Ecografia – O metodă diagnostică utilă

Ecografia medicală (ultrasonografia) este o metodă imagistică medicală de diagnostic bazată pe ultrasunete, folosită pentru a vizualiza diferite structuri (ca mușchi, tendoane, organe interne). Ecografia permite  deteminarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a organelor  și evidențierea unor leziuni, pe baza imaginilor obținute în timp real, frecvențele folosite în scop diagnostic fiind între 2 și 18 Mhz. Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecvența mai mare decât limita superioară a auzului uman (>20 kHertzi) care pot penetra un mediu și pot fi folosite pentru a măsura caracteristicile undei reflectate, oferind detalii structurale interne ale mediului respectiv, sau pentru a administra energie în mod țintit pe diferite organe și țesuturi.

Ecografia este folosită de mai bine de 50 de ani și a devenit una dintre cele mai larg utilizate unelte diagnostice în medicina modernă. Din punct de vedere tehnologic este  ieftină și portabilă, prin comparație cu alte metode imagistice precum tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară. Ecografia este și o metodă sigură deoarece nu utilizează radiații ionizante mutagene, care pot duce la rupturi cromozomiale și favoriza apariția cancerului.

Ecografia este utilă multor ramuri medicale. În anestezie, ea permite ghidarea acului pentru injectarea anestezicelor local, lângă plexurile nervoase. În cardiologie permite diagnosticul unor afecțiuni precum insuficiența cardiacă (dilatarea unor compartimente ale inimii), valvulopatii (funcția defectuoasă a valvelor inimii); medicina de urgență folosește ecografia pentru a confirma sau exclude urgențe medicale de tipul tamponadei cardiace sau hemoperitoneului.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Imaginile ecografice ale organelor interne permit medicilor gastroenterologi și interniști diagnosticarea unor boli hepatice (ciroză, steatoză, cancer hepatic), pancreatice (chisturi, pancreatită cronică, tumori), biliare (calculi biliari, colecistită, colagiocarcinom), renale (calculi, tumori) sau splenice. În ginecologie ecografia permite vizulizarea și evaluarea uterului și ovarelor și afecțiunilor acestora (ovar polichistic, fibrom uterin), iar în obstetrică permite monitorizarea dezvoltării normale a fătului și detecția unor malformațiilor congenitale. Medicii urologi pot diagnostica afecțiuni ca adenomul de prostate pe baza ecografiei, iar neurologii pot evalua fluxul sanguin în artere de importanță majoră (ex. carotide) la pacienți cu risc cardiovascular crescut.

Ecografia poate fi utilizată și în scop intervențional, în ghidarea biopsiilor (prelevare de țesut din diferite organe), în evacuarea unor colecții sau injectarea unor substanțe cu scop terapeutic (antibiotice, citostatice), în tratamentul unor tumori prin energie termică țintită (ultrasunete de înaltă energie), litotripsie (spargerea calculilor), tratamentul cataractei(facoemulsifiere) și chiar cu efect procoagulant.

Pregătirea pacientului pentru  ecografie abdominală constă în post alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de investigație, astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos intestinal să fie redus, permițând vizualizarea adecvată; se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa plată, ceai). Cu 24 de ore înainte, nu se consumă dulciuri, se evită alimente care pot fermenta (fructe,lapte), iar cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 18.00-19:00. În cazul în care sunteți balonat, se recomandă ca în ziua precedentă investigației să se administreze medicamente ca Espumisan sau Sab simplex (1-2 tablete de 3ori/zi sau 1 lingură în seară dinaintea examinării și 1 lingură cu 3 ore înaintea examinării).

În cazul ecografiei pelvine, se recomandă consumul a 1 l de apa plată într-un interval de 30 minute, cu o oră înainte de investigație; pacientul nu trebuie să urineze, chiar dacă există această senzație, astfel vezică urinară va fi plină și va permite vizulizarea structurilor învecinate (prostata, uter, ovare). Pe pielea abdomenului pacientului se va aplica un gel special care favorizează transmiterea ultrasunetelor. Ulterior se aplică și apasă ușor transductorul pentru a se vizualiza imaginea zonei respective pe ecranul aparatului.

Transductorul este un dispozitiv care transformă un tip de energie în altul (în acest caz  transmite ultrasunetele și recepționează ecourile folosind efectul piezoelectric). Transductorul conține cristale de cuarț, care își schimbă repede forma atunci când se aplică curent electric. Schimbarea rapidă de formă sau vibrația acestor cristale produce unde sonore care se exteriorizează. Similar, când undele sonore sau de presiune lovesc cristalele, acestea emit curent electric. Așadar aceleași cristale pot fi folosite pentru a trimite și recepționa unde sonore.

Transductorul este conectat la un computer (o unitate centrală de procesare), care realizează toate calculele și conține puterea electrică pentru transductor; există butoane de control ale pulsului transductorului (care reglează amplitudinea, frecvența și durata pulsurilor), un ecran pentru afișarea imaginilor, un dispozitiv de stocare a informațiilor, tastatură sau cursor și o imprimantă.

Ecografia este o investigație nedureroasă, excepție făcând cazurile în care există o afecțiune (ex. calculi biliari, colecistită, pancreatită acută) când poate apăra disconfort sau ușoară durere la apăsarea unei anumite zone cu transductorul.

Din punct de vedere fiziologic, energia ultrasunetelor are două efecte potențiale și anume: crește răspunsul inflamator și poate încălzi țesuturile moi. Energia ultrasunetelor produce o undă de presiune mecanică prin testurile moi, putând duce la formarea de bule microscopice și distorsiunea membranelor celulare, modificând activitatea intracelulară și fluxurile ionice, dar aceste efecte sunt minore. Totuși, ultrasunetele  folosite la intensitate mare, pot provoca expandarea și colapsul unor colecții mici de gaz din fluidele sau țesuturile corpului, fenomen numit cavitație. Acest fenomen nu se produce la nivelul de putere folosit de aparatură modernă în scop diagnostic.  

Ecografia are și limite: nu penetrează structurile osoase, calitatea imaginilor este slabă în cazul când se interpune gaz între transductor și organul de interes, datorită diferențelor extreme de impedanță acustică (ex. vizualizarea pancreasului dificilă la cei cu balonare), adâncimea de penetrarea a ultrasunetelor este mai mică la pacienții obezi și deci acuratețea imaginii mai scăzută și limita de rezoluție este de 3 mm (nu poate detecta structuri mai mici de aceasta dimensiune).

Dr Claudia Vasiliu – Clinica MEDAS Professional