Anumite persoane sunt programate genetic să fie celibatare. Concluzia le aparține oamenilor de știință de la Universitatea din Beijing care susțin că au descoperit o genă specială, denumită „gena singurătății”. Potrivit cercetătorilor, persoanele care prezintă acest fragment de ADN sunt cu 20% mai dispuse să își petreacă singure întreaga viață, fără un partener de cuplu, notează Mediafax.
Se crede că gena în cauză, care acționează prin scăderea concentrației de serotonină, un neurotransmițător care influențează starea de bună dispoziție, îi face pe purtătorii ei să se simtă mai puțin confortabil în relațiile de cuplu.
Astfel, gena singurătății îi împiedică pe purtătorii ei să înceapă o relație sau, dacă aceștia reușesc să își întemeieze o relație, îi determină să se despartă succesiv de toți partenerii lor de viață.
Cercetătorii de la Universitatea Beijing au analizat ADN-urile recoltate din firele de păr prelevate de la aproape 600 de studenți chinezi, pentru a cerceta structura unei gene, 5-HTA1, care prezintă două mutații.
Voluntarii care prezentau mutația „G” erau mult mai predispuși să rămână celibatari în comparație cu aceia care erau purtători ai mutației „C”.
Aproximativ 60% dintre voluntarii din grupul cu mutația „G” nu se aflau într-o relație. În grupul voluntarilor cu mutația C acest procent era de 50%.
Această asociere nu a putut fi explicată prin ceilalți factori care influențează bunul mers al unei relații de cuplu, precum aspectul fizic și bunăstarea materială.
Elementul cheie al acestei descoperiri pare să fie rolul pe care îl joacă gena 5-HTA1 la nivelul creierului.
Persoanele cu mutația G sintetizează mai puțină serotonină, o substanță chimică din creier ce influențează starea de dispoziție și gradul de fericire al unei persoane.
Cercetătorii știau deja că persoanele cu mutația „G” întâmpină dificultăți în găsirea unui partener de viață. În plus, acele persoane au tendința de a fi nevrotice și de a suferi de depresie.
Studiul a fost publicat în revista Scientific Reports.
Cercetătorii chinezi spun că studenții dispun de mai mult timp liber și o mai mare libertate în ceea ce privește începerea unei relații în comparație cu restul populației.
În celelalte etape ale vieții, alți factori, precum presiunea pusă de părinți, care îi îndeamnă pe tineri să se căsătorească, pot avea o influență mai mare.
În ciuda acestui aspect, savanții chinezi afirmă că studiul lor „oferă dovada unei contribuții genetice asupra statutului marital în anumite contexte”.
Alți oameni de știință spun că deși genele influențează în mod inevitabil relațiile de cuplu, rolul lor rămâne în cele mai multe cazuri unul destul de mic.
Studiile anterioare au relevat faptul că șansele oamenilor de a se căsători, de a rămâne căsătoriți și numărul partenerilor sexuali sunt influențate de ADN-urile lor.