Ce boli poti să faci sau să contactezi de la apa din piscină?

Ștrandurile și piscinele, atât de mult frecventate pe perioada verii, oferă o sursă inepuizabilă de contracarare a multor boli dermatologice, mai ales că numărul limitat al unor astfel de spații de agrement determină suprapopularea lor în sezonul cald.

Frecventarea ștrandurilor și piscinelor în aer liber în intervalul de intensitate solară maximă 10.00 – 17.00, fără utilizarea de creme de fotoprotecție sau utilizarea unor creme cu  fotoprotecție inadecvată determină grade variate de arsuri solare, de la o înroșire a pielii până la arsuri grave însoțite de flictene (bule) și stare de rău general. În caz de expunere prelungită sau fotosensibilitate, pe aceste zone roșii apar bășici, care lasă răni pe piele, însoțite de febră, frison, dureri de cap, amețeală, fotofobie și hipotensune arterială. Uneori  folosirea unui parfum urmată de expunerea la soare poate determina reacții brutale fotoalergice (eczeme fotoalergice) manifestate prin înroșirea pielii, eventual umflarea pielii la acel nivel și veziculație însoțită de senzația puternică de mâncărimi.Ținând cont de riscul mare al arsurilor solare este necesară evitarea expunerii la soare în intervalul 10.00 – 17.00, folosirea cremelor cu fotoprotecție ridicată – SPF minim 30, reînnoirea cremei la 1 – 2 ore sau după ieșirea din apă, portul unei vestimentații deschise la culoare, care să includă pălării și șepci.

Una din cele mai frecvente boli de piele ale sezonului cald este pytiriazisul versicolor, o afecțiune produsă de un parazit obișnuit al pielii, Malassesia Furfur, care în anumite condiții (transpirație, modificări ph, contact interuman) determină leziunii la nivelul pielii, în special pe spate și brațe, manifestate prin pete albe și/ sau maronii, roșii (de aici și numele de versicolor), însoțite uneori de scuame fine. Petele nu produc mâncărimi, dar în lipsa unui tratament se extind și devin inestetice.  Tratamentul este dificil întrucât este de lungă durată (circa 5-6 săptămâni) și, de obicei, nerespectarea tratamentului sau reinfecția determină reapariția bolii.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

O altă afecțiune cu care ne confruntăm frecvent este Tinea pedis, cunoscută și ca „athlet”s foot” care nu este altceva decât „ciuperca piciorului„, întâlnită mai frecvent la sportivi și favorizată de umiditate (transpirația piciorului, încălțăminte impermeabilă). Boala poate fi recunoscută prin: descuamare, macerație, mâncărimi și fisuri la nivelul picioarelor, în special între degetele de la picioare. Contactul  cu ciuperca se face cel mai adesea prin mersul desculț pe sol contaminat sau în urma purtării comune de șosete sau încălțăminte. De regulă, pentru tratamentul ei este suficient un tratament local antimicotic și, foarte important, menținerea unei igiene riguroase, în special după desfășurarea unei activități sportive, evitarea încălțămintei în care piciorul „nu respiră”, evitarea mersului desculț, utilizarea de pudre sau alte tratamente antiperspirante.

Altă afecțiune întâlnită este Tinea unguium, ciuperca cantonată la nivelul unghiilor, care, de obicei, se produce prin extinderea la unghii a „tinea pedis” sau prin mers desculț. Boala se manifestă prin unghii îngroșate, modificate la culoare și friabile. Din păcate este o afecțiune care se trateaza foarte greu, întrucât tratamentul local nu pătrunde la nivelul lamei unghiale pentru a distruge ciuperca.

O altă categorie de afecțiuni întâlnite în sezonul cald sunt reprezentate de piodermite – infecții bacteriene ale tegumentelor, întâlnite frecvent sub formă de foliculite, pustule mici localizate în zonele păroase (scalp, torace, membre), sau impetigo – o infecție strepto-stafilococică foarte contagioasă, caracteristică copilului, manifestată prin leziuni buloase care se sparg și dau naștere unor cruste galbene aderente, localizate în special la nivelul feței. Contaminarea se produce prin contact interuman sau activarea unor focare proprii în condiții de căldură și umiditate crescută, nerespectării unor reguli de igienă, de aici numărul mare de cazuri la copii. Tratamentul pentru aceste infecții constă în terapie antibiotică și necesitatea unei igiene stricte (baie zilnică, dezinfectarea unghiilor, fierberea lenjeriei); uneori pot apare și epidemii.

O bacterie frecvent întâlnită în mediile cu apă caldă (jacuzzi, spa, piscine) este Pseudomonas aeruginosa, care produce cel mai des otite externe și foliculite. Infecția folicului pilos produce erupție pustuloasă în special pe zonele neacoperite de costumul de baie, leziunile apar la 48 ore de la expunere (între 8 ore – 5zile) și uneori se remit spontan în 5 zile. Merită menționat faptul că aceste afecțiuni dermatologice apar atât pe pielea sănătoasă, dar au o incidență mai mare la cei care prezintă o poartă de intrare pentru bacterii, virusuri, paraziți etc. (zgârieturi, răni). Studiile arată că apa caldă determină o suprasaturare a epidermului, dilatarea porilor de la nivelul pielii, facilitând astfel invazia microbiană. Iubitorii înotului, fie ei profesioniști sau nu, prezintă un risc de a contracta veruci (negi) plantare datorită macerației de la nivelul tălpilor în urma contactului prelungit cu apa.

„Granulomul de piscina” este o afecțiune produsă de Mycobacterium marinum, apare în special la înotători și se manifestă printr-o leziune mică, roșie, care în timp crește în dimensiuni și se cronicizează; se tratează greu, cu antibiotice adecvate și uneori necesită intervenție chirurgicală.

Molluscum contagiosum, o afecțiune virală produsă de Poxvirus, este contactată mai ales de persoanele care frecventează locuri aglomerate, un exemplu ar fi piscina, ștrandul. Aceasta se manifestă prin leziuni de culoarea pielii sau roz-roșietice care se extind pe piele și se tratează prin crioterapie (zăpadă carbonică sau chiuretare).

Important de menționat și iritația pielii produsă de clorul din apă, uneori pentru o dezinfecție mai bună se utilizează cantități prea mari de clor care produc înroșirea pielii și ochilor, mâncărimi, uscăciune, eczemă.

Este bine știut că înotul în piscină este relaxant și un exercițiu bun pentru organism, dar este indicat ca persoanele care se cunosc cu afecțiuni dermatologice contagioase să evite frecventarea piscinelor și strandurilor pentru a împiedica înmulțirea bolilor de piele.

Dr. Alina Mihăilescu (Rușinoiu) – Medic specialist dermatovenerologie, Clinica MEDAS Titan