Au apărut primele decese din Europa printre bolnavii de variola maimuței. Cât de contagios este virusul

Autoritățile din Spania și Brazilia au anunțat, vineri, la interval de câteva ore, moartea mai multor persoane care fuseseră infectate cu virusul, acestea fiind primele decese înregistrate din afara continentului african la persoane infectate cu variola maimuței, potrivit Digi24. Potrivit oficialilor, încă nu este sigur dacă variola maimuței a fost cauza deceselor, în condițiile bolnavii aveau și alte comorbidități.

Primele cinci decese înregistrate la nivel mondial începând din luna au fost raportate în Africa, unde boala este endemică şi a fost detectată pentru prima dată la om în 1970.

Comorbidități grave

În Brazilia, un bărbat de 41 de ani, bolnav de variolă, a murit joi la Belo Horizonte, a anunţat, vineri, Secretariatul de Stat pentru Sănătate din statul Minas Gerais. „El era monitorizat în spital pentru alte afecţiuni clinice grave”, potrivit unui comunicat citat de Digi24.

„Este important de subliniat că avea comorbidităţi grave pentru a nu provoca panică în rândul populaţiei. Mortalitatea (n. red. – a acestei boli) rămâne foarte scăzută”, a declarat un responsabil din domeniul sănătăţii. Acesta a subliniat că pacientul urma un tratament pentru cancer.

În Spania, Ministerul Sănătăţii a anunţat, vineri, primul deces al unui pacient infectat cu această boală, o premieră în Europa, fără a preciza nici cauza, nici data decesului. Cu 4.298 de cazuri înregistrate, Spania este una dintre ţările cu cele mai multe cazuri de variola maimuţei din lume, conform sursei citate.

Sâmbăta trecută, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat variola maimuţei drept urgenţă sanitară globală, cel mai înalt nivel de alertă, după ce aproximativ 16.000 de cazuri, dintre care cinci mortale, au fost deja raportate în 75 de ţări, multe dintre ele în Europa, unde boala nu era endemică.

Care e situația din România

În România, Ministerul Sănătății a anunțat vineri confirmarea unui nou caz de variola maimuței. Este vorba despre un bărbat de 51 de ani din Giurgiu. Starea lui de sănătate este bună și se află în izolare la domiciliu. Până în prezent, în România au fost diagnosticați cu variola maimuței 21 de pacienți.

Potrivit ghidului Institutului Național de Sănătate publică vaccinurile și vaccinarea împotriva variolei maimuței (monkeypox), infomrații preluate de la Organizația Mondială a Sănătății, variola maimuței este o boală infecțioasă cauzată de virusul variolei maimuței (MPXV), un virus cu genom ADN dublu catenar, membru al genului Orthopoxvirus din familia Poxviridae, înrudit cu virusul care a provocat variola (boală eradicată în 1980).  În acest moment, riscul pentru populația generală legat de variola maimuței este considerat scăzut, dar acest lucru se poate schimba dacă nu se implementează măsuri adecvate pentru prevenirea transmiterii.

Acestea se bazează în principal pe măsuri de sănătate publică, inclusiv supraveghere, depistarea cazurilor și stabilirea etiologiei, identificarea contacților, izolarea strictă pe întreaga perioadă de contagiozitate, adică până când leziunile cutanate se usucă, devin cruste și cad (poate dura între 2-4 săptămâni) și asigurarea de îngrijiri.

Deși se așteaptă ca vaccinurile împotriva variolei să ofere o anumită protecție împotriva variolei maimuței, datele clinice sunt limitate.

În ceea ce privește vaccinurile, unele state dețin rezerve strategice de vaccinuri împotriva variolei, utilizate în Programul de eradicare a variolei (încheiat în anul 1980), dar nu sunt recomandate pentru prevenirea variolei maimuței, deoarece nu îndeplinesc condițiile de siguranță și standardele actuale de fabricație.

Au fost dezvoltate și vaccinuri noi, mai sigure împotriva variolei (de generația a II-a și a III-a), care ar putea oferi imunitate încrucișată împotriva variolei maimuței. Unul dintre acestea a fost aprobat pentru prevenirea variolei maimuței.

Recomandări actuale privind vaccinurile și vaccinarea împotriva variolei maimuței

În acest moment, în urma evaluării beneficiilor și riscurilor, vaccinarea în masă împotriva variolei maimuței nu este necesară și nici recomandată, deoarece transmiterea interumană poate fi controlată prin măsuri de sănătate publică, precum identificarea precoce a cazurilor, izolare, stabilirea diagnosticului și instituirea tratamentului, stabilirea și supravegherea contacților.

Indicația de vaccinare (cu vaccinuri împotriva variolei sau variolei maimuței) se stabilește pentru fiecare situație în parte, în funcție de disponibilitate, criterii clinice, riscuri și beneficiile vaccinării.  Profilaxia post-expunere în primele 4 zile de la expunere (și până la 14 zile în cazul persoanelor fără simptome), cu un vaccin adecvat de generația a II-a sau a III-a, poate fi recomandată anumitor contacți apropiați, în urma evaluării de risc. Se vor avea în vedere persoanele cu risc crescut de a dezvolta forme severe de boală precum femeile însărcinate, persoanele imunocompromise, sugarii sau copiii mici.

Profilaxia pre-expunere poate fi recomandată cadrelor medicale care prezintă un risc ridicat de expunere, precum personalul de laborator care lucrează cu ortopoxvirusuri sau care efectuează teste de diagnostic pentru variola maimuței, personalul care intervine în focare și altele.