Terapia sexuală: Ultimele decenii au schimbat dinamica relațiilor de la toate vârstele
În situații în care altădată era vorba despre tratarea afecțiunilor fizice, terapeuții realezează că trebuie să se concentreze acum mai degrabă asupra problemelor psihilogice, spune Elle Hunt de la The Guardian.
Denise Knowles, terapeută în probleme de relații și sex, spune că unul dintre lucrurile pe care le aude cel mai des de la pacienții săi este „Sunt prea multe posibilități. Nu știu de unde să încep”. În urmă cu treizici de ani, Knowles aborda mai ales probleme fizice, disfuncții de erecție, dureri în timpul raportului sexual, probleme de ejaculare. Acum își definește abordarea drept „bio-psiho-socială”.
„Cred că s-a trecut de la «Asta e problema, cum putem să o rezolvăm», la «Cum abordăm sexul? Ce înseamnă pentru tine? Cum se potrivește în relație și cum ai ajuns în această situație?», și abia apoi putem să ne ocupăm de ce e în neregulă”, spune Knowles.
Jurnalistul Dan Savage, editorialist pe probleme de sexualitate afirmă că atunci când s-a apucat să scrie era întrebat mereu „Unde găsesc clubul local pentru swingeri?”. Acum fiecare grup are site-ul său. O altă schimbare pe care a remarcat-o în mesajele pe care le primește din 1991, când a debutat editorialul său, constă în faptul că a dispărut întrebarea „E normal?”, pe care o primea aproape în fiecare scrisoare. „Cred că a ajuns și la oameni ideea că, atunci când e vorba despre sexualitate umană, variația e norma”, spune Savage.
„E adevărat”, arată jurnalistul, „că este acceptat din ce în ce mai mult faptul că ceea ce consideram cândva «sexul arhetipal», într-o căsnicie heterosexuală, probabil poziția misionarului, este, de fapt, cea mai mică parte a felului în care se petrec relațiile sexuale”.
Această situație a venit cu un set nou de probleme. „Oamenii se compară cu prietenii noi, cu ce li se spune în presă sau în societate sau cu ceea ce pare că se așteaptă de la ei, chiar dacă nu e adevărat sau nu are legătură cu posibilitățile reale”, explică terapeutul pe probleme sexuale de la The Guardian, Pamela Stephenson Connolly. Nu a fost niciodată o discuție mai bogată decât acum în ceea ce privește nu doar sexul ci și tot ce e legat de el, gen, identitate, relație, dragoste. Cu toate acestea, discuția nu a adus nici mai puțină rușine și nici o comunicare mai deschisă a problemelor.
Rezultatul este pentru mulți un fel de blocaj. „Sunt tot felul de îndoieli care își fac loc în mințile oamenilor în legătură cu ce înseamnă să fii sexual și chiar și în ceea ce privește modurile în care ai face asta”, spune Knowles.
Terapeuții sexuali spun că nu au avut niciodată atât de mulți clienți ca în prezent. Pornografia, rețele sociale, telefonia mobilă, toate aduc la terapeut clienți din ce în ce mai tineri.
„Fiecare terapeut psihosexual cu care am vorbit are o listă de așteptare plină” spune Kate Moyle, terapeută în Londra, care arată că majoritatea clienților săi au vârste cuprinse între 20 și 30 de ani.
Chiar și disfuncțiile erectile, asociate cândva cu problemele de sănătate ale persoanelor în vârstă, sunt acum mult mai întâlnite ca problemă psihologică a celor tineri. „Descoperim că este vorba despre o generație de tineri pentru care e mai ușor să aibă o relație sexuală cu propriile dispozitive decât cu o persoană”, spune Lovett.
Un studiu din 2016 a arătat că peste jumătate dintre clienții terapeuților au recunoscut faptul că problemele din relație au avut ca sursă pornografia. În cazul problemelor de erecție, procentul celor care au simțit că pornografia este de vină a fost de 25%.
Terapeuta Nicola Buchanan s-a specializat în dependențe sexuale după ce un număr tot mai mare de persoane au venit la ea pentru a trata disfuncții erectile și alte probleme legate de stimuli online. Ea spune că trecerea de la fantasma masturbării la realitatea sexuală a fost mereu o perioadă de tranziție dar că în aceste zile a ajuns să fie un adevărat salt”.
Pentru femei, Lovett identifică influența pornografie în așteptările acestora să aibă orgasm „în aproximativ 10 secunde”, în perceperea propriului corp și chiar mutilări și obsesii legate de plăcerea partenerului.
Multe au afirmat că se simt presate să facă sex anal. Alți terapeuți au arătat că se înregistrează o creștere a numărului de femei care sunt afectate de vaginism, contracții involuntare ale mușchiului constrictor vaginal care previn în mod dureros penetrarea, problemă legată de anxietate.
Psihologul Linda Papadopoulos a arătat într-un studiu din 2010 că „fetele și băieții sunt împinși să imite stereotipurile de gen”, iar impactul este resimțit profund de tinerele femei.
