„De când am născut-o pe Zora, hernia mea ombilicală căpătată în sarcina cu Achim și-a făcut de cap din ce în ce mai tare. De ce zic asta? Pentru că a devenit mai proeminentă și a început să doară. Nu mereu, însă din ce în ce mai des. Azi un pic, mâine un pic și eu, ce credeți? Nimic! I-am dat IGNORE cu zâmbetul pe buze de fiecare dată, pentru că eu cred că pot, până în pânzele albe și după, să fac asta.Deși am fost prevenită de mai multe ori că trebuie să fac operația necesară pentru ca lucrurile să fie în regulă, eu nu și nu. Între timp, am lăsat toate lucrurile să meargă normal: am muncit enorm, mi-am crescut copiii, i-am ridicat și purtat în brațe pe amândoi fără restricții (deși Achim are acum aproape 21 de kilograme) și mi-am văzut de viață, cum s-ar spune. La fel și hernia. Până într-o zi…
A urmat o altă criză de durere și, deși aveam și alte lucruri importante în program, am ajuns la Urgențe. Am crezut că este tot apendicele, dar era hernia ombilicală. Paul m-a convins în sfârșit să programăm operația pe care o amânasem atâta vreme”, a povestit Jojo.
„Vă sfătuiesc sincer să mergeți și să intervenițiîncă de la primele semnecă ceva e în neregulă. Eu am intervenit totuși la timp, pentru că se pot întâmplă lucruri mult mai rele, însă dacă aș fi fost mai puțin încăpățânată și aș fi acționat mai repede, m-aș fi scutit de multă durere”, a precizat Jojo.