#roMânia GENERAȚIA care nu mai știe românește. RUPTURA definitivă dintre bunici și nepoții crescuți peste hotare/ „Mă doare sufletul. În afară de o mânuță fluturată rapid în fața ecranului, nu mai primesc altceva”

Pentru mii de copii plecați sau născuți peste hotare, limba română este o provocare. Mulți dintre ei au uitat sau nu au învățat să vorbească limba natală, specialiști spunând că cele mai des întâlnite probleme de acest gen sunt cu copiii migranților care au ales țări în care se vorbește limba engleză sau germană.

Copiii evită să discute cu bunicii pentru că nu se pot înțelege, bunicii se simt frustrați că cei mici, și dacă înțeleg limba română, le răspund în limba țării în care locuiesc. Prăpastia creată între generații se adâncește direct proporțional cu timpul petrecut de cei mici peste hotare.

În comuna Feldru din județul Bistrița Năsăud, peste 2.000 de localnici au plecat în străinătate la muncă. „Este foarte dureroasă ruperea de familie a celor care sunt plecați. De cele mai multe ori se nasc copii în străinătate, iar nepoții greu se acomodează cu condițiile din România sau atunci când vin într-o scurtă vacanță în România. Sunt cazuri când nepoții chiar au uitat sau nu au învățat limba română sau, dacă sunt întrebați în limba română, o înțeleg, dar răspund în limba țării unde locuiesc ei. E o durere atât pentru părinți, cât și pentru bunici și, cât am fi noi de patrioți… Noi am vrea să păstrăm această legătură însă, vrând-nevrând, apar și probleme care tulbură liniștea care trebuie să domine într-o familie cu mai multe generații,” spune primarul comunei Feldru, Grigore Țiolan.

EXCLUSIV Crin Antonescu a fost la negocieri la Guvern. CONDIȚIA impusă pentru a candida la alegerile prezidențiale

13:52

DECES DOLIU în cultura românească! Academicianul Sorin Dumitrescu s-a stins din viață: „A trăit asemenea unui vulcan puternic și viu”

13:47

Vasile Runcan, un bunic de 68 de ani povestește cu tristețe că nepoții, născuți în Irlanda, îl evită pentru că nu reușesc să se înțeleagă cu el.

„Am doi nepoți – o fetiță și un băiețel, de cinci ani și jumătate, respectiv patru ani. Mă doare sufletul de fiecare dată când trebuie să povestesc cu ei, pentru că în afară de un Hello, o mânuță fluturată rapid în ecranul calculatorului sau al telefonului, nu mai primesc altceva de la ei. Orice aș întreba, EI NU ÎNȚELEG, se plictisesc și nu vor să stea de vorbă cu bunicii. Au crescut acolo, în Irlanda, fără nici un grup de români în preajmă așa că este foarte dificil să mă înțeleg cu ei”, spune bunicul.

Iar drama o trăiește și când vorbește cu fiica și nepotul din Spania.

„Îmi sunt foarte dragi, sunt nepoții mei, dar nu găsim o cale de comunicare, iar asta mă deprimă ori de câte ori încercăm să discutăm. Am și o fiică plecată în Spania. Are un băiețel de 8 ani și el s-a născut acolo. Copilul înțelege destul de bine românește și putem comunica ceva mai eficient. Îmi răspunde în spaniolă de cele mai multe ori când discut cu el, dar se vede faptul că discută mai mult în limba maternă”.

Psihologii afirmă că cei născuți peste hotare nu mai au parte de copilăria idilică pe care au avut-o părinții lor, că nu mai există acea legătură cu bunicii, iar copiii nu înțeleg apropierea de vârstnicii rămași acasă.

