau critica, care vor inunda spitalele déjà intinse la limita resurselor.
Asa ca pandemia e de asemenea un mare egalizator.
Ergo – ne-am trezit intr-o lume fara sens, in care riscam sa nu mai intelegem nimic din statisticile care se rostogolesc zilnic peste noi, daca nu tinem cont de particularitatile sistemelor medicale, culturale si educationale afectate de pandemie intr-un mod atat de diferit si bulversant.
Observatiile mele vin din pozitia mea de medic de export, produs al sistemului medical romanesc si transplantat (dupa o tranzitie marcata de multe socuri culturale si inadecvari, unele de-a dreptul comice) intr-un sistem medical modern si avansat – cel Australian. Am avut ocazia sa compar mereu cele doua sisteme pe care cred ca am ajuns sa le cunosc binisor atat din interior cat si din exterior. In ultimele luni mi s-a parut fascinant sa studiez raspunsul celor doua sisteme la catastrofa asta noua si imprevizibila, care a oprit lumea in loc pentru cateva luni.
Diferentele sunt bineinteles substantiale dar nu atat de mari si insurmontabile pe cat ar parea la prima vedere. Iar similitudinile sunt de multe ori remarcabile.
Vestile bune din pandemie…
Contrar predictiilor sumbre ale diverselor Cassandre, mie mi se pare ca Romania s-a descurcat initial ok cu pandemia, cel putin pana la ultimul “spike“ in numarul de cazuri si decese. Sigur, cu exceptii notabile precum dezastrul de la spitalul din Suceava si brambureala generala in care spitale intregi stateau goale in asteptarea pacientilor cu Covid in timp ce pacientii cu urgente reale, boli neoplazice sau cardiovasculare pentru care tratamentul nu era disponibil din motive de Covid, care au ingrosat déjà numarul de victime colaterale ale pandemiei.
Dar asta se intampla si la case mai mari, inclusiv aici in Australia, unde s-au suspendat la un moment dat toate trimiterile non-urgente catre spitale in asteptarea unui tsunami de internari din motive de Covid. Tsunami-ul deocamdata a venit doar in Melbourne, statul Victoria. Pana acum, in restul Australiei pandemia e sub control.
Dar spre deosebire de Romania, aici spitalele din afara hotspoturilor s-au repliat rapid catre functionarea normala, nu au stat goale, cu ochii-n soare, in asteptarea unor pacienti iluzorii.
Oricum, cu toate bubele din sistemul medical fragmentat, disfunctional si anacronic din Romania, imaginea generala in acest moment al pandemiei (exprimata in cifre si statistici), chiar si in aceste zile cu cresteri record la numar de cazuri si la mortalitate, inca nu e comparabila cu ce s-a intamplat de exemplu in Italia, Spania, UK sau USA, considerate la ani lumina distanta de noi din punct de vedere sistem medical, informatizare, organizare, calitatea actului medical.
Sigur e foarte devreme pentru predictii pe termen lung iar pandemia e inca in scutece, Covidul e printre noi, nu are de gand sa plece nicaieri si ne poate aduce inca multe surprize in urmatorii 2-3 ani.
Nu o sa intru aici in detalii despre motivele care au dus la al doilea val, cu escaladarea numarului de cazuri si victime Covid-19. Explicatiile sunt multifactoriale – psihologia individuala si de grup (sindromul de rebound, in care lumea a iesit cu miile afara dupa perioada de izolare), abundenta de teorii conspirationiste, aderenta oamenilor la aceste teorii, probleme cu gandirea critica si lipsa de notiuni elementare de sanatate, neincrederea cronica fata de guvernanti, vidul legislativ, cinismul politicienilor si multe altele. O sa ma rezum doar la cateva idei pe care Romania le-ar putea aplica pe viitor, pentru o tranzitie mai usoara intr-o lume in continua schimbare si din ce in ce mai digitalizata.
Telemedicina/Teleconsultatii…
La fel ca Romania, Australia a cochetat cu idea de telemedicinei de cativa ani dar nu a reusit sa o puna in practica (la scara larga) decat acum, cu ocazia pandemiei. Experienta a fost, evident, un succes – multi pacienti care inainte accesau greu serviciile face-to-face din diverse motive legate de mobilitate, distanta, accesibilitate, timp limitat – au reusit sa comunice cu medicii lor intr-un mod mult mai rapid si mai eficient.
