Condamnat în repetate rânduri pentru că îngrașă, zahărul nu ar trebui eliminat definitiv din dieta zilnică. Cel puțin așa susțin savanții de la centrul spitalicesc de la Universitatea din Montreal, coordonați de Alex Parker, profer de patologie și biologie celulară.
Pe parcursul realizării studiului, oamenii de știință au constatat că acest ingredient, considerat de mulți nutriționiști dăunător organismului, este esențial pentru buna funcționare a creierului, notează site-ul maxisciences.com.
Experții susțin că zahărul previne apariția afecțiunilor legate de neuro-degenerescență, printre care boala Alzheimer. Cercetarea, publicată în revista „Aging Cell”, arată că acest ingredient ar fi bun pentru stimularea memoriei.
Acest lucru sugerează că anumite boli, cum ar fi Alzheimer, ar putea fi prevenite dacă includem zahărul în dieta zilnică. Se impune totuși mare prudență, pentru că zahărul provoacă și obezitate și diabet, precizează cercetătorii.
În prezent, boala Alzheimer este cea mai cunoscută afecțiune neuro-degenerativă, deoarece afectează un mare număr de persoane. Mai există însă și altele, ca boala Lou Gehrig (numită și scleroză laterală amiotropică – SLA) sau boala Huntington, asociată și ea cu îmbătrânirea. De mulți ani, cercetătorii încearcă să reducă degradarea neruronală legată de vârstă pentru a împiedica apariția unor astfel de boli.
În acest sens, ei vizează mai ales scăderea aportului caloric din alimentație, metodă care a dovedit că îmbunătățește sănătatea pacienților și le crește speranța de viață.
Pentru a ajunge la această concluzie, profesorul Alex Parker, împreună cu echipa sa, a recurs la Caenorhabditis elegans, un viermișor de 1 mm lungime, folosit adesea pentru studierea unor aspecte biologice. În prima fază, rezultatele obținute nu au fost unele încurajatoare: „Chiar dacă restricția calorică pare că îmbunătățește sănătatea în general, de-a lungul anilor am încercat să găsim efecte benefice în modelele noastre de neuro-degenerescență. Am văzut că efectele erau nesemnificstive sau deloc”, spune Alex Parker, care a decis apoi, împreună cu echipa, să schimbe strategia.
În loc să scadă caloriile din regimul alimentar al viermilor, savanții le-a administrat mari cantități de glucoză (nr. zahăr). Rezultatele obținute i-au uimit pe cercetători: „Spre marea noastră surprindere, am observat la viermii cărora li se administraseră cantități mari de glucoză o scădere semnificativă a degenerescenței la toate modelele noastre”, indică Alex Parker.
Oamenii de știință explică acest rezultat prin aportul energetic al zahărului. Ei sunt de părere că neuronii bolnavi sunt lipsiți de energie, glucoza oferindu-le resursele energetice necesare pentru o funcționare normală. Totuși, chiar dacă degenerescența viermilor scade, ei trăiesc mai puțin și nu sunt atât de sănătoși. Alex Parker subliniază că „regimul alimentar poate avea efecte profunde asupra sănătății și am descoperit un rol necunoscut până acum al zaharurilor: protecția împotriva anumitor forme de degenerescență, dar provocarea altor probleme de sănătate”.
Prin urmare, viitoarele studii trebuie să încerce să pună la punct demersuri terapeutice pe bază de zahăr, care să țintească doar neuronii, evitând astfel inconveniente ca tendința de a duce la obezitate și diabet. Cercetătorii de la Montreal au început deja noi analize pe viermi pentru a depista căi genetice implicate în procesul de protecție al zahărului. Analizele trebuie făcute apoi pe oameni, dintre care unii suferind de boli neuro-degenerative, care să confirme sau să infirme observațiile pe viermi.