„Crescând într-o altă societate, copiii se raportează deja la alte reguli. Nu se mai identifică cu imaginea copilăriei pe care o avem noi în realația cu bunicii. Pe cei mai mulți dintre noi, părinții ne trimiteau în vacanță la bunici, aveam o relație mult mai apropiată cu ei. Noi am idilizat cumva zona copilăriei prin identificarea cu bunicii, cu casa bunicilor și cred că din acest punct de vedere copiii nu mai simt cumva nevoia să se apropie. Nu se pot raporta la bunici. Cred că depinde foarte mult de părinți cum reușesc să medieze relația cu bunicii. Există, pe bază de studii, construite centre de vârstnici care sunt în proximitatea școlilor”, spune psihologul Ionel Simionca.

Tragedia se traduce în faptul că două generații vor avea lipsuri. „Nepoții fără bunici cresc cu anumit tip de lipsuri și de anxietăți, iar bunicii, în lipsa descendenților lui, trăiesc cu suferința unei bătrâneți prea apăsătoare” mai afirmă psihologul.

Problemele adaptare au și copiii care revin în țară definitiv, împreună cu părinții lor.

Sute de copii din Botoșani, care s-au întors din străinătate în țară, după ce au locuit mai mulți ani peste hotare, întâmpină probleme de adaptare în sistemul de învățământ românesc. Inspectoratul Școlar Botoșani a descoperit că unii dintre acești copii au probleme și cu vorbirea limbii române, motiv pentru care se fac cursuri de logopedie.

Conform Inspectoratului Școlar Botoșani, pe parcursul anului școlar 2017-2018,  223 de elevi veniți din străinătate s-au încris în școlile din Botoșani, 106 în învățământul primar, 87 în învățământul gimnazial și 30 în învățământul liceal, însă 165 dintre aceștia nu au studiat niciodată în România.

„Din cei 223 de elevi veniți din străinătate, 165 nu au studiat deloc în România, iar o parte s-au născut în țările din care vin. Acești elevi veniți din străinătate sunt evaluați la unitatea de învățământ de către o comisie. În scopul consolidării competențelor de comunicare în limbă română, a dobândirii cunoștințelor de citit și scris, dar și cu scopul adaptării elevului la programele școlare din România. Au fost situații în care părinții au fost consiliați să solicite înscrierea elevilor în aceeași clasă pe care au frecventat-o în anul școlar anterior sau într-o clasă anterioară celei absolvite” spune purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar Botoșani, Ciprian Manolache.

30% dintre copiii care se reîntorc acasă după ce au făcut școală în străinătate au greutăți de adaptare la sistemul de învățământ românesc și necesită o atenție deosebită din partea școlii, motiv pentru care autoritățile, împreună cu Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Botoșani, au stabilit o serie de măsuri de reintegrare atât ale elevilor.

Iar pentru a ține pasul cu ceilalți colegi, părinții preferă de cele mai multe ori ca micuții să repete un an de școală, însă pentru copiii de gimnaziu sau de liceu efectele negative se văd repede.

„Au fost și puține cazuri în care, după înscrierea elevilor ca audienți, constatându-se dificultăți de adaptare, părinții au solicitat înscrierea elevilor într-o clasă inferioară. A existat și un caz în care, pentru un elev înscris inițial în clasa a VIII-a, după prima săptămână părinții au solicitat înscrierea acestuia în clasa a VII-a. Sunt și câteva cazuri de elevi care au absolvit clasa a VIII-a în Italia, au susținut examenul de capacitate/absolvire și au solicitat înscrierea în clasa a IX-a, în județul Botoșani, pentru anul școlar 2018-2019″ spune purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar Botoșani, Ciprian Manolache.

Specialiștii susțin că părinții înțeleg problemele cu care se confruntă copiii lor la revenirea în țară și cer ajutor instituțiilor abilitate însă, din păcate sistemul de învățământ românesc are mari probleme în ceea ce privește asigurarea profesorilor de sprijin.

