Copilul tău: AGRESOR sau VICTIMĂ? BULLYING, un fenomen în creștere în școala românească

Potrivit unui studiu realizat de Fundația „Salvați Copiii” România în 2016, în școlile românești, trei din 10 copii sunt amenințați cu bătaia de către colegi și unul din patru copii a fost umilit în fața colegilor.

Cercetarea făcută de către organizație a urmărit modul de reacție al copiilor și al părinților cu privire la fenomenul de bullying. Au fost vizate diferitele tipuri de manifestări asociate cu acest comportament, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violența fizică.

Ce este Bullying-ul?

EXTERNE Ciclonul CHIDO a lovit Mayotte, pe coasta Africii. Ce s-a întâmplat cu cei 9 români aflați pe insulă

13:30

EXTERNE Emoție. Haos. Solidaritate. Presa din Germania laudă EROISMUL salvatorilor, după atacul de la târg. Trei cuvinte SALVATOARE, scrise pe fața victimelor

13:27

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.

Bullying-ul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;

Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;

Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.

Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate.

Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.

De ce apare Bullying-ul în rândul copiilor?

„Ce ne-a surprins este numărul mare de elevi, aproximativ 70%, care au spus că au fost măcar o dată martorii unei situații de hărțuire în clasa lor, dar și în grupul lor de prieteni, ceea ce ne arată că bullying-ul nu vizează doar grupuri largi sau necunoscute de copii, ci apar și în acele grupuri în care ne așteptăm ca relațiile de prietenie și cooperare să fie strânse”, a declarat psihoterapeutul Diana Stănculean.

În urma studiului, s-a constat că bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viața reală a copiilor, ci și în cea virtuală. Astfel, peste 60% dintre elevi au mărturisit că s-au întâlnit în mediul virtual cu mesaje, care i-au umilit sau care i-au rănit.

Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar și de ceea ce copiii văd acasă, la părinți. Ca urmare a acestui lucru, șase din 10 copii cresc cu o formă de violență fizică sau emoțională.

„Ne creștem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte. Dacă ne uităm în istoricul copiilor care fac bullying, cât și în cel al victimelor de bullying, vom găsi aproape întotdeauna un background familiar complicat, violență fizică explicită sau sunt martori ai unor relații violente între părinți. Al doilea factor major ține de școală și de faptul că în școlile din România, la nivel de programă școlară, nu avem conținuturi și atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relații de cooperare, de empatie. Școala românească are ca valoare principală competivitatea și ierarhia și în mică măsură încurajează toleranța între copii și astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare ușurință”, a adăugat psihoterapeutul.

Pe de altă parte, Ministerul Educației susține că, potrivit ariei curriculare, problema fenomenului de bullying este abordată de mai multe discipline din trunchiul comun. „Din perspectiva strict curriculară, problematica violenței, în particular a conflictelor în relațiile interumane, este o temă explicită în cadrul unor discipline socio-umane de trunchi comun/obligatorii, precum Cultură civică, Logică, argumentare și comunicare, Psihologie, Sociologie, Filosofie sau a unor discipline opționale, aflate în oferta națională, între care menționăm: Cultură civică (educație moral-civică), Cultură civică- Educație pentru drepturile copilului, Educație interculturală,  Educație civică-liceu, Drepturile omului-liceu”, a explicat secretarul de stat pe învățământ preuniversitar din Ministerul Educației, Ariana Bucur.

Federația Asociaților de Părinți a cerut în nenumărate ori ministerului Educației suplimentarea numărului de consilier în școli. În momentul de față, în țara noastră, există un psiholog la 800 de elevi.

„Noi am cerut la minister mărirea numărului de psihologi din clasă și cu formarea cadrelor didactice în acest sens pentru că nu este suficient doar cursul de psihopedagogie pe care profesorii îl au în timpul facultății. Ministrul Pop ne-a promis că va remedia această situație cu atât mai mult cu cât dispune și de fondurile necesare pentru așa ceva.(…) Părinții vin să se plângă, dar noi nu putem face demersuri decât dacă aceste sesizări sunt scrise, ori în condițiile în care adultului îi este teamă de repercusiunile asupra copilului, se tem să mai facă plângeri scrise. Iar în situația asta totul este verbal și noi tot verbal încercăm să rezolvăm situațiile, dar este destul de complicat”, a declarant vicepreședintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, Eugen Ilea.

Citește continuarea pe CSID!