De partea cealalta, medicii la risc pentru infectia cu SARS-Covid-19, pentru care consultatiile face-to-face ar fi reprezentat un risc inacceptabil, au fost incantati de initiativa cu telemedicina, care le-a oferit alternativa consultatiilor de la distanta (nu lipsite de risc medico-legal, dar asta e o alta poveste).
Una peste alta ne-a placut tuturor noul sistem si vrem sa-l pastram. Dar trebuie sa convingem si guvernul australian (care a planificat ca aceasta distractie sa se termine la 30 septembrie) sa integreze definitiv telemedicina in serviciile medicale. Intr-o tara imensa ca Australia, cu discrepante maricele intre speranta de viata, calitatea vietii si starea generala de sanatate a populatiei din urban vs rural, accesul fara discriminare la servicii medicale este esential.
Cu siguranta ca si Romania ar beneficia de telemedicina pe termen lung, daca ne gandim la zonele rurale cu deficit cronic de medici si la pacientii cronici, fara acces la ingrijiri medicale adecvate.
Reteta electronica…
Exact ca si cu telemedicina, in Australia ideea cu reteta electronica a fost discutata, aplaudata, pusa pe tava, mestecata, digerata si dezbatuta ad nauseaum in ultimii ani dar a trebuit sa apara o pandemie ca guvernul sa accepte aplicarea ei efectiva. Ideea e cat se poate de simpla si sigur se poate aplica si in Romania: medicul scrie reteta pe software-ul din computerul de la cabinet sau din spital (deschis la fisa electronica a pacientul respectiv), dupa care softul trimite un link catre smartphone-ul pacientului (care poate contine un cod de bare sau pur si simplu un cod numeric). Pacientul merge la farmacie, scaneaza codul si softul farmaciei recunoaste reteta cu medicamentele si dozarile aferente, pe care le elibereaza pacientului.
SafeScript…
A aparut ca o foarte necesara completare la reteta electronica si la orice reteta, in general. SafeScript e un soft accesibil medicilor (deocamdata functional doar in statul Victoria), in care se pot identifica, in timp real, inainte de eliberarea retetei, pacientii cu probleme – de exemplu pescuitorii de retete cu benzodiazepine si opioide, care viziteaza diverse cabinete in cautarea cocktailului preferat de substante cu potential de dependenta
Clinici virtuale si aplicatii Covid-19…
In ultimele luni au aparut ca ciupercile dupa ploaie nenumarate clinici virtuale si fever clinics care au preluat si investigat pacientii suspecti de infectie cu Covid-19 – in ideea de a feri pacientii vulnerabili din spitale sau cabinete medicale de potentiale surse de infectie. Au aparut de asemenea trimiterile electronice catre centre speciale de recoltare dedicate Covid-19, care din nou, au redus riscul medicilor de familie sau al celor din departamentele de urgenta de a veni in contact cu potentiali pacienti infectiosi. A aparut aplicatia CovidSafe care are rolul sa te alerteze daca ai venit in contact pentru mai mult de 15 minute cu un pacient Covid pozitiv. E adevarat ca aplicatia s-a dovedit perfect inutila in Australia, in principiu pentru ca a fost downloadata de un numar insuficient de utilizatori, s-a dovedit incompatibila cu iPhone si ce mai incolo si incoace, nu a functionat, a fost un fiasco! Dar pentru Romania o aplicatie similara (bineinteles, care sa si functioneze!) cred ca ar fi o idée excelenta.
Palimpsest (Probleme vechi si dureroase, pre-pandemice, despre care am mai vorbit/scris cu alte ocazii)
Digitalizarea si personalul din spitale…
Exista inca in Romania niste personaje precum liftiera sau doamna de serviciu care fac apoplexie daca indraznesti sa intri in lift fara sa le ceri voie sau daca calci din greseala pe o arie proaspat spalata cu mopul.