Aplicațiile pentru întâlniri au creat impresia unui câmp de alegeri nelimitat, mulți ajungând să își supraestimeze atractivitatea. „Nu intri într-un club cu gândul că am o șansă cu fiecare persoană de aici, dar aceste aplicații îți dau impresia aceasta”, spune Papadopoulos.
O dată cu răspândirea aplicațiilor, terapeuții spun că au primit întrebări care arată că oamenii „se așteaptă să fie în stare să evite perioadele de curtate”, iar aceste lucru reduce șansele de a crea legături.
Cate Mackenzie, consilieră pentru întâlniri și terapeută sexuală de două decenii spune că este resimțit tot mai acut „privilegiul sexual”, diferența dintre persoanele care pot pur și simplu să întâlnească alți oameni și cei care din tot felul de motive ajung la 30 sau 40 de ani fără să fi avut relații sexuale. Ea își învață clienții cum să flirteze și cum să se relaxeze într-o discuție.
Problemele se mențin și la nivelul relațiilor. Cele mai multe contacte sexuale durează între 10 și 20 minutes, spune Moyle, dar chiar și acest interval se dovedește prea mult pentru nivelul de atenție divizat cu care suntem obișnuiți. Mulți terapeuți spun că munca lor debutează cu interzicerea aparaturii electronice în dormitor și stabilirea unor perioade de dormit împreună.
„Dacă primul lucru pe care îl atingi la trezire este un aparat, asta spume destul de mult”, arată Lovett, care, în același timp, recunoaște că a constatat o creștere a numărului de relații începute și susținute cu ajutorul tehnologiei. Un număr surprinzător de mare dintre pacienții săi își urmăresc partenerul folosind mijloace digitale, fără știința acestuia.
Buchanan spune că se întâlnește cu tineri care nu au reușit să aibă nicio relație: „Cred că stilul de viață pe care îl trăim nu favorizează relațiile de cuplu.”, spune terapeuta.
Savage s-a arătat mereu sceptic cu privire la relațiile monogame, și mai ales la felul în care acestea ar asigura pe termen lung posibilitatea de contact sexual: „Oamenii se așteaptă de la partenerii lor să primească ceea ce s-au obișnuit să primească de la mai multe persoane, sprijin, prietenie, terapie, relații sexuale. O relație nu poate să reziste cu toate responsabilitățile astea”. Pe baza scrisorilor pe care le primește Savage susține că s-au amestecat zonele gay și cele straight în ultimii 30 de ani. Rezultatul este o abordare mai pragmatică a sexului. Editorialistul spune că este efectul pe care îl au relațiile întâmplătoare și raporturile sexuale de plăcere ca și tendința stabilirii după ce sunt încercate mai multe posibilități. Tot mai puține persoane sunt în relațiile în care nu vor să fie.
În Statele Unite, numărul divorțurilor între adulți cu vârste de peste 50 de ani s-a dublat față de anii ´90. Iar pentru britanicii de peste 60 de ani, numărul divorțurilor a crescut cu 70% față de 1991.
Stephenson Connolly arată că în această perioadă s-au atenuat prejudecățile legate de vârstă în materie de sex. Astăzi terapeura spune că primește scrisori și de la persoane care au trecut de 80 sau 90 de ani. „Oamenii au așteptări mai mari acum, că pot să se bucure de sex și la vârste înaintate, e un progres teribil”.
Soluțiile farmaceutice au jucat un rol important iar atunci când femeile vorbesc despre schimbările hormonale ale vârstei, „în loc să renunțe, se așteaptă să găsească moduri de rezolvare, altă schimbare în bine”, spune terapeuta de la The Guardian.
În ciuda faptulul că se vorbește foarte mult despre evitarea stigmatizării, terapeuții sunt de acord că pentru cea mai mare parte a celor cu care vorbesc sexul a rămas un subect taboo.
Moyle a subliniat faptul că societatea este în continuare heteronormativă iar problemele nu sunt discutate deschis: „Trăim cu acest ciudat paradox: toată lumea pare că face sex și vorbește despre asta, dar nu au loc discuții normale, în termenii realității”.
Chiar și la nivel individual, Lovett arată că nu are loc o comunicare mai deschisă decât la mijlocul anilor ´80. Buchanan a constatat chiar că se poate vorbi de obstacole mai mari decât în urmă cu 15 ani: „Sunt un pic surprins de ignoranța cu care oamenii își tratează corpurile proprii și pe cele ale partenerilor”, a arătat Knowles care arată că e nevoie de o educație sexuală mai viguroasă și mai pragmatică.
Faptul că oamenii încep să înțeleagă că e bine să consulte specialiști este cel mai mare pas făcut în ultimele decenii. Terapeuții spun că investigarea specializată pentru sexualitate este o investiție în sănătatea și fericirea pacientului și a viitorilor parteneri pe care îi va avea acesta, concluzionează publicista britanică.