“Atuurile și particularitățile României ca parte a regiunii central și est europene în politicile europene în domeniul sănătății” Policy paper

Politicile de sănătate, modul în care le implementăm și rezultatele pe care le generează joacă un rol important în societatea noastră și, automat, în stimularea creșterii economice, datorită faptului că nivelul cheltuielilor pentru asistența medicală modelează rezultatele în materie de sănătate ale țărilor.

Sănătatea publică și dezvoltarea serviciilor de asistență medicală ar trebui să fie o prioritate de vârf pentru factorii de decizie, iar finanțarea ar trebui să fie o componentă importantă atât a bugetului UE, cât și a bugetelor naționale. Din păcate, finanțarea a fost minimă în comparație cu provocările societale și economice ale sănătății. Din punct de vedere istoric, țările din ECE au cheltuit mai puțin pentru asistența medicală publică decât alte părți ale Uniunii Europene (UE).

În zilele noastre, în secolul XXI, când accesul la serviciile de sănătate ar trebui să fie fundamental, potrivit ultimelor sondaje realizate de Comisia Europeană, OCDE și OMS, există încă un acces inegal la serviciile de sănătate în întreaga UE, un sistem de îngrijire primară inadecvat, 80% din costurile asistenței medicale sunt legate de boli netransmisibile și reinterne, serviciile sunt fragmentate, conturile de prevenire doar, în medie, 3% din cheltuielile totale ale bugetelor de sănătate. Se pare că uităm de provocarea pe care o reprezintă îmbătrânirea populației, lipsa unei prevenții adecvate sau a abordării riscurilor pentru sănătate, lipsa abordării bolilor cronice sau infecțioase și riscurile bolilor transfrontaliere.

Uniunea are o intervenție limitată asupra sistemelor naționale de sănătate, povara gestionarii rămânând la nivel național.  Totuși, Uniunea ar trebui să sprijine eforturile și acțiunile statelor membre în domeniul sănătății cu bugete generoase și ar trebui să ofere orientări și coordonare.

Obiectivele actualei Comisii Europene au arătat că sănătatea este printre priorități și se anunță că acest trend se va menține și în următorii ani. Comisia Europeană lucrează în prezent la crearea unei Uniuni Europene a Sănătății puternice, care are la baza priorități importante, precum prevenirea, tratamentele și monitorizarea unor boli precum cancerul și reducerea penuriei de medicamente.

La nivel european pachetul de măsuri pentru o Uniune Europeană a Sănătății conține o serie de recomandări și propuneri pentru statele membre, menit să contribuie la: protejarea mai eficientă a sănătății cetățenilor, dotarea UE și a statelor sale membre cu mijloacele care să le permită să prevină și să facă față mai bine eventualelor pandemii viitoare, îmbunătățirea rezilienței sistemelor de sănătate din Europa.

În România ne confruntăm cu provocări similare ca cele la nivel european, la care se adaugă migrația profesioniștilor în sănătate, precum și particularitățile naționale cum ar fi stabilirea prețului la medicamente, taxa claw-back, lista medicamentelor rambursate, lipsa unui sistem de asigurări de sănătate care să răspunda provocarilor, sau lipsa dimensiunii prevenției și a diagnosticului timpuriu.

Migratia personalului medical a mai scăzut în ultimii ani, însă în continuare nu există o analiză clară și date concrete ale acestui fenomen.

https://health.ec.europa.eu/system/files/2022-01/2021_chp_romania_romanian.pdf

Profilul de țară al României prezentat de către Comisia Europeană arată că țara noastră este încă sub-finantață în ceea ce privește sănătatea. Deși ponderea cheltuielilor publice pentru sănătate este ridicată și în concordanță cu media UE, plățile directe sunt peste media UE și sunt dominate de costurile farmaceutice în ambulatoriu.

Un alt raport comandat de către PwC, PIB-ul pe cap de locuitor al țărilor din UE este, în medie, cu 50% mai mare decât în ​​țările ECE, dar cheltuielile publice de sănătate pe cap de locuitor sunt în medie de 2,5 ori mai mari decât în ​​țările ECE.

Acest lucru a făcut ca decalajul în cheltuielile pentru asistență medicală dintre ECE și UE să se mărească cu 0,5% din PIB între 2010 și 2017 și, în consecință, discrepanțele în accesul la asistență medicală, iar aici este legătura directă dintre investițiile mai mari și rezultate mai bune.

Bugetul sănătății în România a avut o creștere semnificativă în perioada de criză sanitară și cea imediat următoare, însă a suferit o scădere în 2023. (se pot lua date concrete, verifica sursa https://360medical.ro/stiri/bugetul-sanatatii-din-2023-in-scadere-statul-mizeaza-pe-contributii-mai-mari-de-la-angajati-si-reduce-masiv-subventiile-catre-fnuass/2022/12/12/ )

Obiective

• Reducerea inegalităților și disparităților în sănătate față de restul UE
• Creșterea calității serviciilor, accesul pacienților la prevenție, diagnostic, tratament
• Accesarea și implementarea oportunităților de finanțare dar și sprijin și asistență din partea Uniunii și altor organizații europene pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate din România
• Implicarea mai mare în redactarea politicilor europene în domeniul sănătății încă din fază incipientă și de consultare
• Implicarea în dezbaterile și adoptarea pachetului farma, implementarea și atragerea unor investiții în producție, creșterea accesului la inovație, evitarea shortages, încurajarea medicamentelor generice și biosimilare
• Dezvoltarea sistemului privat de servicii medicale, există modele europene care pot fi implementate în România și adaptate particularităților naționale.