Patima JOCURILOR DE NOROC: O dependență periculoasă ce afectează în special TINERII. Ce consecințe pot apărea și cum se poate trata

Medicii Institutului de Psihiatrie „Socola” din Iași se confruntă în fiecare an cu cazuri de persoane care sunt dependente de jocuri de noroc. Specialiștii afirmă că jocul patologic de noroc este o afecțiune biopsihosocială complexă ce poate avea repercusiuni devastatoare asupra individului și familiei acestuia.

Chiar dacă mulți români suferă de această afecțiune, puțini își iau inima în dinți și cer ajutorul psihiatrilor. Medicii ieșeni dau ca exemplu persoanele dependente de pariuri sportive, care – pur și simplu – nu se pot abține de la această activitate, fiind în stare să facă orice pentru a-și satisface plăcerea.

„Un astfel de pacient nu poate concepe viața fără jocurile de noroc! Un dependent de jocuri de noroc prezintă ca principală caracteristică pierderea logicii în timpul parierii: are convingeri iraționale distorsionate în etapele jocului, se folosește de algoritmi și are pași calculați empiric. De asemena, prezintă o capacitate empatică: persoana se consideră suficient de specială, încât să i se întâmple miracolul câștigului„, a declarat corespondentului Mediafax, dr.Elena Popescu, medic specialist psihiatru în cadrul Institului de Psihiatrie „Socola” din Iași.

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu am dat BANI să-l cunosc pe Trump. Sunt mai zgârcit”

19:30

ACTUALITATE Victor Ponta: „Cu cât avansează INTELIGENȚA artificială, cu atât avansează și prostia naturală”

19:00

Potrivit acesteia, speranța și nevoia de câștig sunt de nestăpânit la astfel de persoane, iar când dependența pune stăpânire pe mintea individului, cu toate că la nivel conștient realizează că tot ceea ce face nu este bine și de multe ori jură că nu va mai juca, tentația devine mult mai puternică, prăbușind barierele raționale.

„Toate acestea au drept consecințe în timp degradarea persoanei din punct de vedere biopsihosocial. Dependența de jocurile de noroc este, poate, una dintre cele mai neobișnuite dependențe, nefiind una fizică. Este reprezentată de un comportament problematic de joc patologic persistent și recurent, care determină disconfort sau afectare clinică, precum nevoia de a juca sume tot mai mari de bani pentru a obține aceeași plăcere sau euforie. Individul riscă ceva de valoare în speranța de a obține ceva cu o valoare și mai mare”, adaugă dr.Elena Popescu.

Medicul psihiatru ieșean susține că o astfel de persoană depune numeroase eforturi (lipsite de succes) pentru a controla sau reduce jocul patologic de noroc, dar cu foarte multe consecințe negative asupra vieții personale, familiale și profesionale. Astfel, persoana dependentă de jocuri de noroc planifică noi oportunități de a juca, face planuri referitoare la modul în care poate obține banii cu care să joace, își vânează propriile pierderi, se bazează pe alții că îi vor da banii necesari pentru a ieși din situațiile financiare disperate cauzate de jocul de noroc.

„Debutul jocului patologic de noroc sau al ludomaniei poate avea loc în timpul adolescenței sau la adultul tânăr, însă există cazuri în care tulburarea se poate manifesta și la vârsta mijlocie. De cele mai multe ori, persoanele dependente de jocurile de noroc prezintă distorsiuni ale gândirii, cum ar fi negare (eu nu joc la păcănele), superstiții (eu știu că miercurea și vinerea sunt zile ideale pentru păcănele și pariuri), prezintă un tipar de joc care crește treptat atât în ceea ce privește frecvența, cât și ca sumă pariată”, explică medicul psihiatru.

Astfel de persoane își creează sisteme perfecționate în timp, dobândesc sentimentul fals de putere și control asupra evoluției norocului și șansei, precum și despre o încredere exagerată.

Specialiștii afirmă că tiparul de joc al persoanei dependente poate fi regulat sau periodic, iar aceasta joacă mai mult în perioadele de stres sau depresie.

„Din punct de vedere al evoluției, această tulburare poate evolua cu perioade de joc masiv și probleme severe, corelate cu consum de substanțe, perioade de abstinență totală și perioade de joc neproblematic. Printre factorii de risc incriminați se numără: utilizarea alcoolului, comportamentul antisocial, depresia, utilizarea de canabis și droguri ilicite, educația precară, statusul socio-economic. Există un grad de agregare între ludomanie și tulburarea de personalitate antisocială, tulburările depresivă și bipolară și alte tulburări ale consumului de substanțe, în special cele care implică alcoolul”, a mai spus dr.Elena Popescu.

