Un studiu cu o concluzie controversată: oamenii deștepți trăiesc mai mult. Care e explicația
Cercetarea lui Ian Deary și a colegilor lui de la Universitatea din Edinburgh a pornit de la o curiozitate alimentată de o decizie a guvernului scoțian veche de peste 80 de ani. În 1932, guvernul din Scoția a decis să le administreze teste de IQ tuturor copiilor de 11 ani care veniseră la școală într-o anumită zi.
Aproape 60 de ani mai tâziu, Deary și echipa sa au încercat să afle câți dintre acești copii mai supraviețuiau, concentrându-se pe orașul Aberdeen. Oamenii respectivi ar fi trebuit să aibă 76 de ani în acel moment. Analizând fiecare caz în parte, au ajuns la un rezultat surprinzător: persoanele care aveau un avantaj de 15 puncte la testul IQ aveau șanse de supraviețuire cu 21% mai mari. O persoană cu un IQ de 115 puncte avea șanse cu 21% mai mari să fie în viață la 76 de ani decât una cu un IQ de 100, media la nivelul populației.
Această legătură dintre IQ și mortalitate a fost reluată recent. Au fost realizate peste 20 de studii în lume și s-a născut domeniul numit epidemiologie cognitivă. Acesta se concentrează pe aprofundarea relației dintre funcționarea cognitivă și sănătate. Studiile recente relevă faptul că factorii socioeconomici nu sunt în întregime responsabili pentru legătura dintre IQ și mortalitate. În cadrul unui studiu realizat tot în Scoția, s-a observat că factori precum clasa economică și fenomenele șomajului sau suprapopulării au fost responsabile în proporție de doar 30% pentru relația IQ-mortalitate.
Aceleași studii dovedesc că genele sunt responsabile pentru legătura dintre coeficientul de inteligență și speranța de viață. O cercetare recentă a analizat trei studii realizate pe gemeni în SUA, Danemarca și Suedia, în care au fost măsurate IQ-ul și mortalitatea. Au fost luate în calcul efectele factorilor genetici și de mediu asupra inteligenței și duratei de viață comparând gemenii identici. Aceștia împart aceleași gene în proporție de 100%. Analizele au arătat că genele sunt responsabile pentru cea mai mare parte din această relație. Totuși, fenomenul nu poate fi total explicat.
Una dintre posibilele explicații arătate de echipa de cercetători susține că un IQ mai ridicat contribuie la dezvoltarea unor comportamente benefice în materie de sănătate. Exemple ar fi obișnuința de a face exerciții fizice, punerea centurii de siguranță atunci când se urcă la volan sau evitarea fumatului. Această teorie este susținută și de rezultatele echipei de cercetare de la Universitatea din Edinburgh, care a analizat testele IQ din 1932 și a identificat persoanele aflate încă în viață.
Dacă în anii `30 și `40 efectele fumatului asupra sănătății nu erau știute și nu exista o legătură între IQ și acest viciu, după aceea, persoanele cu IQ-uri mai ridicate au avut o tendință mai mare de a renunța la fumat.
O a doua explicație se bazează pe faptul că IQ-ul este un indicator al integrității organismului, în principal al eficienței sistemului nervos. Toate descoperirile în materie de epidemiologie cognitivă ar putea avea consecințe în materie de sănătate publică. IQ-ul ar putea fi folosit, alături de factori precum istoricul bolilor de familie, pentru a evalua riscul unei persoane de a avea probleme de sănătate și o moarte timpurie.
Astfel, testele de inteligență ar putea fi folosite, în viitor, pentru a ajuta populația să își crească speranța de viață.