„Uneori elevii remigranți de nivel gimnazial sau liceal sunt nevoiți să repete cel puțin o clasă absolvită în străinătate, situație în care pot avea manifestări afective negative (rușine, tristețe, teamă, furie), iar uneori își doresc să fi rămas în țara de unde au revenit. S-a constatat o creștere a numărului de părinți ai copiilor remigranți care se adresează instituției noastre, în vederea obținerii certificatelor de orientare școlară și profesională pentru copiii cu cerințe educaționale speciale (CES), solicitând pentru aceștia structuri de sprijin (adaptarea curriculară, profesor de sprijin ș.a.) Dacă „în afară” sprijinul acordat copiilor cu CES în instituțiile de învățământ preuniversitar era substanțial, fiecare copil/elev beneficiind de câte un profesor de sprijin pe tot parcursul programului școlar, părinții și copiii acceptă cu mare dificultate ideea că în România copilului cu CES i se alocă cel mult o oră de lucru individual cu profesor de sprijin, dacă acesta există în acea unitate de învățământ”  a declarat Alina-Manuela Robu, directorul C.J.R.A.E. Botoșani.

În ultimii ani, Ministerul Educației Naționale a elaborat strategii și politici educaționale pentru această categorie de copii, care includ, pe lângă cabinete de asistență psihopedagogică, și organizarea în școli a unor cursuri intensive gratuite de limba română pentru elevii reveniți în țară care întâmpină dificultăți în înțelegerea limbajului, a unor activități remediale cu elevii, în special pentru examene, consiliere psihologică și psihopedagogică a părinților însă acestea nu sunt suficiente.

Măsuri se iau și la nivelul Ministerului Românilor de Pretutindeni, care distribuie anual manuale românești în Diaspora. „O provocare pe care o avem atunci când ne dorim să aducem românii în țară este cea a integrării copiilor în școlile românești, iar prima condiție este ca acel copil să cunoască limba română. Noi avem campanii de distribuire a manualelor școlare în Diaspora. Anul trecut am distribuit 10.000 de manuale pentru copiii români din Diaspora”, a declarat Veaceslav Șaramet, secretar de stat în Ministerul pentru Românii de Pretutindeni.

Reprezentanții asociațiilor românilor din Diaspora susțin că la a treia generație nimeni nu mai știe românește.

„Ei (autoritățile române – n.r.) au un proiect în acest sens, dar este la 0,5% din cât ar trebui să funcționeze. Singura soluție ar fi un proiect „În această casă se vorbește doar limba română”. Se pune în abțibild pe ușă. Suntem împotriva amestecării limbii. Sunt studii care arată că acei copii care locuiesc în altă țară și vorbesc limbi distincte, vorbesc doar engleza sau doar româna, sunt mai intelegenți decât cei care vorbesc amestecat. Cei din Canada și din Europa se confruntă cu această problemă și chiar și cei din comunitățile istorice. E un proiect care nu se face cu fonduri de la bugetul României, se face cu bani de la sponsori privați. Se face cu cheltuieli foarte mici. Încercăm să folosim și bisericile. Sunt biserici ortodoxe sau neoprotestante care în cadrul bisericii lor predau Biblia copiilor limba română, ca să-I învețe pe lângă religie și limba română. Toate materialele le primesc din România”, a afirmat  Daniel Țecu, președintele Federația Asociațiilor de Români din Europa (FADERE)

Cât privește conservarea limbii române, reprezentanții Diasporei spun că niciun Executiv nu a avut asta ca prioritate. „Mereu s-a văzut lucru acesta, de 22 de ani de când lucrez, agenda Guvernului României nu are nicio treabă cu Diaspora. Nu mă refer la Guvernul prezent. Mă refer în general. Trăiesc într-o altă lume. Statul român nu a fost pregătit de acest exod și nu este pregătit nici în acest moment”, a mai afirmat Țecu.

Nimeni nu știe exact câți români se află astăzi peste hotare. Oficial, cifrele sunt de 3,5-4 milioane de români. Neoficial, vorbim de o cifră dublă.

Autor

Nicolae Oprea

Absolvent al Universității București, Nicolae Oprea și-a început cariera de jurnalist în anul 2004 și a semnat de-a lungul acestor ani în publicații precum Ziarul Libertatea (6 ani), Averea, Evenimentul ... vezi toate articolele

Autor

Raluca Lazaroi