Cum ar putea fi afectați, prin transmitere genetică, copiii de traumele prin care au trecut părinții. STUDIU

În Al Doilea Război Mondial, în timpul Holocaustului, au fost uciși aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în cadrul „soluției finale a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler.

O echipă de cercetători de la spitalul Mount Sinai din New York, condusă de Rachel Yehuda, a realizat un studiu, în care au fost implicați 32 de evrei (bărbați și femei), care fie au fost închiși într-un lagăr de concentrare nazist, au fost martori sau au experimentat tortura, fie au fost forțați să se ascundă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Echipa de cercetători a analizat, de asemenea, genele copiilor acestora – despre care se știa că sunt mai predispuși la a suferi de tulburări de stres – și au comparat rezultatele cu cele ale familiilor de evrei care locuiau în afara Europei în timpul războiului.

„Schimbările genetice la copii pot fi atribuite doar expunerii părinților la Holocaust”, a spus Yehuda.

Munca echipei de cercetători reprezintă cel mai clar exemplu uman de trasmitere a traumei unui copil, ceea ce oamenii de știință numesc „moștenire epigenetică” – ideea că influențele din mediu, precum fumatul, dieta și stresul, pot afecta genele copiilor și chiar ale nepoților.

Această idee este controversată, întrucât oamenii de știință consideră că genele conținute în ADN reprezintă singurul mod de a transmite informații biologice între generații. Oricum, genele sunt modificate de mediu tot timpul, prin „etichete” chimice, care se atașează singure pe ADN-ul uman. Studii recente sugerează că unele dintre aceste „etichete” ar putea, cumva, să fie transmise de la o generație la alta, ceea ce înseamnă că mediul ar putea avea impact asupra sănătății copiilor.

Alte studii au propus o legătură mult mai tentantă între experiențele unei generații și cele ale viitoarei generații. De exemplu, fetele născute de femeile olandeze, care au fost însărcinate în timpul unei mari foamete de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, au fost supuse unui risc peste medie de a dezvolta schizofrenie. De asemenea, un alt studiu a arătat că bărbații care au fumat înainte de a ajunge la vârsta pubertății au avut copii cu o greutate mai mare decât aceia care au început să fumeze după această perioadă.

Pe de altă parte, echipa de cercetători, condusă de Rachel Yehuda, a fost interesată de o regiune a unei gene care este asociată cu reglarea hormonilor de stres, despre care se știe că este afectată de traumă. „Este logic să ne uităm la această genă”, a spus Yehuda. „Dacă există un efect transmis de traumă, acesta ar fi într-o genă care are legătură cu stresul ce modelează felul în care noi facem față mediului nostru”, a adaugat Yehuda.

În urma cercetării, oamenii de știință au găsit „etichete” epigenetice în această parte a genei atât la supraviețuitorii Holocaustului, cât și la descendenții acestora, această corelație nefiind observată în niciun grup de control sau la copiii participanților din grupul de control.

Prin intermediul unor analize genetice, echipa de cercetători a exclus posibilitatea ca schimbările epigenetice să fie rezultatul unei traume pe care copiii înșiși au suferit-o.

„Din cunoștințele noastre, aceasta (cercetarea, n.r.) oferă prima demonstrație pre-concepție de transmitere a efectelor stresului, rezultând schimbări epigenetice atât la părinții expuși (stresului, n.r.), cât și la descendenții lor”, a spus Yehuda.

Cu toate acestea, încă nu este clar modul în care asemenea „etichete” pot fi transmise de la părinți la copii. Informațiile genetice din spermă și ovule n-ar trebui să fie afectate de mediu – mult timp cercetătorii considerând că orice „etichete” genetice din ADN ar trebui să fie eliminate imediate după ce are loc fertilizarea.

Însă, o cercetare efectuată de Azim Surani și colegii săi de la Universitarea Cambridge a arătat, recent, că unele „etichete” epigenetice scapă în procesul de „curățare” din timpul fertilizării. Nu este clar dacă genele schimbate ar afecta permanent sănătatea copiilor și nici dacă rezultatele ar schimba definitiv teoriile despre evoluție.

Impactul pe care supraviețuitorii Holocaustului îl au asupra viitoarei generații a fost analizat mai mulți ani – provocarea a fost să se arate că efectele între generații nu sunt transmise doar de influența socială venită din partea părinților sau moștenirea genetică regulată, spune Marcus Pembrey, profesor emerit de genetică pediatrică la University College London.

„Studiul realizat de Yehuda face progrese utile. Ceea ce avem aici este începutul înțelegerii modului în care o generație răspunde la experiențele generației anterioare. (…)”, a spus Pembrey.

Cercetătorii au arătat deja, în studii anterioare, că anumite temeri pot fi moștenite de la o generație la alta, cel puțin la animale.

Acestă cercetare a oamenilor de știință americani a fost publicată în revista Biological Psychiatry.