Atunci când James Wannerton a început să învețe limbi străine la școală, el a spus că franceza are gust de „ouă moi”, iar germana gust de marmeladă.
Sinestezia este o afecțiune neurologică ce are ca rezultat îmbinarea unor simțuri care, în mod normal, nu sunt conectate. Astfel, stimularea unuia dintre aceste două simțuri produce o reacție involuntară în cazul celuilalt. De exemplu, cineva care suferă de sinestezie poate auzi o culoare sau vedea un sunet.
Inițial, la naștere, cele cinci simțuri principale ale omului sunt interconectate, ele despărțindu-se odată cu dezvoltarea creierului. Totuși, în unele cazuri, această separare nu este completă, iar unele conexiuni rămân valabile.
Există chiar și o teorie conform căreia cu toții suferim de sinestezie însă aceasta se manifestă la intensități diferite. De asemenea, există anumite cazuri de sinestezie care apar în urma unor răni craniene sau traume emoționale severe.
James se încadrează în categoria celor care au avut această tulburare toată viața și a aflat că această afecțiune este recunoscută din punct de vedere medical la vârsta de 20 de ani.
Acesta povestește că fiecare sunet pe care îl aude, în special când aude cuvinte, vine la pachet cu un gust involuntar și o experiență tactilă. Iar gustul îl simte la nivelul gurii, nu este o simplă asociere pe care o face.
„Dacă îl aud pe câinele meu lătrând, simt gustul și textura unei creme de ou. Cuvântul „like” are gust de iaurt, iar numele „Martin” are gust de tartă proaspăt scoasă din cuptor”, a mărturisit James pentru The Independent.
Bărbatul experimentează zilnic o înșiruire constantă de gusturi.
De asemenea, James mărturisește că există momente în care experimentează gusturi pe care nu le recunoaște imediat.
„Cred că mare parte dintre gusturile mele sinestezice își au originea în trecut și un număr mare provind din copilăria mea”, explică James.
Singurul gust pe care el îl asociază cu cuvântul în sine este cel de cafea, pe care îl simte atunci când aude acest cuvânt.