Timp de gândire / Cum poți să elimini gândurile negative din viața cotidiana
Foarte mulți oameni sunt ancorați zi de zi într-un noian gânduri negative pe care nici măcar nu le mai conștientizează. Efectele negative ale unei astfel de atitudini se întind până în zona sănătății fizice și sunt, de multe ori, iremediabile.
Psihologii ne atrag atenția că obișnuința de a gândi negativ, indiferent de subiect, generează senzațiile de nefericire, neîmplinire și frustrare, care devin din ce în ce mai intense, până în punctul în care se pot transforma în tristețe, furie sau chiar boală fizică.
Cum putem reduce frecvența și intensitatea gândurilor negative a explicat pentru Gandul.info Andra Tănăsescu, psiholog și trainer NLP. Vezi mai jos 6 sfaturi concrete care te ajută să faci o schimbare de atitudine în viața ta:
Ce sunt gândurile negative
În primul rând, a spune „gânduri negative” este în sine ceva foarte vag și general. Pot adopta o atitudine negativă față de orice, luându-l pe „NU” în brațe mereu sau pot avea gânduri negative despre un singur lucru, precum jobul, capacitățile personale, relația de cuplu etc.
Lucrurile care fac diferența între o atitudine problematică și una firească sunt frecvența și intensitatea acelor gânduri.
Este important să ne definim care este scopul acelor gânduri înainte să ne punem „diagnostic” de gândire negativă.
Trei tipuri de gânduri negative
1. Dacă avem gânduri constante de genul „nimic nu merge”, „toți oamenii sunt oribili, răi”,„nimeni nu îmi este alături”: Din ce motive gândesc așa? Chiar nimeni nu este lângă mine? Chiar NIMIC nu merge?
În acest prim exemplu, ar putea fi vorba despre o pierdere a încrederii, a speranței, în urma unor decepții. De asemenea, dacă pornim la drum cu niște așteptări foarte rigide și nu se întâmplă exact cum ne-am imaginat, putem risca să cădem în această capcană a „gândirii negative”, care ne taie din elan, doar pentru că nu a ieșit așa cum vedeam noi că ar fi trebuit. Sau poate e doar un mod prin care cerem să ni se dovedească prin fapte că realitatea/oamenii pot fi altfel. Sau poate fi doar nevoia de a găsi dovada că sunt într-adevăr oameni faini, că unii ne sunt alături și că ne aud atunci când strigăm după ajutor.
2. Dacă observăm constant gânduri ca: „nu pot face asta!”,„nu voi reuși niciodată!”, „eu nu știu să fac asta!”: Oare suntem doar negativiști? Doar ne victimizăm pentru a atrage atenție?
Atunci când gândurile negative sunt despre noi înșine, pot veni dintr-o stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în forțele propria, lipsă de susținere sau de cunoaștere de sine, de compasiune etc. Chiar și victimizarea, care este foarte aspru judecată, poate veni dintr-o lipsă de atenție ori de înțelegere. Doar pentru că am astfel de „gânduri negative”, nu mă face neapărat negativist/pesimist, ci poate fi un semnal prin care spun „nu cred în mine suficient, nu am curaj” ori de „am nevoie de confirmare, ca să pot prinde curaj”.
3. Dacă avem gânduri suicidale: Chiar nu se poate schimba nimic? Dacă îmi fac rău rezolv cu adevărat ceva? Dacă lor nu le pasă înseamnă că nu ar mai trebui să îmi pese nici mie?
Tot ca „gânduri negative” putem să clasificăm acest tip de a gândi. Lipsa de împlinire a potențialului, acceptarea oamenilor nepotriviți în viață, evenimentele traumatice, neprocesarea sănătoasă a rănilor sufletești, pierderea unui lucru în care am investit toată energia noastră, focusarea pe limitări și nu pe soluții, lipsa de suport din exterior ori necunoașterea propriilor resurse interioare, pot duce către gânduri de acest fel. În situațiile de genul acesta, persoanele în cauză nu sunt victime ale „gândirii negative”, ci trăiesc o lipsă acută de multe lucruri real importante pentru ei. Nevoile lor sunt prea puțin sau deloc împlinite și poate trăiesc împotriva întregului lor set de valori morale.
