Prima pagină » Sănătate » Sunt salvatori de vieți, dar acești oameni au ei înșiși nevoie de un miracol. Vestea care le-a redat speranța

Sunt salvatori de vieți, dar acești oameni au ei înșiși nevoie de un miracol. Vestea care le-a redat speranța

La fiecare trei minute, o persoană este diagnosticată cu cancer de sânge. Mult mai rar se întâmplă ca un astfel de om să primească o veste bună. Și totuși se întâmplă. Chiar și în România, într-un sistem sanitar în care vindecarea ține adesea de miracol.

Ion Petre, Daniela Neagu și George Dănăilă au primit în luni dimineață o veste bună. Sunt trei dintre românii diagnosticați cu leucemie acută limfoblastică, pacienți – foști și actuali – ai Spitalului Universitar de Urgență București unde, în a doua săptămână de după Paște, Asociația Dăruiește Viață  a deschis un centru de transplant de celule stem. Al patrulea din țară, după cele de la spitalele Fundeni din Capitală, de la Timișoara și Târgu Mureș. Va fi  funcțional însă după ce spitalul va semna contractul cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Centrul reprezintă o investiție de 600.000 de euro datorită căreia numărul beneficiarilor de transplant celule stem va crește cu peste 100 de pacienți anual și va asigura, în compartimentul de pretransplant, tratament chimioterapeutic pentru 200 de români pe an.

Unul dintre ei este George Dănăilă, care a aflat că are leucemie cu o zi înainte de Anul Nou. Pe 30 decembrie 2014. De o sută de zile se află în spital. E norocos, spune, pentru că în ultimele săptămâni a mai trecut doar pentru câte o zi, ca să i se administreze tratamentul.

Este „mascat”, pentru că e sensibil și vrea să fie sănătos pentru el și pentru copilul lui. Medicii i-au spus că dacă totul merge bine, îi vor face transplant de celule stem.

George Dănăilă, pacient

La chimioterapie este și Daniela Neagu, care a depășit suta de zile în spital. A ales să se trateze în spitalul în care lucrat ca asistent medical. Până pe 1 ianuarie 2015, când a ieșit din gardă cu un gând. Ce-or fi cei trei ganglioni mici, cât un bob de mazăre, situați la baza cefei, care nu-i dădeau pace. Și i-a descoperit în gardă, în timp ce și-a băgat mâna prin păr, ca să și-l aranjeze puțin. Ca un masaj, își amintește. Doi într-o parte, și unul într-alta.

Daniela Neagu, 36 de ani. Își dorește ca după vindecare să revină în SUUB ca asistentă medicală

„Am mai stat câteva zile, până pe 5, când s-a redeschis o secție și mi-au făcut rapid analizele, tomografiile. Pe 7 ianuarie m-au internat”, rememorează femeia firul poveștii. „80% erau siguri încă de la internare de diagnostic, dar răspunsul a venit după prima puncție medulară – leucemie acută limfoblastică”.

„Eram cu capul în nori, mi-a luat ceva să înțeleg”, spune acum Daniela Neagu, pe care o așteaptă acasă doi copii, de 7, respectiv de 4 ani. S-a lăsat pe mâna doctorilor cărora le-a devenit din coleg de echipă, pacient. A schimbat halatul alb de asistentă, cu cel din molton, de spital. La fel, a schimbat și secția, urcând de la etajul  IX, unde lucra la Neurologie, la cel de-al XII-lea, la Hematologie. O iau etapă cu etapă, încă aștept. Sunt după trei cicluri de chimioterapie. După ultima puncție medulară, medicii mi-au spus că tratamentul merge bine”.

Nu pune la îndoială ce îi spun și nici ce tratament îi dau pentru că a învățăt, în cei 12 ani de când lucrează la spital, că, dacă primește ceva, „înseamnă că așa trebuie făcut”. Și are încredere că va fi bine și că se va întoarce în spital, ca asistent medical.

Nu a apucat încă să vadă noua secție pentru transplant și pretransplant realizată în Clinica de hematologie. Are timp, dar se bucură pentru că alți oameni ca ea au o șansă la viață. O șansă în plus, oferită acum  de „Dăruiește Viață”.

Salon din Centrul de transplant și pretransplant al secției de hematologie a SUUB.

Noua secție pentru transplant și pretransplant realizată în Clinica de hematologie a SUUB  dispune de cinci camere sterile, dotate cu paturi electrice de terapie intensivă, stație de monitorizare a funcțiilor vitale și beneficiază de cel mai modern sistem de filtrare a aerului, presiune pozitivă și flux laminar. Cele cinci camere sterile au rolul de a reduce riscul apariției infecțiilor, prinicipala cauză a mortalității în cancer.

