Consumată de mulți dintre români, apa îmbuteliată ascunde un real pericol pentru sănătate. Medicii trag un semnal de alarmă și spun că nanoparticulele de plastic sunt capabile să străbată bariera digestivă și să ajungă la nivelul sângelui.
Cele mai noi cercetări arată că o sticlă de apă conține de 100 de ori mai multe particule microscopice de plastic.
Medicul Radu Țincu a explicat în ce fel ne afectează aceste particule microscopice organismul.
„Expunerea la particule de microplastic afectează, în primul rând, mucoasa tubului digestiv. Aceste particule se implantează la nivelul mucoasei digestive și determină o serie de procese inflamatorii și chiar alergice, la persoanele susceptibile.
Inflamația mucoasei digestive va duce la o creștere a permeabilității digestive, lucru care se va traduce prin creșterea absorbției de toxine din tubul digestiv.
Dincolo de microparticulele de plastic au fost descoperite și nanoparticule de plastic, care sunt capabile să străbată bariera digestivă și să ajungă la nivelul circulației portale.
Nu se știe care sunt efectele acestor nanoparticule, dar se pare că ele pot să producă inflamația vaselor de sânge și să crească riscul de cheaguri.
În plus, microparticulele de plastic pot să se comporte ca un transportor pentru alte substanțe toxice, cum ar fi pesticidele sau metalele grele, astfel încât, odată ajunse la nivelul tubului digestiv, se vor implanta în mucoasa digestivă și vor dilua substanțele chimice pe care le poartă, acestea fiind absorbite în întreg organismul”, a explicat medicul Radu Țincu, la Antena 3.
Cercetătorii au descoperit sute de mii de particule de plastic în sticlele de apă de un litru vândute în SUA, 90% dintre acestea fiind suficient de mici pentru a intra în fluxul sanguin uman.
Potrivit unui nou studiu, o sticlă tipică de apă de un litru conține în medie aproximativ 240.000 de fragmente de plastic. Multe dintre aceste fragmente au rămas nedetectate în trecut, au determinat cercetătorii, sugerând că îngrijorările legate de poluarea plasticului pot fi subestimate semnificativ.
Studiul, publicat luni în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, este primul care evaluează apa îmbuteliată pentru prezența particulelor de plastic mai mici de 1 micrometru în lungime. Concluziile arată că apa îmbuteliată ar putea conține până la 100 de ori mai multe particule de plastic decât s-a estimat anterior, deoarece studiile anterioare au luat în considerare doar microplasticele, adică bucățile între 1 și 5.000 de micrometri.
Nanoplasticele prezintă o amenințare mai mare pentru sănătatea umană decât microplasticele, deoarece sunt suficient de mici pentru a pătrunde în celulele umane, a intra în fluxul sanguin și a afecta organele. Nanoplasticele pot trece, de asemenea, prin placentă către corpul bebelușilor nenăscuți. Oamenii de știință au bănuit de mult timp prezența lor în apa îmbuteliată, dar le-a lipsit tehnologia pentru a identifica nanoparticulele individuale.
Pentru a depăși această provocare, cercetătorii care au realizat studiul au inventat o nouă tehnică de microscopie, au programat un algoritm bazat pe date și au folosit ambele pentru a analiza aproximativ 25 de sticle de apă de un litru achiziționate de la trei branduri populare din SUA. (Cercetătorii au refuzat să specifice care branduri.) Au descoperit între 110.000 și 370.000 de particule mici de plastic în fiecare litru, 90% dintre acestea fiind nanoplastice, relatează Bloomberg.
”Acest studiu oferă un instrument puternic pentru a aborda provocările în analiza nanoplastice, care promite să acopere lacunele actuale de cunoaștere privind poluarea plasticului la nivelul nano”, spune Naixin Qian, autorul principal al studiului și student absolvent la Universitatea Columbia în chimie.
”Până acum, aceasta era doar o zonă întunecată, neexplorată. Studiile de toxicitate presupuneau doar ghicirea a ceea ce se află acolo”, adaugă Beizhan Yan, coautorul studiului și chimist de mediu la Universitatea Columbia.
Plasticul, mai ales particulele mici și foarte mici, este considerat cel mai periculos material de pe planetă, deoarece se descompune total foarte greu, iar efectele asupra mediului înconjurător sunt profunde.