Sunt multe persoane care trec prin asta și habar nu avem. Iar eu cred din suflet că este important să avem urechile și ochii deschiși către persoanele apropiate nouă și să fim buni unii cu ceilalți. Sunt multe persoane care simt o durere puternică și care nu au curajul să o spună. Multe persoane care se așteaptă să fie criticate, judecate, doar pentru că trec printr-o durere profundă. Un gest de atenție la momentul potrivit poate schimba multe!
Oamenii își imaginează toate scenariile tragice
Creierul nostru are un stil foarte interesant de a funcționa. Pentru că umanitatea a evoluat mult de la a trăi în peșteri, mereu în gardă, luptând în fiecare secundă pentru supraviețuire, creierul nostru putem spune că „a rămas fără ocupație”. Și spun asta între ghilimele pentru că sunt persoane care caută nod în papură doar pentru că nu își ocupă timpul cu nimic productiv.
Astfel, începem să gândim mult în viitor, ne dezvoltăm „scenarita”, apucându-ne să ne imaginăm toate scenariile tragice care s-ar putea întâmpla, înainte să vedem care este cursul real al evenimentelor.
„Iarăși sună alarma asta, nu o mai suport! E abia marți, cât mai e până în weekend. Azi sigur o să fie o zi groaznică! Parcă văd că o să mă cert iarăși cu șeful. Și să vezi cum o să pierd și autobuzul și o să întârzii la programare la medic, pentru că sigur nu o să mă lase să plec mai devreme. Ah, la naiba! Am uitat iarăși să plătesc factura la lumină! O să îmi taie lumina! Asta îmi mai lipsea, să umblu prin casă pe beznă!”
Și uite așa, mulți oameni se pierd în gânduri despre cum și de ce lucrurile vor merge prost, fără să mai țină ochii deschiși ca să observe lucrurile frumoase care li se întâmplă. Plecăm la drum căutând problema și suntem „orbi în fața fericirii”.
O persoană care este focusată exclusiv pe ceea ce nu merge, pe limitări, pe probleme, pe lucrurile care îi provoacă nemulțumire, se menține într-o relație tensionată cu ceilalți și cu ea însăși.
Desigur, tot ceea ce ne înconjoară poate avea impact puternic în a genera astfel de gânduri, atâta timp cât nu selectăm ce lăsăm să intre în viața noastră.
Viteza, aglomerația, presiunea social, social media, a te compara cu ceilalți, lipsa de încredere, anxietatea, lipsa de autocunoaștere, presiunea de a fi perfecți etc. Toate acestea obosesc foarte tare și suprasolicită omul. Iar cu cât le dăm mai multă importanță în viața noastră, cu atât vor avea un impact mai mare asupra modului în care ne simțim.
Care sunt principalele efecte nocive ale gândurilor negative
A te focusa doar pe aspectele neplăcute este limitativ și nu are cum să genereze soluții. De cele mai multe ori, pentru că dăm prea multă putere problemelor, ne împiedicăm singuri din a vedea soluții ori părțile bune din situațiile cu care ne confruntăm.
Ca și efecte, printre primele lucruri pe care le putem observa sunt scăderea motivației și a încrederii. Urmate mai apoi de tendința de a ne plânge constant și de a căuta nod în papură pentru orice vine din exterior ca posibilă rezolvare.
Cu cât stăm mai mult ancorați într-o astfel de stare, cu atât viața va începe să pară mai fără sens, fără scop. Senzațiile de nefericire, neîmplinire și frustrare vor devein din ce în ce mai intense, până în punctul în care se pot transforma în tristețe, furie sau chiar boală fizică.