Potrivit acesteia, unele persoane dependente de jocurile de noroc sunt impulsive, energice, exagerat de preocupate să obțină aprobarea celorlalți și exagerat de generoase când câștigă, dar sunt și persoane dependente de jocurile de noroc care sunt deprimate și singure.

„Acestea din urmă joacă atunci când se simt vinovate. Tot la această din urmă categorie poate apărea ideația suicidală (aproximativ 10% – 15% prezintă o tentativă de suicid). Mai mult, jocului patologic de noroc i se asociază o stare generală de sănătate precară. Unele tulburări, precum tahicardia și angina, sunt mai frecvente la aceste persoane, decât în populația generală, dar apar și tulburări psihice, precum cele anxioase, depresive și tulburările consumului de substanțe. Astfel, se creează un cerc vicios în ceea ce privește dezvoltarea și întreținerea tulburărilor psihice menționate”, afirmă medicul ieșean.

Conform studiului „Jocurile de noroc în România”, incidența acestora la noi în țară este de 15%. Astfel, potrivit studiului menționat, 2,4 milioane de indivizi cu vârste de peste 18 ani au practicat jocuri de noroc cel puțin o dată, iar cei mai mulți jucători sunt bărbați între 18 și 24 de ani, necăsătoriti, din mediul urban. Incidența dezvoltării de probleme de joc în rândul populației României cu vârsta peste 18 ani este de 0,6%, respectiv 98.000 de indivizi.

„Opțiunile terapeutice sunt reprezentate de terapia medicamentoasă și psihoterapie. Terapia medicamentoasă este reprezentată de antidepresive, antagoniști de opioide și stabilizatori ai dispoziției. Concomitent cu terapia medicamentoasă, se asociază terapia cognitiv-comportamentală, care identifică și caracterizează distorsiunile cognitive din dependența de jocuri de noroc, terapia familială necesară pentru suport, educație și eliminarea comportamentului și terapia de grup”, a încheiat dr. Elena Popescu.

Reprezentanții Institutului de Psihiatrie „Socola”, din Iași, afirmă că, în ultimii doi ani, au fost internați 23 de pacienți diagnosticați cu patologie „jocuri de noroc”. Totuși, specialiștii susțin că, în realitate, există mult mai multe persoane cu acest gen de afecțiune, ce refuză să ceară ajutorul medicilor, din cauza unui sentiment acut de rușine sau pentru că pur și simplu nu vor să recunoască faptul că au o problemă.

Un astfel de caz este cel al lui Viorel, un ieșean care, deși conștientizează că are o problemă, refuză să solicite ajutorul unui specialist.

„Am început să joc la 18 ani, la Pronosport, era prin anii ’90. Apoi au apărut casele de pariuri sportive și am început să joc acolo. Nu pariez sume mari de bani, dar joc aproape zilnic. Poate că este o problemă, nu știu, dar, din punct de vedere financiar, nu mă afectează foarte tare. Un bilet la pariuri costă doar 2 lei. Sincer, nu mă impulsionează atât câștigul financiar, cât plăcerea pe care o resimt când reușesc să ghicesc rezultatele meciurilor”, spune bărbatul, care a adăugat că nu ar merge la un medic psihiatru, pentru a scăpa de această dependență.

Pe de altă parte, există și persoane care ajung în fața medicilor, pentru a fi ajutați. Unul dintre ele este un tânăr din municipiul Iași, care a fost adus de părinții săi la instituția medicală.

„Am vrut să văd dacă sunt un om norocos. Am crezut și că pot câștiga bani mai ușor, însă lucrurile au stat altfel. Dacă la început mai câștigam câte ceva, în timp am ajuns să pierd totul. Am început să duc la amanet lucruri de prin casă, să fur de la prieteni… Pur și simplu nu mă puteam abține. Dacă vedeam o sală de păcănele, mă lua cu transpirații dacă nu intram. Îmi tremurau mâinile până atingeam aparatul. După aia îmi reveneam și începeam să joc până pierdeam toți banii. Mă și împrumutam și așa se întâmpla aproape zi de zi. Nu jucam niciodată duminica, mai mult din superstiție. Aia era cea mai grea zi. Lunea o luam de la capăt, sperând că voi avea noroc. Nu am înțeles că am o problemă decât când am fost adus de părinți aici”, a declarat I.P., unul dintre pacienții Institutului de Psihiatrie „Socola”, din Iași, diagnosticat cu această afecțiune.

O cifră oficială a persoanelor care au această patimă nu există, dar sălile de jocuri din Iași sunt tot mai pline.