De ce mor unii oameni în timp ce curăță zăpada
Din punct de vedere medical, un om poate mai degrabă să moară curățând zăpada decât alergând pe o bandă de alergare, însă care este motivul?
„Fizic, atunci când este foarte frig afară vasele de sânge se contractă”, spune Lawrence Phillips, medic cardiolog la NYU Langone Medical Center. Astfel, scade cantitatea de sânge cu care sunt alimentate organele vitale.
Pentru oamenii care suferă de boli de inimă, diabet sau tensiune arterială ridicată, acest lucru poate fi fatal. O problemă la fel de mare ar putea fi și pentru oamenii care nu sunt obișnuiți să facă mișcare. „Dacă nu ai făcut exerciții în ultimul timp, nu este momentul să începi”, spune Philips.
La sală, este ușor să te oprești când nu mai poți, însă datul la lopată este o activitate cu un scop, iar cei mai mulți oameni, din mândrie sau alte motive, nu s-ar opri până nu ar termina ce au început.
William Suddath, cardiolog la MedStar Washington Hospital Center, aseamănă obiceiul cu acela de a începe un antrenament cu greutăți la temperaturi foarte scăzute fără nicio pregătire.
În timpul furtunii de zăpadă care a lovit regiunea Washington în 2010, spitalul la care lucrează s-a confruntat cu foarte multe cazuri în care oamenii au suferit atacuri de cord în timp ce începărtau zăpada de pe alee.
„Crește numărul de atacuri de cord, crește numărul de morți”, spune el, paramedicii nereușind de multe ori să ajungă la acei oameni.
Pentru o persoană mai în vârstă sau într-o condiție fizică mai rea, chiar și deplasarea prin viscol poate reprezenta o problemă foarte mare.
Legătura între riscul crescut de atacuri de cord și viscol este mai mult decât o presupunere. Într-un studiu efectuat cu câțiva ani în urmă, cercetătorii de la Nationwide Children’s Hospital din Ohio au descoperit că anual au loc în medie 11.500 de accidente legate de curățarea zăpezii și urgențe medicale în Statele Unite. Mai mult de jumătate implică leziuni ale țesutului moale, lacerații, fracturi de oase și lovituri de la alunecări. Afecțiunile cardiace reprezintă mai puțin de 10% din numărul total de cazuri, însă între 1990 și 2006, ele au reprezentat mai mult de jumătate din spitalizări și mai mult de 1600 de decese, scrie Washington Post.