Riscul care apare în acest caz este că, dacă permitem ca atitudinea asta să devină o obișnuință sau o trăsătură care ne definește personalitatea, am putea să nu mai fim dispuși să renunțăm la ea. Ba chiar am putea începe să o apărăm, „este ceea ce mă face să fiu eu!” și vom îndepărta orice oportunitate de a face o schimbare.
Șase sfaturi concrete să scapi de gândurile negative
1. Întreabă-te dacă într-adevăr gândești negativ sau dacă preferi să cântărești opțiunile înainte de a decide.
Înainte să ne punem această etichetă, de „negativist(ă)” sau „ pesimist(ă)”, este important să ne definim cine suntem cu adevărat și motivele pentru care alegem să gândim în acest fel. Pesimismul poate fi și o calitate, în doze echilibrate, atunci când este mai degrabă o atitudine rațional-realistă în care sunt cântărite beneficiile vs. pierderi pentru a lua o decizie asumată, cumpătată și în cunoștință de cauză.
2. Fii atent(ă) la ceea ce simți cu adevărat și spune asta.
A spune „am o gândire negativă” este foarte general și lipsit de substrat. Mai degrabă consider că ar fi sănătos să ne observăm și să spunem motivul real pentru care avem acea reacție. „Mi-este teamă de eșec”, „mă simt singur(ă) și fără speranță”, „lucrurile au mers altfel decât planificasem iar acum mi-este teamă, nu știu încotro se îndreaptă totul.” și așa mai departe. În felul acesta, în loc să ne focusăm pe „gândul negativ”, găsim sursa reală a nemulțumirii noastre ca mai apoi să putem căuta și găsi soluții ce produc schimbările dorite.
3. Urmărește-ți șirul gândurilor și observă ce le declanșează.
Sunt multe „programe” și voci care ne-au rămas din copilărie ce ne repetă în mod constant ce ar trebui să facem cu viața noastră și cât de greșit este să fim noi înșine. Observă care este sursa și ce buton declanșează șirul gândurilor care îți provoacă o stare neplăcută. Odată descoperit, se pot găsi ușor soluții pentru a elimina sursa ori reacția obișnuită.
4. Schimbă în mod conștient subiectul căruia îi oferi atenție.
Dacă te surprinzi gândindu-te că nu va merge, vei pierde, te vei face de râs etc., focusează-te mai degrabă pe tot ce poate merge bine. Chiar dacă poate părea dificl la început, antrenează-te să vezi oportunitățile și punctele forte. Va schimba semnificativ modul în care trăiești fiecare zi.
5. Încetează să pui presiune pe tine!
Dacă îți repeți în mod constant „nu sunt bun/ă de nimic”, „trebuie să fiu perfect/ă”, „trebuie să devin așa pentru a fi iubit/ă”, etc., oprește-te acum! A pune presiune pe tine nu ajută. Sunt persoane care lucrează bine sub presiune, însă acele persoane sunt motivate și se încarcă lucrând în acest fel. Dacă observi că devii din ce în ce mai obosit/ă, stresat/ă, nemulțumit/ă, atunci oprește-te! Nu trebuie să fii ca ceilalți, nu trebuie să fii într-un fel anume pentru a fi iubit. Sunt oameni care te vor accepta, iubi și aprecia pentru cine ești tu!
6. Fă-ți curaj și oprește-te!
Cei mai mulți oameni încep să fugă de propria existență. Își ocupă timpul cu proiecte, muncă, studii, prea multe pentru ce le trebuie în realitate, doar pentru a nu fi nevoiți să trăiască real. Este o tendință către a fugi de iubire, ca să nu fim răniți. Nu ne dăm demisia pentru a ne urma pasiunea, pentru că ne este frică de eșec. Preferăm să nu acceptăm poziții mai mari la job, de teamă că o vom da în bară. Cu fiecare piedică pe care ne-o punem, cu fiecare vis pe care ni-l ascundem sub covor și apoi călcăm pe el, cu fiecare credință pe care ne-o încălcăm, ne dezvoltăm mai puternic gândirea negativă, orientată către problemă și nu către soluție, a explicat psihologul Andra Tănăsescu.