Vitamina D, benefică împotriva tuberculozei – STUDIU
Vitamina D, supranumită „vitamina Soarelui”, reduce considerabil reacția inflamatorie asociată cu tuberculoza, informează lefigaro.fr.
Efectul pozitiv al vitaminei D contra tuberculozei se confirmă. Un studiu britanic publicat în Proceedings of the National Academy (PNAS) are în vedere posibilitatea de a administra doze suplimentare de vitamina D personelor care primesc un tratament antimicrobian contra altor infecții pulmonare, precum pneumoniile.
Prezentă în anumite alimente (în special în carnea de pește), vitamina D are particularitatea de a fi secretată în mod natural de organism cu condiția expunerii (însă nu prea îndelungată, pentru a evita apariția cancerului cutanat) la razele ultraviolete ale Soarelui, în principal în timpul verii.
Rolul ei benefic contra rahitismului la copii sau contra bolilor scheletului (osteoporoză, osteomalacie) a justificat decizia de a administra multor generații de copii faimoasele doze zilnice de ulei din ficat de pește. Acesta a fost înlocuit de circa patru decenii de vitamina D sintetică, care are un gust mai puțin pronunțat, administrată sub formă de picături sau de fiole.
În schimb, publicul larg nu prea este la curent cu faptul că „vitamina Soarelui” are particularitatea de a stimula sistemul imunitar și deci de a ajuta organismul să lupte contra unor agenți patologici. În 2011, echipa coordonată de Adrian Martineau de la Natioonal Institute of Medical Research din Londra a publicat în revista medicală The Lancet un studiu care arată că bacilul Koch (agentul responsabil cu declanșarea tuberculozei) era mai repede eradicat la pacienții aflați sub antibioterapie care primeau suplimente de vitamina D, în comparație cu alți pacienți tratați cu aceleași antibiotice dar care primeau un placebo.
Analiza sputei a arătat că bacilul Koch a dispărut în 36 de zile la pacienții din primul grup și în 43,5 zile la pacienții din cel de-al doilea grup. Această diferență de 7,5 zile nu este considerată una semnificativă, exceptându-i pe pacienții purtători ai unei variații la nivelul genei receptoare de vitamina D, pentru care diferența era mai mare. „Acest rezultat demonstrează că vitamina D optimizează tratamentul antibiotic la pacienții care au un profil genetic «bun» și nu le face rău nici celorlalți”, a spus medicul Jean-Claude Souberbielle, endocrinolog la spitalul Necker din Paris.
Studiul publicat în PNAS de aceeași echipă a depășit un prag suplimentar, arătând că vitamina D reduce și efectele inflamatorii ale infecției la pacienții din aceeași categorie care au prelungit perioada în care au primit acele suplimente până la sfârșitul testului, iar acest lucru este valabil indiferent de profilul genetic al pacientului.
„Această descoperire este foarte interesantă, mai ales în cazul tuberculozei cerebrale sau cardiace, afecțiuni pentru care reacția inflamatorie este deosebit de nocivă”, a explicat profesorul Jean-Paul Viard, specialist în boli infecțioase la spitalul Hôtel-Dieu din Paris. „În plus, este pentru prima oară când descoperim o descriere atât de completă a acțiunii vitaminei D asupra unui număr atât de mare de markeri ai sistemului imunitar”, a adăugat el.
Prin accelerarea procesului de vindecare, vitamina D reduce perioada în care bolnavul este contagios, ca și intensitatea durerilor generate de leziunile pulmonare.