Conferențiar doctor Horia Bumbea / Foto: Mediafax / Victor Ciupuliga

„Tratamentul chimioterapeutic efectuat în condiții de izolare scade riscul de deces din cauza infecțiilor, asigurând o rată de supraviețuire similară celei înregistrate în clinicile din vestul Europei”, spune conferențiarul Horia Bumbea, unul dintre coordonatorii secției de hematologie de la SUUB. „Pentru a crește eficiența camerelor sterile și a tratamentelor efectuate pe secție, compartimentul de pretransplant vine ca o completare, în așa fel încât pacientul să fie protejat de infecții până ce intră în camera sterilă, sau în timpul tratamentelor de inducție a remisiunii”.

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, două dintre membrele Asociației Dăruiește Viață

În majoritatea centrelor hemato-oncologice din țară, prevenția și tratarea infecțiilor se face în saloane cu câte 10 pacienți, cu toalete la comun. O realitate care se poate schimba, cu bani privați strânși de ONG-uri, precum cele 4 milioane de euro, investiți de „Dăruiește Viață”, din 2012 și până în prezent, în hemato-oncologia din România.

Centrul de transplant și pretransplant al secției de hematologie a SUUB

„Bani înseamnă viață”, spune Ion Petre, un fost pompier diagnosticat cu o formă de cancer a sângelui. A trecut printr-un autotransplant cu celule stem, singura lui șansă la viață, iar acum, la patru ani de la transplant, a venit la Universitar, unde a fost internat, să vadă noua clinică de la hematologie.

„Meseria mea era să salvez oameni din incedii, inundații, accidente rutiere, accidente de orice fel. Am salvat mii de oameni și când mi-au spus medicii de la Spitalul Universitar că sufăr de o boală hematologică, relativ rară…nu m-am speriat. Pe mine nu avea ce să mă sperie. Atât eram de călit în meseria mea încât nu putea să mă sperie nimic”, povestește acum bărbatul. „Frica m-a cuprins când mi-am văzut băiatul, atunci de 12 ani, și mi-am zis că dacă e cum zic medicii – o boală rară – copilul meu va crește fără mine”.

Ion Petre

Îmbrăcat elegant, în costum, Ion Petre a venit din Găieștiul natal, la București, ca să arate că poți trăi și după un cancer. În 2009, fostul pompier de la ISU Dâmbovița a aflat că are limfom malign non-Hodgkin.

Nu știa ce e asta, doar acuza dureri insuportabile de stomac. „Mai aveam și o umflătură la umăr, pe claviculă, dar am crezut că e un punct de grăsime”, spune bărbatul povestind că a încercat tot felul de tratamente ca să-și potolească durerea de burtă. „Am înghițit zeci de ouă de prepeliță și durerea tot nu îmi trecea”. Așa a ajuns la spital, mai întâi la cel al ministerului de Interne, iar apoi la Universitar. I s-a spus că are nevoie de un transplant de celule stem ca să se vindece. Și de chimioterapie.

„Când m-am internat aveam 90 de kilograme, ca acum. În scurt timp, ajunsesem la 45, iar doctorii îmi spuneau că trebuie să trăiesc. Eram jumătate din cât sunt. Transplantul de celule era singurul tratament pentru mine”, își amintește bărbatul.

I-au luat sânge în noimebrie  2010, dar transplantul l-a făcut abia în mai, un an mai târziu. „Pentru că sunt puține centre de transplant, mi-au spus să merg  acasă că mă vor suna ei. Eram programat în iunie, dar am avut noroc. Cineva care era înaintea mea pe listă a renunțat. Așa că m-au sunat în aprilie și mi-au zis că în mai voi face transplantul”, povestește pompierul, acum pensionat medical.

Transplantul i-a reușit, iar din 2011 viața lui s-a schimbat. Spune că s-a apropiat de biserică și că îi ajută și pe alți pacienți diagnosticați cu cancer de sânge să primească tratament adecvat: „Vin cu ei la București, aici, la spital”, spune mândru bărbatul.

Pentru că știe cât de sărac este sistemul, fostul pompier are un mesaj pentru ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu: „Să implice mai mult toate structurile ministerul Sănătății în tratarea tuturor bolnavilor, nu doar a celor bolnavi de cancer. Când eram la pompieri ne rugam de comandat să dea mai mulți bani pentru mașini, că trebuiau reparate. Așa este și la Sănătate. Domne, mai mulți bani înseamnă viață”.

În România se fac anual aproximativ 200 de transplanturi de celule stem, dintre care peste 130 la Clinica de hematologie a Institutului Fundeni. Intervenții de acest fel se realizează și în spitale din Timișoara și Târgu Mureș. Clinica de transplant și pretransplant de la SUUB va deveni funcțională îndată de spitalul va semna un contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ulterior vor fi scoase la concurs 20 de posturi de asistente.
 

Operator – Cătălin Sanda

Montaj – Andrei Boruzescu

Producător – Cezar Helmis

Citește și