In orice spital civilizat accesul medicului/asistentei la liftul pentru personal se poate face printr-un card individual (daca esti angajatul spitalului) iar pentru pacienti si familiile lor exista liftul dedicat lor. Se presupune, desigur, ca un pacient adult standard nu ar trebui sa aiba nevoie de asistenta speciala sau worskhopuri pentru apasarea butonului corespunzator etajului.
Acces online la ghiduri, protocoale standardizate. Protocoale vs somitati….
In Romania pacientii cu boli complexe sau grave, cu multiple comorbiditati, care au nevoie ca de aer de investigatii moderne, de o abordare multidisciplinara si poate de un pic de empatie pentru suferintele lor inca sunt plimbati in continuare pe la diverse spitale, de la Ana la Caiafa, unde primesc cele mai diverse sfaturi si recomandari de tratament, in general de la somitati medicale la care au ajuns cu mare greutate, prin interventii si pile. Fereasca Dumnezeu sa ceri a doua opinie, vei fi automat expulzat de pe lista somitatii care ti-a facut favorul sa te accepte ca pacient.
Sistemul medical romanesc este in continuare blocat undeva in epoca fanariota – a ramas la fel de ierarhizat, feudal, piramidal ca atunci cand am plecat eu din tara (acum muulti ani). Protocoalele, ghidurile medicale practic nu exista, iar daca le pomenesti anumitor somitati acest cuvant se uita la tine de parca i-ai injurat de mama.
Accesul tuturor medicilor la protocoale online, standardizate ar unifica practica medicala si ar optimiza si moderniza tratamentul pacientilor si in Romania. O unificare si standardizare a investigatiilor, protocoalelor de screening si optiunilor de tratament ar ajuta cu siguranta Romania sa iasa din statisticile ei nefericite in care balteste de ani si ani de zile – suntem campioni la incidenta cancerului de col, mortalitatea prin cancer de col, decese care ar fi putut prevenite si altele la fel de triste.
Screeningul universal s-ar putea realiza relativ usor prin crearea unei baze nationale de date pentru depistarea precoce a cancerul de col, cancerului de colon, cancerului de san. Softul ar crea notificari generate automat in sistem si trimise catre pacienti (sub forma de sms sau prin posta) la intervalele corespunzatoare fiecarui test de screening (screening cervical, mamografie etc).
Din pacate in privinta asta se casca o mare prapastie intre sistemul romanesc si cel australian. Mie mi se pare minunat ca aici avem un sistem national de monitorizare si notificari, nici nu trebuie sa-mi bat capul sa-mi anunt pacienta ca au trecut 2 ani de la ultima mamografie, vine ea singura cu rezultatul in brate dupa ce s-a programat in urma scrisoricii venite de la autoritatea medicala nationala.
Similar, tratamentul bolilor complexe se decide de o echipa multidisciplinara – oncolog, radiolog, chirurg etc – care discuta cazul si apoi ofera planul de tratament adecvat, care tine cont de comorbiditatile pacientului, stadiul bolii, accesul la tratament si de preferintele pacientului si familiei. Practic nu exista somitati, toti lucreaza in echipa pentru binele pacientului.
Romania, se aude? Cam atat de aici. As mai avea de povestit dar ne lungim prea mult. Romania, over to you!
Scurtă biografie: Simona Eremia a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București în 1999. După trei ani de pregătire în obstetrică și ginecologie, s-a mutat în Noua Zeelandă, unde a absolvit un MHSc (cu onoruri) în fiziologie fetală la Institutul Liggins, Universitatea din Auckland. Lucrările ei au fost publicate în reviste de prestigiu precum Endocrinology și American Journal of Obstetrics and Gynecology. Din 2007 lucrează ca medic obstetrician și ginecolog în spitalele australiene. Numirea Simonei la prestigiosul Spital Royal Women i-a permis să participe la activități de cercetare și predare, precum și să își continue activitățile clinice în obstetrică și ginecologie. În 2012 a primit Diploma Avansată a Colegiului Regal de Obstetricieni și Ginecologi din Australia și Noua Zeelandă.
Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.
Opiniile, conținutul și originalitatea contribuției sunt atribuite exclusiv autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția Fundației C.A.E.S.A.R. sau a partenerilor săi.